Citim "Drumul" de Cormac McCarthy

Citim "Drumul" de Cormac McCarthy | Autor: angelabv

Link direct la acest mesaj

In urma votului,vom citi impreuna "Drumul" de Cormac McCarthy.

Lectura placuta tuturor !

Pupici Angi si Nicole ( 28 mai 2007)
Asa creste Nicole



Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Voiam sa va anunt ca am cumparat cartea, am citit vreo 12 pagini si deja am un nod in gat si-un ghem in stomac.
Legatura tata-fiu ma emotioneaza deocamdata mult prea tare ca sa fiu atenta la vreo valoare literara.


Trouve avant de chercher

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beren spune:

Asa e; ce sa mai spunem despre spatiul apocaliptic in care se desfasoara totul - daca ar fi posibil un contrast mai mare cu umanitatea lor ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Am citit jumate din carte si daca nu as fi fortata de imprejurari (copii,servici etc) nu as lasa-o din mana deloc. E genul de carte care 'te prinde'. Si pe mine m-a socat peisajul apocaliptic descris in carte, dimensiunea dezastrului. Mi se pare ca desi are un stil foarte simplu si cursiv de a scrie, fara multe metafore si inflorituri, reuseste sa surprinda extraordinar de bine contrastul dintre umanitatea, sentimentele tatalui si copilului si dezumanizarea "baietilor rai". Lupta pt fiecare minut de supravietuire in plus e cutremuratoare.



Bazar pentru Robi


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beshter spune:

Io am terminat-o. Tre sa spun in primul rand ca m-a durut rau. Nu mai puteam nici sa ma uit la barbatu-meu jucandu-se cu fi-su pe covor ca simteam o gheara in gat.

In al doilea rand, am apreciat ecourile jack-london-iene din 'noi suntem baietii bun care duc focul' si din descrierea minutioasa a procedeelor de a aprinde focul, de a repara si mesteri tot felul de chestii, precum si din singuratatea apasatoare pe care o simte omul in fata naturii vrajmase (sau ce-a mai ramas din ea). Mi-a placut si ca personajele nu au nume, caci ce nume li s-ar potrivi intr-o lume in care numele nu mai conteaza, nu mai exista - pentru ca nu mai au carei realitati sa se suprapuna. Din punctul asta de vedere, parca seamana putin cu 'In tara ultimelor lucruri' - a lui Paul Auster

In al treilea rand, cartea mi-a dat senzatia acuta ca citesc un film. M-am tot gandit ce simplu trebuie sa fi fost sa scrii un scenariu dupa cartea asta, intr-ata de cinematica si cinematografica este. Insa filmul care imi trecea prin fata ochilor cand era un fel de Mad Max mai depopulat sau un Blade Runner sau un The Book of Eli, adica seamana cu multe chestii post-apocaliptice.


Trouve avant de chercher

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mihaelka

Io am terminat-o. Tre sa spun in primul rand ca m-a durut rau. Nu mai puteam nici sa ma uit la barbatu-meu jucandu-se cu fi-su pe covor ca simteam o gheara in gat.


eu n-am reusit s-o termin exact din acelasi motiv. mi-a adus-o un prieten caruia si lui i-a daruit-o fiul sau, prietenul spunand ca s-a gandit la mine si sonia cand a citit cartea. iar eu tocmai ca de-aia nu o pot citi, m-am oprit cand The Man s-a oprit la rau sa-i curete fiului creierii stropiti pe fata si spunandu-si ca asta e datoria sa ca tata.

Citat:
In al treilea rand, cartea mi-a dat senzatia acuta ca citesc un film.


idem si la mine, atat cat am apucat sa citesc. poate dupa impresiile voastre, ma voi decide s-o termin.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

conchita, eu nu am zis, ca nu am vrut sa par patetica, dar in timp ce citeam unele pasaje, am ridicat instinctiv ochii spre ai mei copii care se jucau pe langa mine si mi=a venit sa ma duc sa-i strang in brate. Parca stiind ce carte citesc (scena cu intrebarile legate de ciori) , al meu flacau s-a trezit azi dimineata mai tarziu un pic (fiind in vacantza) cand deja se luminase bine si primul dialog avut a fost "Uauuu, ce ziua ziua! E cea mai fericita zi din viata mea!" Eu:"De ce e cea mai fericita?" EL:"Pentru ca soarele lumineaza atat de tare!"
Stiu ca e doar o carte 'fantasy', dar pe mine ma face sa ma bucur zilele astea mai mult de soare si de familie, de caldura din casa, chiar si de mancare sau florile mele de la geam.




