Ania-o papusica perfecta

O sa incep povestea asa cum mi-o amintesc..inca de la origini….adica pe 8 octombrie..ziua in care a prins viata inca o minune…nu stiu de unde dar eram convinsa ca asa s-a intamplat. Atat eu cat si Stefu si sa nu mai vorbim de Ina, ne doream inca un sufletel. Ina tot timpul zicea ca vrea o fratioara iar eu tot incercam sa-i spun ca nu putem sti ce o sa fie dar ea ma linistea “lasa mami ca vorbesc eu cu Doamne Doamne sa fie fratioara”. Si uite asa pe 8 octombrie a luat viata..era o zi frumoasa de toamna..eu am venit mai repede de la un curs , tati era acasa..si minunea s-a produs….dupa am plecat cu bicicletele sa o luam pe Ina de la gradi si apoi ne-am intalnit cu gasca la o plimbare pe malul lacului Ciurel..eu stiam ca e acolo si imi venea sa strig in gura mare.
Chiar in ziua in care serbam cei 4 anishori ai Inei (26 octombrie) am facut primul test…si dupa 5 min nu aparuse nimic, dar dupa 15 se vedea vag a doua liniutza, dar cica nu e elocvent. Dupa inca 3 zile am mai facut unul si de data asta nu a mai fost nici un dubiu..era acolo si crestea. Eram asa de fericiti. Dimineatza inainte de gradi am luat-o pe Ina langa noi si am vrut sa-i spunem. La care ea ff serioasa…”o sa am o fratioara?” deci si ea stia fara sa-i spunem..cred ca citise fericirea de pe fetele noastre. I-am sunat apoi pe bunici sa le dam vestea cea mare..in acea dimieatza ne trezisem toti patru.
Si de aici incepe stresul. M-am programat foarte increzatoare la prima ecografie unde mi-a fost confirmata sarcina dar nu i se vedea activitatea cardiaca cu toate ca ar fi trebuit deja si colac peste pupaza se mai vedea cica un fibrom. Am plecat cu inima stransa de acolo urmand sa revin peste o saptamana. La urmatorul control s-a vazut inimioara..puiul meu crestea dar varsta cronologica nu corespundea cu cea reala. Asta e mi-am zis..e un pui mai micut dar creste, dar o data cu el si fibromul. Ne-am facut programare la triplu test si de abia asteptam si parerea altui medic. Starea mea era relativ oki..aveam greturi, stari de voma mai pronuntate decat la sarcina cu Ina. Nu au lipsit nici lesinurile in metrou.
Revelionul l-am petrecut in Austria la ski…pe partie era oki dar mersul cu telecabina nu-i placea puiului asa ca am lesinat si acolo deci m-am lasat de acest sport. Adiz si Cori se distrau pe seama mea ..ca ar fi trebuit sa-mi iau bilet fara masa ca oricum dadeam totul la bobocei. Oricum au fost cateva zile ff linistite in care m-am odihnit mult si am simtit minunea mica… la 13 saptamani am simtit acele falfairi minunate care-ti dau fiori pe sira spinarii.
Pe 18 ianuarie am facut triplul test. Stefu era plecat asa ca am mers cu Ina si cu Lolo..aveam ff mari emotii. La ecografie a fost minunat…puiul mic crescuse dar tot avea o intarziere de crestere..Oricum nu parea sa nu aiba nimic..era vesel si miscacios. Asteptarea rezultatului a fost si ea stresanta dar totul a fost oki si culmea..la ecografie nu se vedea nici urma de fibrom.
Linistea nu a durat prea mult pentru ca a mai urmat un set de analize in urma carora am descoperit ca eram infectata cu streptococ betahemolitic si pe care doctorita ma punea sa-l tratez cu eritromicina. A fost o seara de cosmar in care am cautat pe net despre streptococ si despre tratament si m-am lamurit. Traiasca . Acolo am gasit informatiile de care aveam nevoie. Streptococul acesta trebuie tratat dar de abia in ultimul trimestru pentru ca el poate sa reapara in sarcina, iar tratamentul cu antibiotice in primele 4 luni e mai bine sa fie evitat.
Acesta a fost momentul in care am hotarat ca imi trebuie mai putin stres si pentru linistea mea sufleteasca am mers la docturul de Valcea care mi-a fost alaturi si la prima sarcina. Dupa o discutie indelungata am reusit sa ma linistesc si sa privesc mai optimist totul.
Am stabilit ca voi naste la Valcea pentru ca intr-un singur om aveam incredere sa-mi aduca sufletelul pe lume: domnul doctor Parauseanu. Urma sa fac cezariana.
Urmeaza ecografia morfologica de la 24 saptamani unde aflam ca minunea din burtica este “fratioara” asa cum isi doreau Ina si Stefu, ca este tot mai micuta decat varsta cronologica dar este sanatoasa si frumoasa foc..se vedea un nasuc mic si carn exact ca al Inei. Normal ca nici dupa aceasta ecografie nu puteam pleca pe deplin fericiti. Doctorita ne spune ca placenta se termina cu niste lobi anormali, dar care nu ar trebui sa puna in pericol sarcina…urmeaza normal din nou cautari pe net..de data asta nu am gasit prea multe informatii asa ca am continuat sa ma rog pentru mica luptatoare de la mine din burtica si sa gandesc cat mai pozitiv posibil. Mi-am spus ca nu se poate intampla nimic rau ..TREBUIE sa fie totul bine.
