RUGACIUNE COLECTIVA PT A DOBANDI PRUNCI BUNI (53)
Raspunsuri - Pagina 6
nike974 spune:
Fetele mele,
Dumnezeu sa va rasplateasca.
Va multumesc din suflet.
Sunteti foarte bune si eu nu merit asta.
Dumnezeu imi da o forta pe care nu am avut-o.Pur si simplu rad tot timpul, sunt veselia intruchipata si am energie cat pt toti colegii la un loc.
Azi ar fi a treia zi fara niciun antialergic!De la 16 pe zi.
Dumnezeu sa ma ajute si sa va ajute pe voi toate in tot si in toate!Maica Domnului sa va aiba in grija!
sandaa spune:
Sfantul Eftimie cel Mare
Sfantul Eftimie cel Mare a trait in secolul al IV lea, pe vremea imparatului Gratian. S-a nascut in Melitina (Armenia), din pantece sterp si neroditor. Numele sau inseamna in limba greaca "voie buna”. La varsta de 29 de ani ajunge la Iersualim si se nevoieste intr-o pestera. Aici a savarsit nenumarate minuni: a hranit 400 de calatori, in timp ce nu avea paine nici pentru zece persoane; a deschis portile cerului, tamaduind pamantul de nerodire si a facut posibil, cu rugaciunea lui, ca multe femei sterpe sa aiba copii.
Una din aceste femei este sotia lui Terevon saracinul. Acesta isi aduce sotia stearpa inaintea lui Eftmie si ii spune: "Stiu sa ma plec cinstite parinte, ca te va asculta pe tine Dumnezeu, daca te vei ruga; pentru ca El face voia celor ce se tem de Dansul. Deci, fiindca atat de multa vreme a trecut si nu m-am putut invrednici a avea fiu, pentru ca aceasta era stearpa, te rog cinstite parinte, roaga pe Iubitorul de oameni sa ne daruiasca noua fiu". Batranul intelegand credinta lor, i-a pecetluit de trei ori cu semnul Crucii, atingand cu mana pantecele femeii si a zis: "Mergeti, bucurandu-va intru Domnul, pentru ca iata va daruieste prin iubirea Lui de oameni trei fii, parte barbateasca". Crezand cuvintele sfantului batran, s-au dus cu bucurie la ale lor; apoi a zamislit cea stearpa trei fii, dupa prorocia parintelui purtator de Duh.
Sfantul Eftimie a fost si un mare aparator al dogmelor bisericesti. Lupta impotriva lui Nestorie, iar pe Chiril al Alexandriei, il numeste luptator si invatator al dreptei credinte. Recunoaste cele doua nasteri ale Fiului, adica pe cea vesnica din Tatal si fara trup si pe cea sub vreme, din Fecioara Maica, cu trup insufletit; marturiseste ca in Hristos sunt doua firi -dumnezeiasca si omeneasca, dar neamestecate, neschimbate, neimpartite si nedespartite.
Slujitori ai marelui Eftimie au grait despre dansul: "Nu l-am cunoscut mancand ori vorbind cu cineva fara de mare nevoie, afara de sambata si de duminica. Nu l-am vazut pe dansul cumva dormind pe coastele sale, ci uneori sezand putin, iar alteori o franghie spanzurata intr-un colt al acoperamantului chiliei tinand-o cu amandoua mainile, se impartasea putin de somn pentru nevoia firii". Sfantul Eftimie cel Mare a trecut la cele vesnice la varsta de 97 de ani.
Tot in aceasta zi facem pomenirea:
- Sfintilor Mucenici Vas, Eusebiu, Eutihiu si Vasilid;
- Sfintilor Mucenici In, Pin si Tim;
- Fericitului Petru Vamesul;
- Sfintei Mucenite Ana;
- Sfintilor Mucenici Tira si Agni;
- Evlaviosului imparat Leon cel Mare din Tracia;
- Sfantului Mucenic Zaharia.
Maine, 21 ianuarie, facem pomenirea Sfantului Cuvios Maxim Marturisitorul.
Sursa:CrestinOrtodox.ro
caciantoni spune:
SLAVIT SA FIE dOMNUL!
dragutelor si cipicah....sinaxarul de azi.....
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie20.htm
caciantoni spune:
Viata Sfântului Lavrentie de la Manastirea Cernigov (1868-1950)
- fragment din cartea Sfantul Lavrentie al Cernigovului-viata, invataturile si minunile
20 ianuarie
Arhimandritul Lavrentie, cu numele sau de botez Luca Evseevici Proscura, s-a nascut în anul 1868 în satul Karilsk în apropierea Koropului, regiunea Cernigovsc.
Parintii lui, Evsevii si Hristina, au fost tarani simpli. În familie erau 7 copii, din care 5 erau baieti. Luca era unul din cei mai mici.
Copilaria lui a fost grea, fiind nevoit înca de mic sa se obisnuiasca cu orice fel de munca pe lânga casa si sa munceasca mult.
