Copiloiul
Raspunsuri - Pagina 9
virgi spune:
Eu sper ca al meu copil sa stea cu noi macar pe perioada studiilor, si sunt hotarata in cazul in care isi va alege o facultate in alt oras/tara...sa ne mutam noi dupa ea. Exclusa ideea de a o lasa sa traiasca 4 ani intr-un camin studentesc. Nu vreau sa-mi vad copilul gatind singur inainte de a fi la casa ei, inainte sa aibe un motiv sa faca asta.
Eu sunt obligata sa-i ofer educatie si s-o ajut sa-si gasesca pasiuni. De locuit poate sa locuiasca toata viata la mama, nu ma deranjeaza, ma pot face mica sa nu-mi observe prezenta prin casa. N-am sa-i spun niciodata ca-i timpul sa plece. Nu vreu sa-i incuranjez sentimentul de independenta, in sensul de a-si lua viata in maini la 18 ani.
In final, alegerea ii va apartine, eu trebuie doar sa fiu o mama buna si sa-i castig respectul.
conchita spune:
cu respect intervin sa spun ca daca nu v-a plecat inca niciun copiloi de-acasa, vorbiti in necunostinta de cauza si bravati despre vrabia de pe gard. statistic vorbind, plecarea copiiilor din casa parinteasca vine, ca si cauza a depresiei, imediat dupa divort. iar divortul e considerat ca si o inmormantare. asta, ca sa va dati seama ca nu e chiar asa usor.
eu ma gandesc cu groaza la momentul cand ea va alege sa plece. nu o voi mai vedea zilnic, poate ma va suna o data pe luna, nu voi stii daca mananca suficient, doarme cat trebuie, nu voi fi acolo sa o apar cand cade sau e ranita - sa traiesti in felul asta cu si pentru copilul tau timp de 18 ani si dupa aia, gata, puf, usa inchisa si camera goala...sorry, e despartirea despartirilor. nu pot visa cu usurare la clipa despartirii de dragostea vietii mele, de parca as fi avut in casa o ruda nedorita. pfiuu...
una e cum am fost noi la 18 ani cand am plecat de-acasa, alta e ce-or fi simtit parintii nostri. nu putem compara dezinvoltura noastra de la 18 ani cu ce vom simti cand ne va veni randul sa ne stergem lacrima din coltul ochiului cu basmaua. ma rog, cine are basma. si, ma rog, cine are lacrimi.
Guestus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita cu respect intervin sa spun ca daca nu v-a plecat inca niciun copiloi de-acasa, vorbiti in necunostinta de cauza si bravati despre vrabia de pe gard. statistic vorbind, plecarea copiiilor din casa parinteasca vine, ca si cauza a depresiei, imediat dupa divort. iar divortul e considerat ca si o inmormantare. asta, ca sa va dati seama ca nu e chiar asa usor. eu ma gandesc cu groaza la momentul cand ea va alege sa plece. nu o voi mai vedea zilnic, poate ma va suna o data pe luna, nu voi stii daca mananca suficient, doarme cat trebuie, nu voi fi acolo sa o apar cand cade sau e ranita - sa traiesti in felul asta cu si pentru copilul tau timp de 18 ani si dupa aia, gata, puf, usa inchisa si camera goala...sorry, e despartirea despartirilor. nu pot visa cu usurare la clipa despartirii de dragostea vietii mele, de parca as fi avut in casa o ruda nedorita. pfiuu... una e cum am fost noi la 18 ani cand am plecat de-acasa, alta e ce-or fi simtit parintii nostri. nu putem compara dezinvoltura noastra de la 18 ani cu ce vom simti cand ne va veni randul sa ne stergem lacrima din coltul ochiului cu basmaua. ma rog, cine are basma. si, ma rog, cine are lacrimi. nimic |
uite incurajare a la guestus
...se poate si mai rau draga!! adica sa ai un copiloi care pleaca pe front...asa ca divortul e coco chanel
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Anca, rostul acestor replici a fost ...? Ne luminezi si pe noi? Vorbesti la subiect sau platesti niste polite? A inteles deja tot forumul parerea ta despre metodele educative ale ancai74, nu vad ce rost are sa o 'bantui' peste tot pe unde scrie. La un moment dat devine hartuire ce faci tu. |
Laura, daca nu ma inseala memoria, e fix a doua oara cand ma intersectez cu Anca74 la un subiect. Insa ce sa fac daca cuvantul “infioara” mi-a trezit amintiri vii legate de prima intalnire, una absolut... memorabila (tre' sa recunosti ca nu se intampla in fiecare zi sa dai peste un parinte abuzat de o fetita de un an jumate). Asta nu inseamna ca m-am certat atunci cu ea, chiar i-am dat niste sfaturi de bun simt, deci nici vorba de platit polite sau hartuire.
Dar daca tot ai adus in discutie bantuirea si hartuirea, sunt dornica sa aflu de ce contributia mizerabila si total offtopic a unei forumiste (cu care n-am schimbat in viata mea nici macar doua cuvinte!!!) ce vede in partenerii de discutie scroafe tavalindu-se pe jos nu a atras atentia nici unui moderator.