Cu 3 saptamani inainte de termen m-am infiintat la Valcea impreuna cu Ina. Data nasterii era stabilita in jur de 21 iunie. Burtica crestea, eu eram linistita..Ina ii tot povestea surioarei cum o sa se joace impreuna si facea o gramada de planuri..se distra punand diverse lucruri pe burtica, iar gogosica dadea din piciorushe si burtica se misca.
Cu o saptamana inainte de termen am zis sa mai facem o ecografie sa vedem cum stam. Raspunsul a fost din nou devastator…puiul era micut..diferenta era deja de 2 saptamani jumatate…avea doar 2300gr, iar placenta era plina de chisturi care dupa spusele doctoritei puteau sa ne faca probleme si mie si bebelinei la nastere.
A urmat o saptamana de perfuzii zilnice in ideea de a hrani mai mult puiutzul pentru a fi mai puternica la nastere. Aveam zilnic contractii, declansate mai mult de emotii dar nu erau regulate.
Pe 22 iunie dimineata ne-am prezentat la spital pentru a vedea cum evoluam. Dupa formalitatile legate de internare ma intalnesc cu doctorul si exact ca acum 4 ani si 8 luni ma intreaba : Ce facem? Nastem azi? Iar eu am raspuns fara ezitare da..clar..Asa ca in 30 min m-au coborat in blocul operator. Cat asteptam in sala de langa era o fata in travaliu si vazand-o au inceput si la mine contractiile. Erau tot mai regulate. A urmat discutia cu doamna doctor anestezist am stabilit ca vreau sa fac anestezie generala..eram foarte stresata de starea puiului si nu as fi putut rezista daca ceva nu era in regula. Inainte de a adormi am auzit doctorii cerand un incubator ca s-ar putea sa aiba probleme bebelushul.
Dupa ceva timp m-am trezit la reanimare…de fapt eram semi treaza dar imi amintesc clar cum o intrebam repetat pe mama cum este? Este bine? Si apoi adormeam….dar da…sufletelul meu era bine…o fetita perfecta …2800gr si 48 cm ..frumusica foc. Am aflat ca puiul era deja angajata pentru nastere si cu greu au putut sa o scoata..deci ea era hotarata sa ne vada in acea zi. Recuperarea dupa a doua cezariana a fost mai grea, prima noapte nu am reusit sa dorm de durere, nici un calmant nu-si facea efectul…dar incercam sa ma mobilizez pentru a vedea mica minune.
Stefu a filmat-o si mi-a aratat-o pe camera..era frumoasa foc…dar nu era suficient..trebuia sa o tin in brate..asa ca am facut efort sa cobor din pat si sa-mi recapat tranzitul intestinal si miercuri dimineatza eram gata pentru marea intalnire. In momentul in care mi-a adus-o timpul a stat in loc pentru cateva secunde..era perfecta, frumoasa, delicata. Toata viata imi va ramane intiparita imaginea manutei ei mici si perfecte…copilul meu pentru care am avut atatea emotii era sanatos….PERFECT. Imediat ce mi-au adus-o mi-au pus-o la san si ea a papat din prima …ce mai…un copil care tot timpul a stiu ce are de facut…
Dupa cateva ore ..plina de emotie a intrat in salon Ina…avea un manuta un desen pentru mine si o jucarioara pentru surioara ei. “E frumoasa mami” a spus “si e tare micuta”.
Acele clipe au fost clipele in care am inteles cat de fericiti si cat de norocosi suntem..aveam langa noi doua comori nepretuite care de acum in colo ne vor lumina fiecare clipa.
ESTE MINUNAT SA FI MAMICA.

Aniela & Irina Georgiana (23 oct 2004) si Ania Ruxandra(22 iun 2009)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59135" target="_blank">Inutza-sufletzelul nostru minunat

tcristy spune:

foarte frumos,sa-ti traiasca

anielas spune:

tcristy- multumesc

Aniela & Irina Georgiana (23 oct 2004) si Ania Ruxandra(22 iun 2009)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59135" target="_blank">Inutza-sufletzelul nostru minunat
Ania-o papusica perfecta

blanca000 spune:

Emotionata poveste nasterii Aniei.

-------------------------------------------
Mami de Eva Ilinca 25.07.09
"Bratele mamei sunt facute din tandrete. Acolo copiii dorm in siguranta." Victor Hugo

My precious baby girl...
Bubi mic poze...din burtica si din afara ei

anielas spune:

blanca-

Aniela & Irina Georgiana (23 oct 2004) si Ania Ruxandra(22 iun 2009)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=59135" target="_blank">Inutza-sufletzelul nostru minunat
Ania-o papusica perfecta