Pe lânga toate greutatile familiale, el a avut necazuri si cu sanatatea trupeasca. Fiind înca micut, si-a pus pe cap, în joaca, o galeata si alerga prin ograda, dar împiedicându-se de un purcelus a cazut pe spate, lovindu-se atât de rau ca a ramas schiop pentru toata viata.
Deoarece mama lui era foarte bolnava, încât nu se putea ridica adeseori nici din pat, iar tatal murise când Luca era mic, baiatului i-au revenit, din cauza infirmitatii sale, responsabilitatile de pe lânga casa, atât barbatesti, cât si femeiesti. El pastea caii, îngrijea vaca, taia lemne, facea foc în soba, cocea pâine, facea curat prin casa, dadea cu var, spala rufe, ba chiar a învatat sa si croiasca si sa coase.
Luca a învatat la scoala din sat. Având o minte agera si ascutita, îsi însusea cu multa usurinta toate lectiile si-si întrecea colegii, încât învatatorul i-a încredintat supravegherea si instruirea elevilor mai mici din scoala, iar el îndeplinea cu multa bucurie aceasta misiune.
Era cunoscut în toate situatiile ca un baiat capabil, ascultator, sârguincios si foarte muncitor, însa o chemare deosebita a simtit el pentru muzica si cântarile bisericesti. Înca de mic a învatat sa cânte la vioara, iar dimineata, dupa ce ducea caii la pascut, lua vioara si cânta melodiile lui preferate pâna aproape de micul dejun, melodii în care el îsi punea tot sufletul lui curat de copil.
Pe vremea aceea, elevii erau învatati sa cânte în corul bisericii. Abia aici micutul Luca se simtea în largul lui, aici era bucuria lui. Si-a însusit repede totul, atât cântarile cât si rânduiala slujbelor bisericesti, astfel încât înca de la vârsta de 12 ani îi învata pe micii coristi si, cu ajutorul preotului, conducea corul alcatuit din copiii mici, atât fetite cât si baieti. Cu darul lui Dumnezeu si cu ajutorul preotului, la vârsta de 14 ani conducea singur chiar si corul bisericesc.
Când era adolescent si locuia în casa parinteasca, de multe ori vorbea cu Maria, cumnata sa, sotia fratelui sau Vartolomeu.
– Cât de greu îi este crestinului sa traiasca în lume, în ziua de azi. Dracul nu-i da pace deloc. Merg seara pe drum, iar el, diavolul, merge lânga mine. Îmi fac semnul Sfintei Cruci si pe mine si pe tot împrejur si el se departeaza (se retrage) un pic. Apoi, din nou se apropie de mine si merge fluierând.
Altadata, cosea la masina în bucatarie, caci învatase sa croitoreasca, (va povesti mai târziu Parintele Lavrentie):
„– Stau eu asa si cos, iar când ridic ochii îl vad sub masa pe necuratul, care statea întins pe o coasta si motaia. Eu n-am rezistat, si am întrebat-o pe Maria:
– Tu vezi cine sta sub masa?
– Cine? a întrebat Maria speriata si s-a uitat sub masa.
– Sta dracul si doarme sub masa. Oare, nu-l vezi? Iar Maria nu vedea nimic“.
Ca urmare, înca din adolescenta Luca simtea chemarea pentru viata monahala. Aceasta au simtit-o si ceilalti colegi din cor, urmându-i mai târziu exemplul. Aproape toate fetele au plecat mai târziu la manastire, iar dintre baieti multi au ajuns chiar la Athos.
Deseori Luca vizita singur manastirea de monahi Râhlâ, unde ar fi vrut sa ramâna si care îl atragea în mod deosebit prin trairea vie si viata duhovniceasca autentica. Desi manastirea1 se afla la o distanta de 19 km de satul sau natal, el parcurgea pe jos aceasta distanta, cu bucurie.
Dar dorul lui de manastire a trebuit sa cedeze în fata dragostei materne.
Abia dupa moartea mamei sale, renuntând la partea sa de mostenire în favoarea fratelui sau mai mic, Damian, l-a rugat pe fratele sau mai mare, Vartolomeu, care a ramas sa locuiasca în casa parinteasca veche, sa-l conduca la manastirea Râhlâ. Si astfel, la vârsta de 23 de ani a fost primit în obstea monahala, unde trecu sub ascultarea parintelui care conducea corul manastirii, fiind deja bine cunoscuta înzestrarea sa muzicala.
Vestea despre darurile tânarului si înzestratului ucenic s-a raspândit repede si în afara manastirii, ajungând pâna la manastirea „Sfânta Treime din Cernigov, si la Episcopul locului, Antonie, mare exemplu de traire si mare râvnitor al înaltei vieti duhovnicesti. Se spune despre el ca avea doar doua rânduri de haine: una ce o purta zilnic, iar alta în zilele de sarbatoare. Iar daca, de ziua Sfântului al carui nume îl purta – de Sfântul Antonie, primea în dar o rasa noua, îndata el o dadea de pomana altcuiva.
