Reusita sociala in mostenire?
Raspunsuri - Pagina 4
Alizee spune:
Citat: |
citat din mesajul lui conchita eu am ajuns sa cred ca vointa, educatia, inteligenta nu-s suficiente. trebuie si-un je ne sais quoi, un talent la descurcareala sociala, iti trebuie si networking, sa impresionezi pe cine trebuie si cand si cum trebuie...cred ca e vorba mai degraba de skilluri sociale, decat de competente profesionale. |
Je ne sais quoi = Noroc / Sansa
allinta
A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.
monabella spune:
Well, depinde intr-adevar ce numeste fiecare a reusi in viata. Daca va referiti la a face o facultate ivy league cind esti nascut in familii fara posibiliatati materiale fireste ca cei bogati sint avantajati (vorbesc de sua caci nu mai stiu cum e acum in Ro si in alte tari nu am trait) dar nu e imposibil pt cineva care munceste si are note foarte foarte bune. Cunosc la ora actuala un copil roman student la harvard in primul an si are bursa care ii asigura tot asta pt ca situatia lui familiala nu ii permitea… daca ati vazit filmul 21 o sa vedeti ca anual se acorda bursele unor elevi merituosi cu probleme speciale.
Un alt caz ar fi Obama si michelle. Parintii lor nu au fost bogati si ei totusi au facut scoli ivy league pe imprumuturi si au ajuns unde au ajuns.
Acum diplôme de ivy leagues deschid multe usi si pozitii cu mult mai banoase decit a mea, care am facut studiile in romania.
Acum daca vorbim de copii cu inteligenta medie si venituri medii sigur au toate sansele sa faca facultati bune si sa obtina posturi bune cu venit decent de midle class.
Din ambele categorii (avuti si saraci) pot da exemple de oameni care au facut averi si cariere spectaculoase, unii chiar la virste fragede (citeam saptamina trecuta in Financial Times despre un absolvent de la princeton (cred) care la 27 ani a infiintat Eccoterra o companie de reciclare a gunoiului sfidint toate reguliel din business school si care a avut un succes nemapoimenit).
Stiu i nsa si absoltventi de ivy league care stau cu diploma in mina si freaca menta pe salarii mici desi ar utea cistiga mult mai mult – depinde de om la urma urmei.
Mai stiu si oameni cu studii in strainatate care au venit aici si au facut afaceri. Sa zic un indian care a facut firma de outsourcing exact la monetul oportun sau altii care au facut afaceri imobiliare si au cistigat imens (cam ca becali la noi, numai ca astia au totusi o facultate acolo la mama lor). Sau altii (ingineri) care au facut pizzerii sau retele de restaurante. Ce sa va mai spun, numai la mine in cladire e o firma de arhitecti a carui ceo e un roman si are proiecte in toata lumea. Sau numai citi medici exista veniti de pe vremea lui ceasca si care au facut facultatea din nou desi in tara profesau… sau un tip pe care il stiu ca facuse elctronica si care aici si-a deschis firma de reparat copiatoare… evident merge foarte bine si exemple ar fi multe, de la un primar roman pe care il stiu la nea ghita care vinde mici.
Din punctul asta de vedere consider ca SUA e inca tara tuturor posibilitatilor si ca, cu putin noroc si imaginatie poti avea un trai mai mult decit decent sau face o scoala foarte buna. Eu sint convinsa deci, ca sa sumarizez, ca in Sua e posibil orice daca vrei cu adevarat si muncesti pt asta si ca originea sociala nu e o bariera (chiar dimpotriva).
si ca sa0i raspund Conchitei da conteaza enorm sansa, je ne sais quoi-ul dar fara sa stii ce faci adica sa fii stapin pe meseria ta sau sa stii ce vrei sa realizezi numai cu je ne se quoi-ul nu faci nimic 9e.g adica daca esti medic trebuie sa fii exceptional de bun si sa ai sansa, daca esti creator de moda trebie din nou sa fii exceptional si sa ai sansa.
Guestus spune:
Daca voi spuneti ca stiti 3 plecati din arizona cu caruta la oras si in 10 ani au ajuns sefi la NY...gata...e clar ca saracii au sanse la fel ca si bogatii in US
Nu asa domle...asa nu dovediti nimic.
Deci hai sa vedem care e raportul familei saraca/ familie bogata ..luam copii in mod reprezentativ si de colo si de colo si apoi analizam si vedem care e ajuns sus si care e tot jos la matura
Voi spuneti aici ce vreti sa auziti si ce cititi in ziare si la oprah la TV ..."a plecat de jos a ajuns sus si asta doar in US se poate....aplauze in sala"
Marox spune:
Je ne sais quoi = sansa, cind vii dintr-o familie saraca
Je ne sais quoi = network + capital cultural, cind vii dintr-o familie bogata
monabella spune:
marox nu sint total de acord cu tine. capital cultural au multi emigranti africani in Italia care culeg rosii.
Capital cultural au si multi romani emigranti in strainezia.
network: daca te nasti bogat il ai de-a gata de la familie. daca te nasti sarac il ai numai daca ajungi in ivy league schools.
Ce vorbesc eu: voi n-ati vazut filmul "The Pursuit of hapiness" daca exemplul Obama si Oprah nu va sint suficiente?
* as putea sa mai continui lista de mai sus cu Fantasia propulsata de American Idol, ba chiar si cu tipa asta nominalizata pt Oscar pt filmul "Precious", imi scapa numele... ca sa nu mai vorbesc de o sama de actori precum Harison Ford care a fost timplar, sau tipul asta din Avatar care era zidar (asta ca sa nu ma mai acuze guestus ca zic de unii si altii realizati in diverse profesii comune). si ca sa nu ma iau numai de actori. Voila Susan Boyle sau fatuca asta care a cistigat project Runway provenita dintr-o familie de emigranti rusi.
