Cat de devreme e prea tarziu?

andusha spune:

Din cate vad eu, fiecare generalizam pornind de la experienta cu copiii/copilul nostru. Daca ar fi sa generalizez si eu, as zice ca nu este deloc greu pentru un copil care nu stie nimic inainte de scoala sa se descurce in clasa intai, nu greseste adunari/scaderi, scrie perfect, face progrese la citit foarte rapid, e interesat sa-si citeasca cartile lui cand eu mi le citesc pe ale mele. In concluzie, sa invete sa scrie si sa citeasca inainte de scoala ar fi fost pierdere de vreme. Dar nu fac astfel de generalizari, zic mai bine sa ne ascultam proprii copii si sa ii lasam sa invete in ritmul lor. Vad multi copii de varsta fiului meu obositi, cu cearcane, iritati, fara interese sau pasiuni proprii, de asta spun ca uneori se exagereaza cu studiatul pana la a-i face pe copii sa nu le mai placa deloc. Nu are legatura cu parintii de aici, este o opinie bazata exclusiv pe experienta mea.

conchita spune:

wow, numai raspunsuri unul si-unul. plus ca am ramas restanta si la primele pagini, dar promit sa-mi fac timp. asa pe repede inainte, vad ca opinia generala inclina catre un amestec de libertate si ghidaj, care mi se pare de mult bun simt, asa ca subscriu. mai ramane sa gasim calea de mijloc in practica si adaptat tipului de personalitate si temperament al propriului copil.

andusha, draga si scumpa, te-am mai citit si prin alte parti, ma primesti in fan clubul tau?

happiness, tu esti optimista, cica 3 ani e prea devreme. stai sa-ti spun ce pesimisti sunt specialistii americani daca nu incepi de la 2 ani. :-)) tu de ce crezi ca am venit fuga pe dc cu morcovul pictat pe steag?

ruxi, m-ai pus pe ganduri. mi-am amintit din tinereturi si de la mine si-am facut comparatii si iese cum zici tu prima concluzie, ca la a doua e cam contrara. :-)) doar putin. sa ma explic:

am ajuns si eu la o concluzie partiala deocamdata, caci sunt deschisa in continuare la discutii si studiat problema. cred ca buba bubelor nu e cand incepe, cu ce incepe, cine il ajuta, cati ani are, etc. cred ca punctul pe j e motivatia. un copil motivat poa sa creasca in jungla alaptat de lupi ca mowgli, va invata ce trebuie sa invete pentru supravietuire, basca progres, singur si eficient. daca nu, poate sa fie copilul printul mostenitor, cu toate metodele de educatie din lume in sifonier la el, cu parinti super dotati si calauzitori, cu profesori emeriti. daca nu e motivatie, toate sunt in zadar. singurul beneficiu ar fi disciplina muncii la copiii nemotivati, dar merita presiunea parintilor, avand in vedere ce pret urias se poate plati in schimb, masurat in confidenta copilului in sine, bucuria invatarii care nu se poate...preda, anxietatile, complexele de inferioritate, etc.

mi-a aterizat azi soacra cu hooked on phonics in brate. am recunoscut programul de la prima ochire, am si eu un nivel, ratacit pe undeva. daca va intereseaza parerea mea, detaliez. am pus cutiile pe cel mai inalt raft din dulap, sa ajung la ele cand mi-oi lua scara, ceea ce nu planuiesc prea curand. deocamdata doar atat: limba engleza nu e o limba fonetica, iar de cuvantul phonics nici n-am auzit sa existe, poate phoneme si phonetics? in fine, as fi bucuroasa de pareri la capitolul asta, al invatarii cititului - cum?

ruxij spune:

Conchita, parerea mea e ca nu trebuie sa iti faci griji pt. "lucrat" la varsta Soniei. Concluzia nr. 2, care e contrara, se aplica doar dupa clasa I. O sa te adaptezi in functie de ce nevoi apar pe parcurs, nu iti face griji. Din ce am observat eu e ca dc. nu lucrezi in clasa I cu copilul, mai ales la matematica, in clasa a IIa cade din pom, ii e greu si se lasa cu plansete la teme (asta din ce vad la copii ff destepti, dar ai caror parinti nu au facut cu ei acasa--s-au trezit picati din luna, si nu e vina nimanui decat a scolii) si bagat copil destept la "no child left behind" program...ceea ce nu convine din nici un punct de vedere, mai ales self confidence. O sa vezi tu pe parcurs, acum poti sa lasi phonics alea pe sifonier:))

ruxij spune:

Cititul se invata doar citindu-i copilului. Dar carti de nivel "learn to read", nu povesti de Fratii Grimm. Intai se uita la poze, apoi incet incet devine interesat sa citeasca si el. Cuplat cu invatat litere/sunete la preschool/kindergarten/clasa I.

ruxij spune:

Da, dar discutam sisteme de scolarizare diferite. In clasa I si aici o sa fie OK dc nu stie dinainte, e usor. Problema e ca aici mi s-a parut ca trec f. brusc de la un nivel de dificultate f. redus la unul mult mai ridicat. Si mi se pare ca tranzitia asta nu e bazata pe ceea ce au lucrat la scoala in clasa I, nu e justificata. Eu de povestit povestesc bazandu-ma pe toata situatia din US. Observatiile sunt luate atat din experienta propriului copil, cat si din aceea a prietenilor lui. Cei ce nu au lucrat putin suplimentar in clasa I, le-a fost (le este) f. greu in clasa a IIa. Dar sunt de parere ca lucratul asta nu e neaparat necesar inainte de clasa I. Am zis dupa 4 ani jumate asa, ca varsta minima dc. chiar vrea parintele. In conditiile invatamantului public de aici, cred eu ca de lucrat acasa, cel mai devreme inceput la 4 ani juma', cel mai tarziu, clasa I. Si insistat acolo unde copilul are deficiente, desigur.

beren spune:

Contribui si eu tardiv la consensul despre echilibru intre inclinatii/temperament, interes si motivare. Experienta mea de tata este redusa, dar am mai multa explicand lucruri "complicate" adultilor :). Nu exista nici un motiv pentru care un copil normal, sanatos, sa inceapa scoala -program- inainte de a merge la scoala. Parintii trebuie sa puna la dispozitie informatie, stimulanti, sa descopere inclinatiile copilului, si sa "impinga" doar atat cat trebuie pentru implinirea potentialului copilului.

Alta idee de baza este ca invatarea are loc cel mai bine prin succes. Greselile sunt si ele importante (esentiale), ca parte dintr-o strategie generala de succes. In momentul in care nivelul de frustrare al copilului depaseste un anumit nivel (pe care mama il va depista fara indoiala), activitatea trebuie suspendata. Cel mai grav efect negativ al scolirii premature este asocierea reflexa a activitatii cu o stare de frustrare. Acei copii vor detesta orice forma de educatie mai tarziu.

Noi incercam sa mergem pana unde e interesat copilul, atat cat este interesata, in forma de joc. Am constatat ca materiale "fabricate" in casa sunt la fel de eficiente ca cele de cumparat: cardurile cu forme geometrice si litere o incanta foarte tare, e un "concurs" de gasit raspunsul corect, iar entuziasmul parintelui e motiv suficient pentru "efort". Cat priveste cititul, aceeasi idee ca mai sus: cat mai multe carti (seara, dar oricand la cerere), evident texte potrivite cu nivelul - dupa care urmeaza de obicei faza in care copilul repeta textul de la sine si poate fi corelat cu recunoasterea literelor. De asemenea, recunoasterea literelor din nume (al copilului, al mamei) poate fi amuzant si motivator. Mai adaug cartile despre notiuni opuse, despre caractere cu care se poate identifica copilul, etc.

O statistica interesanta (multi-nationala) arata ca rata de esec profesional a olimpicilor internationali (in stiinte) din blocul est-european este mare (in termeni relativi) si in mod cert mai ridicata decat pentru cei din vest; o explicatie plauzibila fiind exagerarea de antrenament tip concurs din adolescenta, care inchide interesul de baza (si placerea) pentru explorari intelectuale mai tarziu. Prin analogie, placerea explorarii la 3 ani este mai importanta decat "antrenamentul" pentru scoala cu tot feluri de gadgeturi (ceea ce sunt convins ca stiti deja foarte bine).

pepene spune:

conchita,

din proprie experienta, cred ca la varsta soniei, trebuie sa pui accentul pe formarea unei anumite deschideri catre cultura, invatare, aptitudini, fara a "lucra" propriu-zis. stimuleaza-i curiozitatea, vorbeste-i despre toate, citeste-i, joaca-te cu ea, insa fara a o presa sa "lucreze".

creaza-i mediul necesar sa se dezvolte, fara a o presa cu nimic insa.

andusha spune:

Conchita, multumesc, desi nu stiu cat te ajuta dilemele noastre de mame cu copii mai mari.
Ruxij, limba engleza se invata mai greu - spelling si reading - decat se invata limba romana, in care daca stii literele si buchisesti vreo doua saptamani aproape ai invatat sa citesti. Bineinteles ca daca in clasa a doua va fi mai dificil il voi ajuta sau voi cauta un mediu / un program care sa il ajute sa invete mai usor. Nu sunt dogmatica, sunt doar practica, din spiritul meu practic venea constatarea ca daca copilul e ok cu activitatea structurata de la scoala nu are rost sa consumi mult timp in plus pentru o imbunatatire nesemnificativa a cunostintelor din momentul respectiv. Plus ca ceea ce acum i-ar lua o ora sa inteleaga, e posibil ca maine sau peste o luna sa ii ia numai cinci minute.