Vladica Antonie a vazut înca de la început în tânarul ucenic un mare slujitor al lui Dumnezeu, de aceea a si insistat mult pentru transferarea lui. Când s-a facut cererea pentru transferarea ucenicului Luca de la manastirea Râhlâ la manastirea „Sfânta Treime“ din Cernigov, fratii din manastire au devenit gelosi pe Vladica cârtind:
– „Ce tot atâta Luca, Luca! Luca la deal, Luca la vale, de parca n-ar mai exista si alti monahi“. Dar Vladica Antonie, mângâindu-i, le spuse:
– „Ehei! Asta e un asa Luca, de care o sa întrebe toata lumea“. Ceea ce, bineînteles, s-a si îndeplinit.
Dar Luca nu voia sa paraseasca manastirea de metanie Râhlâ, nu voia sa plece din acest locas retras care-i devenise atât de drag, si unde în rugaciune se simtea atât de aproape de Dumnezeu. De aceea adormi dupa slujba de noapte cu lacrimi pe obraz si cu durere în suflet. Însa, în vis, i se arata chipul Maicii Domnului de pe icoana de la manastirea „Sfânta Treime“ din Cernigov, care apropiindu-se de el l-a binecuvântat. Acest vis într-atât l-a cutremurat încât, sculându-se din somn dis-de-dimineata, cu frica lui Dumnezeu, si luând binecuvântare de la staret, pleca în mare graba la manastirea din Cernigov. Prezentându-se Episcopului Antonie, îi spuse cu toata inima:
– Binecuvântati, Preasfintite Vladica, iata, am ajuns! Binecuvântându-l si învaluindu-l cu privirea sa blânda, Episcopul îi zise:
– Bine ai venit la noi, frate Luca. Pentru început te vei ocupa de pregatirea tinerilor seminaristi. Când intra în biserica, Luca recunoscu imediat chipul Împaratesei Ceresti – Maica Domnului ce i se aratase în vis si-l binecuvântase. Aici, în manastirea „Sfânta Treime“, a depus el votul monahal si a primit numele de Lavrentie, aici în 1895 a fost numit ieromonah, si tot aici a primit ca ascultare numirea de egumen. Toti fratii de manastire pe care i-a avut: monahul Smaragd, Malahiil, Mihail, Inokentie, Efrem si multi altii, toti l-au ascultat si au urmat întocmai sfaturile lui duhovnicesti.
Înca din tinerete a învatat si a practicat rugaciunea lui Iisus si i-a învatat si pe altii. De trei ori a ajuns în muntele Athos si a fost în pelerinaj si la Ierusalim pentru a se închina la locurile sfinte.
Înfatisarea Parintelui era placuta, chipul lui blând iar prezenta lui radia bunatate si liniste duhovniceasca celor din jur. Parul, albit devreme, era alb ca zapada, fata lui luminoasa arata tuturor bucurie si dragoste, iar ochii lui albastri emanau bunatate, cuprinzându-i pe toti cu privirea lor profunda… De statura mijlocie, era nedezlipit de toiagul lui.
Eufrosina, nepoata Parintelui, ne povesteste ca, pâna în 1933, Parintele a venit si a slujit de câteva ori în biserica din Karilsc, locul sau de bastina. Iar când, dupa savârsirea Sfintei Liturghii, se întorcea acasa întotdeauna cu hainele ude de transpiratie, ne zicea în timp ce se schimba: „Voua va este greu sa munciti pamântul, iar noua ne este si mai greu sa ne rugam pentru voi toti. Dar noi toti transpiram bine“.
Niciodata Parintele nu-si uita rudele; astfel, nepoatei sale, Eufrosina, i-a daruit o crucita de aur, iar nepotului sau, Petru, masina sa manuala de cusut. Când fratelui sau mai mare, Vartolomeu, i-au luat vaca, Parintele i-a dat bani sa-si cumpere alta.
Întotdeauna când venea în sat, îsi povatuia6 nepoatele buna purtare (morala): „sa nu umble sa se distreze cu soldatii sau cu alti baieti ci sa se pastreze curate înaintea lui Dumnezeu, iar atunci când se vor casatori, sa se cunune la biserica si sa respecte zilele de post rânduite de Biserica“.
Parintele Lavrentie era tânar când, în una din vizitele sale în satul natal, i-au spus de tânara lor vecina ca s-a maritat. Întâlnindu-se cu ea, el a întrebat-o:
– Pentru ce te-ai casatorit? Nu trebuia sa te casatoresti.
– Dar de acum m-am cununat! Sunt casatorita la Biserica, asa ca va trebui sa traiesc în continuare astfel, a raspuns tânara femeie oarecum neîncrezatoare.
Dar viata ei a fost foarte grea, caci sotul ei, fiind necredincios, i-a amarât toate zilele si, astfel, biata femeie îsi amintea deseori de cuvintele Parintelui Lavrentie, care, desi era înca tânar, i-a aratat viitorul.