Bazar pentru Robi


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns beren spune:

Dat fiind ca e un scenariu, cartea poate fi citita repede (check). Altfel, e probabil mai potrivita pentru reflectie individuala decat pentru discutii analitice. Pentru genul de care apartine, mi se pare foarte bine scrisa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monixy spune:

Am reusit sa citesc si eu cartea .

Am observat ca s-a ecranizat , insa nu am vazut filmul , ceea ce pot sa spun e ca , intr-adevar , textul ar putea fi baza unui scenariu , iar filmul ar putea fi mai bun decat cartea .
De ce ? Pentru ca e o descriere , in principal , a exteriorului , si acesta in toate tonalitatile cenusiului , o calatorie geografica , punctata de cateva gesturi emotionante si amanunte socante , practic o schita oarecum impersonala pe hartie , pe ecran insa , inevitabil ar capata mai multa forta de expresie prin chipurile personalizate .

Tema apocalipsei , a ultimilor oameni si a disolutiei omenescului din ei este reprezentata in multe romane . Nu pot spune ca "Drumul " m-a impresionat mai mult decat "In tara ultimelor lucruri " , insa tema de gandire e mai persistenta in memorie (mai mult decat textul cartilor) .

Poate ca pe marginea unor asemenea romane se discuta mai mult despre posibilitatile reale de (ne)supravietuire avand ca baza perspectiva autorului . Deci , ce credeti , in urma unui cataclism (nuclear sau impact cu un meteorit) ar mai putea exista(stiintific vorbind) viata pe Terra ? Iar ultimii oameni ar putea ajunge in stadiul de animalitate presupus de autor , de a se manca unii pe altii ? (va amintiti de filmul cu accidentul aviatic si supravietuitorii ce aleg sa se hraneasca cu carnea cadavrelor degerate -dupa caz real, oare?). Animalele consuma carnea propriei specii?

Poate nici nu-i nevoie de eforturi de imaginatie privind o lume fizic distrusa , un studiu real de degradare (sau dimpotriva) se poate face pe comportamentul detinutilor din inchisori ...sau pe cel al regimurilor totalitare ...

Cateva secvente ce mie mi-au ramas in minte : gestul barbatului de a forma nr de telefon de la locuinta propriului tata din trecutul rupt de prezent , scaldatul fiului in marea continuu cenusie , si ""acest sentiment, dincolo de toropeala si disperarea muta . Anume ca lumea se micsora pana la un miez crud de notiuni nereductibile . Ca denumirile lucrurilor urmau treptat aceste lucruri in uitare. Culorile . Numele pasarilor . Ale lucrurilor ce puteau fi mancate . In cele din urma , numele acelor lucruri pe care le credeai a fi adevarate . Mult mai fragile decat ar fi crezut ."



http://bazar-livresc.blogspot.com

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

lilanda, multumesc pt propunerea acestei carti! Am terminat-o si eu de 2 zile. Mi-a placut. Nu stiu ce as mai putea comenta despre ea.
M-am intors la Bellow se aseara pe care il lasasem deoparte. Sper sa o termin si pe aia inainte de inceperea urmatorului cerc.





Bazar pentru Robi


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lilanda spune:

Cu placere, ma bucur sa aud ca v-a placut :))

Au trecut vreo doi ani de cind am citit "Drumul", insa si acum mai simt golul ala in stomac, senzatia de disconfort psihic si fizic pe care mi-a lasat-o. Efectul e coplesitor, cred, si pentru ca stilul cartii e atit, atit de simplu. E ceva in spatele cuvintelor, un fel de greutate imponderala, o sensibilitate si o poezie care te izbeste ca un ciocan, direct in moalele capului. Scrisul lui McCarthy e atit de fragil si atit de puternic totodata (btw, de aia m-am si revoltat vazind filmul "no country for old men", fiindca povestea lui McCarthy s-a transformat intr-un scenariu, oscarizat ce-i drept, dar stors de orice urma de sensibilitate!! )

Eu am terminat The Gragoyle care e faina. Mi-a placut, dar mi s-a parut cam stingace si aglomerata, cu mult prea multe teme si idei.

Mergi la inceput