Marox spune:
Pai, la ce-i foloseste unui emigrant român ca stie in ce an a murit Stefan cel Mare daca nu stie cine a fost al 15-lea presedinte al Americii?
De fapt, am ezitat cind am folosit termenul de "capital cultural" pt ca nu-l consider limitat doar la cultura, arte, e mai degraba vorba sa stii cum merge societatea in care traiesti. Dau din nou exemplul Frantei, Mik a punctat acest lucru, copiii profesorilor reusesc foarte bine la studii. Si asta pt ca exista atitea filiere incit numai cei bine informati, si in principal cei din interiorul sistemului, stiu ce sa aleaga in functie de obiectivele fixate.
Copilul unei colege vrea sa fie ornitolog. Copil de 14 ani, care are rezultate bune, intr-un colegiu de stat, dintr-o comuna rurala situata intr-o zona normala. Ei bine, pur si simplu nu mi-a venit sa cred cind colega mea mi-a spus ca un profesor l-a intrebat ce-i aia ornitolog!!! In colegiu exista un consilier de orientare profesionala, dar n-a fost in stare sa-i spuna mare lucru, l-a intrebat pe copil cu ce se ocupa un ornitolog! Iar colega mea se gindeste serios sa-si trimita baiatul la un liceu forestier, ca doar si de acolo poate face dupa aceea facultatea daca doreste.
Mik spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Marox Pai, la ce-i foloseste unui emigrant român ca stie in ce an a murit Stefan cel Mare daca nu stie cine a fost al 15-lea presedinte al Americii? De fapt, am ezitat cind am folosit termenul de "capital cultural" pt ca nu-l consider limitat doar la cultura, arte, e mai degraba vorba sa stii cum merge societatea in care traiesti. Dau din nou exemplul Frantei, Mik a punctat acest lucru, copiii profesorilor reusesc foarte bine la studii. Si asta pt ca exista atitea filiere incit numai cei bine informati, si in principal cei din interiorul sistemului, stiu ce sa aleaga in functie de obiectivele fixate. Copilul unei colege vrea sa fie ornitolog. Copil de 14 ani, care are rezultate bune, intr-un colegiu de stat, dintr-o comuna rurala situata intr-o zona normala. Ei bine, pur si simplu nu mi-a venit sa cred cind colega mea mi-a spus ca un profesor l-a intrebat ce-i aia ornitolog!!! In colegiu exista un consilier de orientare profesionala, dar n-a fost in stare sa-i spuna mare lucru, l-a intrebat pe copil cu ce se ocupa un ornitolog! Iar colega mea se gindeste serios sa-si trimita baiatul la un liceu forestier, ca doar si de acolo poate face dupa aceea facultatea daca doreste. Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05) |
Mey, eu am avut colegi pe vremea cind eram inginer (in informatica) care facusera niste filiere de-ti venea sa plingi pentru ca nimeni nu le-a spus unde ar trebui sa se duca. Dracoveniile de "consilieri in orientare" nu ajuta copiii cu mai nimic.
Pe de alta parte, ca tot vorbesti, o scoala primara facuta in Franta intr-o zona rurala e infinit mai calma decit una de la oras (vorbesc de scolile publice, de cele private am o opinie care nu se poate pune pe hirtie si nici pe ecran).
Ca tot voiam sa-ti scriu si nu apucam : stiai desigur ca in Grandes Ecoles se intra prin concurs, insa ultima faza a selectiei e o proba orala cultura generala + engleza + prezentare proprie. Aici chiar cred ca un copil care a calatorit, a avut posibilitatea si a citit si s-a informat e net avantajat de unul care a muncit pe brinci pentru probele scrise de dinainte de concurs (eliminatorii) si care are cultura generala mai "usoara".
monabella spune:
Imi pare rau ca tb sa te contrazic. Eu cred ca un roman invata mai repde presedintii americii decit un american istoria romaniei.
Cu alte cuvinte un emigrant pregatit bine in tara lui (sau un copil bun nascut intr-o familie cu probleme) se poate descurca foarte bine in tara gazda daca invata ce ii trebuie sa se descurce in tara gazda si daca are un pic de norc (sansa). Ori informatia in sua e gratuita si se gaseste in multe locuri. Trebuie efectiv numai sa fii muncitor si sa stii ce vrei. Iar exemplul copilului de la harvard e absolut elocvent in acest sens. Fa o cautare pe gogu dupa Alex Chivescu. Conform teoriei tale acest copil era « doomed ».
fii sgur ca acest copil o sa ajunga sus de tot.
Marox spune:
Mik, sintem pe aceeasi lungime de unda cu filierele, consilierii si Grandes Ecoles! Da', de curiozitate, de ce ai o parere (...) despre scolile private?
Monabella, cum poate sa invete un copil emigrant cum sa se descurce in tara gazda? Fara ironie intreb. Este scoala atit de egalitara, filierele sint accesibile si comprehensibile, ca tot vorbeam mai sus ca sint obscure in Franta?
monabella spune:
Yep. Informatia e gratuita. Citeste aici. Copil de emigranti care a invatat tot "sistemul" tarii gazda. Cit timp copii/oameni ca el exista nu pot fi de acord cu voi. Sorry.
http://www.people.com/people/archive/article/0,,20271113,00.html