*
Timpul trecea si nimic nu putea fi oprit în loc, totul se petrecea precum era rânduit. Cântaretii cei mai buni, cu experienta, erau trimisi în alte localitati, iar altii plecau singuri pentru a organiza coruri în alte biserici. Corul a început sa se împutineze, iar Parintele completa lipsa cu tineret din sat care frecventa biserica. Pentru aceasta folosea toata agerimea cu care fusese înzestrat de mic si toata iscusinta si experienta sa duhovniceasca. Daca vreo fata avea înclinatii pentru viata monahala, el se ruga tot timpul si-i dezvolta dragostea pentru cântarile bisericesti si pentru rugaciune. Si uite asa, încet-încet, turma a început sa se completeze cu tineri binecredinciosi. În taina, îi învata sa se roage, le dadea matanii, îi ajuta sa înteleaga profunzimea cântarilor si scrierilor bisericesti si, de asemenea, îi ajuta sa-si gaseasca de lucru. Vestea despre bunatatea si darul înainte-vederii Parintelui se raspândea tot mai departe si mai departe.
Cu binecuvântarea Vladicai Pahomie s-au adunat multi cântareti bisericesti, dintre care multi au devenit apoi solisti talentati ai corului bisericii.
Una dintre ele îsi aminteste ca era doar un copil când a venit pentru prima data la manastire, însotindu-i pe cei vârstnici, si începu sa plânga înaintea Parintelui. Acesta, vazând-o, a mângâiat-o pe cap si i-a spus:
– Nu plânge, caci vei deveni cântareata împarateasca. Bineînteles ca ea atunci, fiind micuta, nu a înteles nimic, dar proorocia s-a împlinit întocmai, ea a ajuns sa slujeasca cu glasul sau Împaratului Ceresc.
*
Si au trecut si aceste timpuri si au venit alte vremuri, mai grele. Monahilor si tuturor „li s-a propus sa plece“, caci manastirile trebuiau închise „pentru reparatii“ (1930). În aceasta grea perioada, Parintele a trait la poalele unui munte, la o vaduva drept-credincioasa ce se numea Elena. Acolo, într-o casa veche, Parintele ocupa o mica camera, petrecându-si timpul în post si rugaciune, atât pentru turma sa împrastiata, cât si pentru întreaga lume.
Din cauza prigoanei împotriva Bisericii, fiii sai duhovnicesti doar noaptea puteau sa bata tainic în geamul Parintelui. Dar nu-i primea pe toti. Ci, având darul înainte-vederii, el îi stia pe toti când vin si pentru ce.
Astfel, el a prevazut prigoana si închiderea bisericilor si le spunea:
– Cititi si pastrati cartile, ca de ele o sa aveti mare nevoie. Pentru ca înca vor mai fi manastiri, si vor mai fi si arhierei drept-credinciosi si toate cartile va vor fi de mare folos.
Înainte de începerea razboiului, Parintele a prevazut marea nenorocire a poporului. Neîncetat se ruga si plângea, spunând ca mult sânge nevinovat va curge.
Când în 1941 a început razboiul, Parintele, prin straduinta sa, a redeschis fosta manastire de calugari „Sfânta Treime“ si a transformat-o în manastire de maici, iar mai apoi manastirea „Domnitskii“. La început, în prima manastire erau 75 de maici, iar în cea de-a doua doar 35. A adunat cântareti, iar cu timpul i-a împartit în doua coruri. Fiind principalul coordonator, i-a învatat cântari noi, patrunse de o profunda traire duhovniceasca. Vestea corului condus de Parintele Lavrentie a ajuns departe, în afara orasului.
Având dragoste pentru orice fel de munca, atunci când au început reparatiile manastirii, el se implica în toate activitatile, dând sfaturi practice mesterilor ce construiau sobele, celor ce refaceau peretii, cât si celor ce reparau acoperisul. Când mesterii s-au plâns de calitatea rea a scândurilor, Parintele le raspunse:
– Nu-i nimic, pentru 20 de ani sunt bune, iar apoi, ce va da Dumnezeu. Au fost situatii când au fost nevoiti ca lucreze si în timpul iernii, perioada în care mortarul amortea (se întarea) din cauza frigului. Odata, lucrurile nu mergeau deloc bine si au mai chemat ajutoare, la care unul din cei veniti îi spuse:
– Parinte, pentru aceasta munca este nevoie de multa putere.
Atunci Parintele s-a apropiat si rugându-se a facut semnul Sfintei Cruci peste mortarul amortit. Spre mirarea tuturor, mortarul a devenit foarte moale si usor de prelucrat. Atunci toti au înteles ca aceasta minune s-a petrecut pentru rugaciunile staretului Lavrentie.
În treburile gospodaresti ale manastirii, Parintele iubea sa dea sfaturi si sa urmareasca singur buna lor împlinire.
Au muncit mult maicutele pentru restaurarea bisericii si a chiliilor lor. Aduceau apa de la mare departare, de la o fântâna de pe colina; taiau brazde de pamânt cu târnacopul si le aduceau cu spatele la biserica, deoarece un singur cal nu le era suficient pentru munca lor. Dupa multa munca si grea osteneala, abia în 1942, la Pasti, au reusit sa slujeasca prima Sfânta Liturghie în biserica renovata. Abia acum Parintele s-a mutat de la sora Elena în chilia de la manastire.
Multa bucurie si împlinire sufleteasca au avut atunci!