Guestus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui virgi Eu sper ca al meu copil sa stea cu noi macar pe perioada studiilor, si sunt hotarata in cazul in care isi va alege o facultate in alt oras/tara...sa ne mutam noi dupa ea. Exclusa ideea de a o lasa sa traiasca 4 ani intr-un camin studentesc. Nu vreau sa-mi vad copilul gatind singur inainte de a fi la casa ei, inainte sa aibe un motiv sa faca asta. Eu sunt obligata sa-i ofer educatie si s-o ajut sa-si gasesca pasiuni. De locuit poate sa locuiasca toata viata la mama, nu ma deranjeaza, ma pot face mica sa nu-mi observe prezenta prin casa. N-am sa-i spun niciodata ca-i timpul sa plece. Nu vreu sa-i incuranjez sentimentul de independenta, in sensul de a-si lua viata in maini la 18 ani. In final, alegerea ii va apartine, eu trebuie doar sa fiu o mama buna si sa-i castig respectul. |
daca aveai un baiat si pleca 3 ani in armata la granita cu N Korea. ce te faceai virgi?
inbox spune:
Ce-mi place subiectul asta. Bineinteles ca am crezut ca e vorba despre "copiloi" userul de pe DC si am intrat sa vad daca nu cumva s-a descoprit ca e vreun mafiot, sau cine stie ce atat de socant incat sa se scrie 9 pagini pe tema asta!
Eu personal sunt pentru incurajatul independentei, iar asta dupa parerea mea presupune si locuitul o perioada singur si incercatul de a se descurca copilul si a-si duce de grija o perioada sigurel.
Personal, nici nu am incercat sa dau la facultate in orasul natal de teama ca o sa iau si raman sa locuiesc cu parintii ! Asa ca m-am aventurat in Bucuresti, in Regie ( ca nu-mi permiteam altfel, iar refuzul meu de a urma o facultate in orasul natal- ceea ce financiar ar fi fost mai simplu pentru ai mei, a adus dupa el si o seama de responsabilitati, conditia de a ocupa loc in camin, conditia cea mai avantajoasa pentru mine de a castiga bani in plus a fost sa castig bursa si am mai avut un mare avantaj, faptul ca pe timpul verii am putut lucra la un notariat unde castigam destul de bine-asta mi-a aranjat-o maica-mea, si m-a jutat foarte mult pe toate planurile), revenind la camin, in afara de faptul ca uneori mai am cosmaruri de la cazari, si lasand in urma stresul din cele cateva zile si starea initiala a camerelor, mie mi-a placut si consider ca mi-a prins bine faptul ca am nu am stat langa parinti. Statul la camin a fost asa cum zicea Rufus un "stagiu", am avut niste colege extraordinare, insa in ultimul an de facultate devenise obositor, cred ca stresul gasirii unui loc de munca permanent,obtinerea licentei et.c.
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
inbox spune:
Asa, revenind, acuma depinde si de modul in care iti cresti copilul, ca daca il tii dupa fustele tale si la 18-20 de ani ii spui "zboara puiule, zboara!" probabil va avea un soc!
Parearea mea este ca independenta copilului se dobandeste de mic, ce m-a ajutat pe mine, si cred ca ar ajuta orice copil:
- mersul la gradinita, in comunitate, etc
- mersul in tabere, excursii
si mai revin :)
"Un parinte nu este cineva pe care sa tesprijini, ci cineva care te scapa de tendinta de a te sprijini !"
Guestus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui inbox Ce-mi place subiectul asta. Bineinteles ca am crezut ca e vorba despre "copiloi" userul de pe DC si am intrat sa vad daca nu cumva s-a descoprit ca e vreun mafiot, sau cine stie ce atat de socant incat sa se scrie 9 pagini pe tema asta! |
asta am crezut si yo...dar vad ca nu despre "copiloi inima pnl" era vorba.
trebuie sa o mai provocam oleaca...ce zici...numara voturile furate sau a terminat?
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui virgi Eu sper ca al meu copil sa stea cu noi macar pe perioada studiilor, si sunt hotarata in cazul in care isi va alege o facultate in alt oras/tara...sa ne mutam noi dupa ea. Exclusa ideea de a o lasa sa traiasca 4 ani intr-un camin studentesc. Nu vreau sa-mi vad copilul gatind singur inainte de a fi la casa ei, inainte sa aibe un motiv sa faca asta. Eu sunt obligata sa-i ofer educatie si s-o ajut sa-si gasesca pasiuni. De locuit poate sa locuiasca toata viata la mama, nu ma deranjeaza, ma pot face mica sa nu-mi observe prezenta prin casa. N-am sa-i spun niciodata ca-i timpul sa plece. Nu vreu sa-i incuranjez sentimentul de independenta, in sensul de a-si lua viata in maini la 18 ani. In final, alegerea ii va apartine, eu trebuie doar sa fiu o mama buna si sa-i castig respectul. |
Ce faci daca fata nu va vrea sa stea cu tine? Daca va vrea sa gateasca la 18 ani impreuna cu prietenele printr-o camera de camin? Eu de la 16 ani visam sa plec de acasa si sa fiu pe picioarele mele si am avut o relatie minunata cu parintii. As fi suferit foarte mult daca nu aveam posibilitatea sa plec la 18 ani, as fi simtit ca mi s-au taiat aripile. A nu incuraja independenta copilului mi se pare foarte egoist pentru ca nu o faci pentru binele copilului ci pentru binele propriu in detrimentul copilului.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
virgi spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Guestus
daca aveai un baiat si pleca 3 ani in armata la granita cu N Korea. ce te faceai virgi? |
Hmm, il scapa pasaportul romanesc
.