*
Fiind cunoscut ca un bun duhovnic, la usa Parintelui Lavrentie tot timpul era o multime de oameni pentru spovedanie. Cu darul sau înainte vazator, pe multi din ucenicii sai i-a prevenit si i-a ferit de multe necazuri.
Când în 1942 a venit Vladica Simon al Ucrainei de Vest, Parintele a spus:
– „Ehei, asta-i de-al nostru!“
Iar când a venit Vladica Iakov în 1947, Parintele a spus:
– „Sub asa Vladica va înflori viata duhovniceasca a orasului“, ceea ce s-a si îndeplinit.
Înca înainte de începerea razboiului din 1941 Parintele a proorocit spunând direct:
– „Pentru tot ce se face în afara rânduielilor bisericesti si în sarbatori, totul se va ruina si va arde. Iar apoi se vor deschide manastirile si oamenii se vor cai si se vor ruga lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, dupa mare mila Sa, le va mai da putin timp, pâna când se vor completa rândurile îngerilor cazuti“. Cu lacrimi în ochi, adeseori, el repeta aceste cuvinte.
Parintele a avut si el ispitele sale. Din uneltirea diavolului, adeseori Vladica Boris se supara pe el si se purta distant, (grosolan), iar uneori si maicuta egumena. El, însa, era smerit si cu îndelunga rabdare, si cu iubire suporta totul, rugându-se cu dragoste pentru toti cei ce erau suparati pe el. Cu aceasta el l-a biciuit pe vicleanul diavol si l-a biruit, iar în ochii credinciosilor si a ucenicilor sai devenea mai înduhovnicit, mai mare si mai iubit.
Pe lânga staret, în manastire vietuiau înca douasprezece surori, iar doua dintre ele îi slujeau lui. Trapeza era comuna; acolo ei se si rugau împreuna. Iar atunci când Parintele nu putea sa mearga la biserica din slabiciunea sanatatii sale, toti îsi faceau rânduiala monahala – rugaciunile – în chilie.
El practica neîncetat rugaciunea lui Iisus si se straduia sa le învete si pe surori, explicându-le cum sa se roage, adica atunci când trageau aer în piept sa spuna: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu“, iar când dadeau aerul afara din plamâni sa spuna: „miluieste-ma pe mine, pacatoasa“.
Iar unei ucenice, la rugamintea de a-i binecuvânta mataniile, i-a spus:
– „Rugaciunea este un lucru bun, este un lucru îngeresc, iar tu roaga-te dupa degetele mâinii stângi. Apropie degetul mare de cel mic si spune de 10 ori: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa, iar apoi treci la inelar si tot asa la restul degetelor. Si uite asa vei capata obisnuinta pentru rugaciune, mintea însa trebuie introdusa si închisa permanent în cuvintele rugaciunii, altfel ea umbla pe unde se nimereste“.
Corul era condus de Parinte cu mare iscusinta fiind alcatuit din ucenicii si maicutele Parintelui, numai doi basi erau dintre barbatii mireni. De la Muntele Athos el a adus multe cântari bisericesti noi: „Vrednica esti“, „Mila lumii“ s.a. Cu ocazia venirii la Cernigov a Patriarhului Aleksie, corul a fost invitat sa cânte la catedrala, ocazie cu care Patriarhul a ramas profund impresionat de cântari si a spus:
– Asa ceva rar vei auzi undeva! Mitropolitul Ioan al Kievului a invitat corul Parintelui la Kiev, unde de asemenea au fost apreciati.
*
În timpul razboiului, Parintele a vrut sa deschida manastirea de monahi de la Eltk, dar fiind putini frati a renuntat. Parintele se straduia sa completeze cât mai repede obstea monahala a manastirii „Sfintei Treimi“, pentru ca asa i-a spus Maica Domnului în vedenie.
Pe ucenicii sai si pe râvnitorii de mântuire, Parintele îi primea în curtea manastirii sub un acoperis frumos asezat.
El a proorocit moartea sa cu 8 ani înainte. Într-o discutie purtata cu ucenicii sai, el a spus:
– Este unul aici care va mai trai 8 ani, iar altii si mai mult. Atunci când Parintele a murit, toate maicutele si-au amintit cuvintele lui.
Alta data a spus:
– Din acest moment eu voi mai trai un an si jumatate. Ceea ce asa s-a si îndeplinit. Tot atunci a mai spus:
– Anul 1950 va va arata, iar în 1952 veti vedea multe rele.
Într-adevar, Parintele a murit în 1950, iar în 1952 manastirea Domnitskii a fost închisa, „cica pentru reparatii“ iar maicutele s-au mutat toate la manastirea „Sfânta Treime“.
*
Era înca în viata Parintele când maicutele se ocupau din ce în ce mai mult cu lucrul manual, facând icoane, iar el era nemultumit si mereu le spunea:
– „Toate câte le faceti, le faceti fara rugaciunea lui Iisus si fara de rânduiala Bisericii si, pentru aceasta, manastirile nu vor dainui cât trebuie si multe se vor închide“ ceea ce s-a si împlinit.
Dimineata, când se aprindeau luminile prin chilii, Parintele, cu mintea sa clarvazatoare, stia unde si ce se întâmpla, stia cine se roaga si cine se ocupa cu altceva. Odata, când Parintele se îndrepta spre biserica, i-a spus maicutei ce-l însotea sa intre în chilia de lânga biserica si sa vada cu ce se ocupa acolo maicutele. Într-adevar, ele se ocupau cu diferite treburi si nimeni nu se grabea sa mearga la biserica. Parintele s-a suparat foarte tare si a spus:
– „În felul acesta manastirea nu o va mai duce mult“ ceea ce s-a si împlinit. El mereu le spunea ca pentru monah rugaciunea este la fel de necesara ca si aerul, altfel el se va asemana cu o „statuie neagra“ rau mirositoare. Si le mai spunea:
– „Fericiti sunt cei care sunt scrisi în Cartea Vietii“
Iar la întrebarea surorilor:
– Cine este scris în Cartea Vietii?, el le raspundea:
– „Cei care au râvna si merg cu bucurie la biserica, aceia sunt scrisi în Cartea Vietii“.
Avea, de asemenea, darul rugaciunii neîncetate cu rugaciunea lui Iisus.
Odata, pe când spalam holul – îsi aminteste una din maicute – Parintele, trecând pe lânga mine, mi-a spus:
– Lucreaza, lucreaza, dar sa nu uiti de rugaciunea lui Iisus! În minte trebuie introdusa permanent rugaciunea, altfel mintea umbla pe unde se nimereste, si acest lucru ni-l repeta fiecareia când ne porneam la drum.
*
Despre Sfânta Liturghie, Parintele ne spunea mereu:
– „Daca trebuie neaparat sa pleci de la Sfânta Liturghie, atunci pleaca dupa „Tatal Nostru“, iar daca s-au scos Sfintele Daruri, atunci sa stai cu frica si sa te rogi pentru ca aici este prezent Însusi Dumnezeu cu Maica Domnului si cu toate puterile ceresti, iar daca poti, varsa macar o lacrima cât de mica pentru nemernicia ta. Caci îngerul tau pazitor se va bucura pentru tine. Daca te întreaba atunci cineva ceva, tu raspunde-i, dar foarte scurt. Iar tu singura sa stai în biserica precum sta lumânarea“
Parintele îi iubea pe toti si era repede saritor la orice nevoie. Lumea umbla în grupuri dupa el, dorind sa auda un cuvânt de învatatura sau pentru a-i cere un sfat de mântuire. În curtea manastirii au fost asezate mese unde el petrecea orele sale libere discutând cu copiii sai în timpul „ceaiului de seara“.
Nu de putine ori el facea milostenie oamenilor saraci, pregatind prânzuri (mese) la care însusi el le slujea. Învaluindu-i cu dragostea sa, le povestea atunci multe lucruri importante si folositoare pentru mântuirea sufletelor lor, si astfel poporul simplu se apropia de el, fiecare cu necazurile lui. Mereu le spunea: ca la sfârsitul lumii (în vremurile cele de pe urma) cei ce se vor întoarce cu toata inima lor la dreapta credinta si vor chema numele Domnului se vor mântui. Mai ales cei feciorelnici vor completa rândurile îngerilor cazuti. Spunea despre Dumnezeu ca este atât de milostiv încât si pe evreii adevarati, cei ce traiesc dupa legile lui Moise, la a doua venire a Sa îi va ridica si îi va aseza în al treilea cer.
*
Parintele neîncetat îsi învata ucenicii sa traiasca în pace si dragoste duhovniceasca, spunându-le:
– „Daca o oarecare sora este iute din fire („fierbinte“) si nu-si poate stapâni cuvintele, atunci: „–Înainte de a începe cearta, da-ti jos centura si rasa, apoi pune metaniile deoparte si abia atunci îndreptateste-te pe tine!“. Daca veti proceda asa, atunci niciodata nu va veti certa“. „Daca cineva în decursul zilei nu s-a putut abtine si nu a petrecut în dragoste si pace ci s-a suparat si s-a certat cu careva, atunci, pâna la apusul soarelui, trebuie neaparat sa se împace, adica sa-si ceara iertare“.
*
Parintele avea darul înaintevederii. Astfel, dupa razboi, prin 1945, Vladica Boris era plecat din Cernigov. Deodata, Parintele vine repede si da binecuvântare sa înceapa pregatirile pentru întâmpinarea Mitropolitului. Surorile îi spuneau Parintelui ca Vladica nu are cum sa se întoarca deoarece toate drumurile si podurile sunt distruse; Parintele însa a insistat sa se continue pregatirile. Într-adevar, în ziua aceea Mitropolitul s-a întors si toti s-au minunat de darul înainte-vederii dat Parintelui de bunul Dumnezeu.
*
Maicutei Atanasia i-a prezis ca va deveni cântareata bisericeasca (corista). Odata, dupa masa, Parintele i-a pus crucea cea mare la gât si i-a spus:
– „Uite, vei deveni cântareata (corista)!“ si într-adevar asa s-a si împlinit. Odata, când maicuta Atanasia s-a îmbolnavit, Parintele intra în chilia ei si o întreba:
– „Ce facem, mai traim?“. La care maicuta i-a raspuns:
– „Da, precum stiti, Parinte!“ Iar el i-a raspuns:
– „Ei, atunci mai traim! “. Dupa aceasta vizita, maicuta Atanasia a început sa se însanatoseasca foarte repede.
*
Maicuta E. ne povesteste ca, odata, în timpul razboiului, multe surori stateau lânga portita uitându-se spre lunca. Trecând pe acolo, Parintele striga deodata la ele: – „Fugiti de acolo, ca o sa cada o bomba!“ Nici n-au apucat maicutele sa se ascunda ca o bomba a si explodat exact pe locul unde au stat ele.
caciantoni spune:
Acatistul Sfantului Lavrentie de Cernigov
Lavrentie - Sfant Cuvios !
Schiarhimandrit si facator de minuni al Cernigovului.
(20 ianuarie)
Dupa rugaciunile incepatoare se zic Condacele si Icoasele
Condacul 1
Alesule al lui Dumnezeu si preaslavite facator de minuni, Cuvioase Lavrentie, porunca ai primit de la imparateasa cerului sa vii in vechea cetate a Cernigovului si sa te salasluiesti in manastirea Sfintei Treimi, unde traind cu dreptate, prigoane ai suferit si turma de monahi adunand, cu cuvantul lui Dumnezeu i-ai hranit si la Hristos i-ai adus. Tu insa, avand indrazneala la Sfanta Treime, roaga-te sa fim izbaviti de toate necazurile si durerile ca sa-ti cantam cu umilinta si multumire: Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Icosul 1
Cu ingerii te-ai asemanat, Cuvioase si purtatorule de Dumnezeu Parinte Lavrentie, ca sfant si drept traind pe pamant, ne-ai lasat noua chipul desavarsirii duhovnicesti. Noi insa, vazandu-te vas ales, preaiubit de Maica lui Dumnezeu, locas al Preasfintei Treimi prin buna ta vietuire si impodobit cu minuni, multumind lui Dumnezeu, te preaslavim ca pe un mare luminator si cu osardie iti cantam asa:
Bucura-te, slujitorul Preasfintei Treimi;
Bucura-te, preaminunat ales al Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca din iubire fata de Domnul toata dulceata lumeasca ai lepadat;
Bucura-te, ca toate bunatatile acestei lumi de dragul lui Hristos le-ai dispretuit;
Bucura-te, ca jugul lui Hristos cel bun si usor l-ai iubit;
Bucura-te, ca ai trait in trup parca neavand trup;
Bucura-te, ca prin tine cugetele necinstite se vadesc;
Bucura-te, ca prin tine faptele cele bune si folositoare se binecuvinteaza;
Bucura-te, ca prin tine calea cea dreapta catre ceruri se arata;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 2
Vazandu-te pe tine Preasfintitul Antonie, inteleptit de puterea Domnului, ti-a poruncit sa vii in cetatea Cernigovului, in asezamantul Sfintei Treimi, unde se afla icoana Preasfintei Doamne si Stapanei Maria; tu insa ascultand porunca lui, ai intarit rugaciunea si atunci insasi imparateasa cerului te-a binecuvantat si tu ai venit la un munte inalt si ai gasit un loc ales pentru salasluirea monahilor, un asezamant intru slava Preasfintei Treimi si a Maicii lui Dumnezeu: pe calugari in nevointe i-ai intarit, pe cei ravnitori in urcusul catre cer, din credinta in credinta si din virtute in virtute, i-ai adunat sa cante impreuna cu tine in Treime Unului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
intelepciunea dumnezeiasca te-a inteleptit, Parinte Lavrentie, sa lasi lumea si cele ale lumii si ai venit la manastirea Rahlov a Sfantului Nicolae, voind sa te nevoiesti cu toata inima; iar tu cu osardie prin cantare si citire te-ai nevoit intru Hristos si cu alte ascultari ai lucrat pentru aproapele. Noi, insa, vazandu-te pe tine vas al Sfantului Duh, cu umilinta strigam catre tine:
Bucura-te, ca din tinerete ai iubit cu inflacarare viata calugareasca;
Bucura-te, ca batranetile mamei tale le-ai linistit;
Bucura-te, ca dupa moartea ei, in locasul Sfantului Nicolae ai venit;
Bucura-te, ca prin intelepciunea dumnezeiasca pe oameni i-ai uimit;
Bucura-te, ca monahilor ai fost indreptar si icoana;
Bucura-te, ca nepatata ai pastrat curatia cea iubitoare de Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin usile cele stramte si inguste ai intrat in imparatia cerului;
Bucura-te, ca de la Domnul ai primit cu vrednicie cununa cea nevestejita;
Bucura-te, ca preaslavit esti in cer si pe pamant;
Bucura-te, ca viata, faptele si proorociile tale nu numai in Rusia, ci in toata lumea sunt cunoscute;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 3
Cu putere de sus, arhiereii cetatii Cernigovului, sfintitii mucenici Vasile si Pahomie, te-au vazut pe tine impodobit cu viata bineplacuta lui Dumnezeu si stralucind in marea ta smerenie, cu post si cu rugaciune si pe cei credinciosi intelepteste propovaduindu-i, de aceea cantam cu intelegere Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul 3
Avand adevarata smerenie si mare ascultare, ai venit la manastirea Preasfintei Treimi si privind la icoana Maicii Domnului, tinand in preacuratele ei maini pe Pruncul lisus, afland-o pe ea, Preanevinovata, ce ti s-a aratat, ai cazut la pamant in fata ei, cerandu-i ajutor si ocrotire. Iar noi vazand ca te-ai incredintat voii lui Dumnezeu iti cantam asa:
Bucura-te, ca ai aratat ascultare Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca ai slujit cu credinciosie in cetatea Cernigovului;
Bucura-te, ca acea icoana facatoare de minuni ai vazut-o in manastire;
Bucura-te, ca la aceasta icoana te-ai inchinat cu osardie;
Bucura-te, ca celor flamanzi si insetati de dreptate le-ai vestit cuvintele vietii vesnice;
Bucura-te, ca drumul mantuirii l-ai aratat celor ce-l cauta;
Bucura-te, capetenie inteleapta celor ce merg in imparatia cea de sus;
Bucura-te, ajutatorul celor ce trudesc in evlavie;
Bucura-te, cald mijlocitor a toata lumea;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 4
Dumnezeu, Cel ce S-a adus pe Sine jertfa pentru pacatele a toata lumea si a inviat cu slava din morti si S-a inaltat la cer, te-a invrednicit sa calatoresti pana la Ierusalim, unde tu, preafericite, te-ai rugat cu osardie pentru poporul dreptcredincios si lumanarea din mainile tale s-a aprins de la focul ceresc si cu toti credinciosii ai cantat lui lisus Hristos, Care va veni sa judece viii si mortii, cantarea: Aliluia!
Icosul 4
Auzind pastorii Bisericii lui Hristos ca furtuna patimilor si zbuciumul acestei lumi nu te-au clatinat, sufletul indreptandu-ti la limanul cel lin al mantuirii, Cuvioase Parinte, si ca toate bunatatile si frumusetile lumii vazandu-le cu limpezime, calugari din alte manastiri veneau la tine spre invatatura si oamenii credinciosi alergau din cetati si sate indepartate cu necazuri si suparari pentru mangaiere si intarire, cei bolnavi pentru vindecare, cu totii primind din belsug darurile bunatatii lui Dumnezeu, un arhiereu te-a sfintit sa fii arhimandrit, dand prin aceasta vrednica cinstire nevointelor tale, iar pe noi ne invredniceste sa-ti aducem aceste laude:
Bucura-te, slujitor credincios al Mielului si al Pastorului;
Bucura-te, inaintestatator nevinovat la altarul Domnului;
Bucura-te, ca impreuna cu ingerii il canti pe imparatul slavei;
Bucura-te, indrumator inteleptit de Dumnezeu al calugarilor si al oamenilor credinciosi;
Bucura-te, ca esti preaplin de lacrimile umilintei;
Bucura-te, vas cinstit al darurilor Duhului Sfant;
Bucura-te, nevoitorul rabdarii desavarsite;
Bucura-te, salas prea ales al Sfintei Treimi;
Bucura-te, invatator iscusit al adevaratei smerenii;
Bucura-te, intarirea evlaviei si lauda Ortodoxiei;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 5
Ca pe o stea izvoratoare din Dumnezeu vazandu-te pe tine, Cuvioase Parinte Lavrentie, stralucind luminos cu viata si invatatura, calugarii si credinciosii au mers dupa lumina vietuirii tale si te-au avut ca pe un luminator si cand a venit jugul ateismului dimpreuna cu intunericul autocefalilor si al innoirilor si al altor eretici si schismatici, calcand in picioare cele sfinte, tu ca un bun pastor nu ai parasit cetatea Cernigovului si pe oamenii credinciosi, locuind in casa cinstitei vaduve si evlavioasei monahii Evlampia, i-ai adus la lumina cea nepatrunsa, rugandu-te pentru Rusia ca Dumnezeu sa renasca imparatia ortodoxa si primind de la Arhanghelul Gavriil o astfel de descoperire, te-ai bucurat foarte, cantand Preasfintei Treimi impreuna cu toti credinciosii: Aliluia!
Icosul 5
Vazand oamenii binecredinciosi ai cetatii Cernigovului implinirea proorociei tale, deschiderea si inchiderea bisericilor lui Dumnezeu, iar tu impodobind si infrumusetand casa Preasfintei Treimi si a Nascatoarei de Dumnezeu si adunand turma mare din cei ce voiau sa duca viata calugareasca si sa urmeze povetele tale cele drepte, i-ai invatat fara fatarnicie sa cheme neincetat numele lui Dumnezeu si ajutand pe oamenii cei credinciosi ai prezis intoarcerea moastelor Sfantului Ierarh Teodosie si pe arhiereul Boris l-ai sfatuit sa se aseze cu slava in locul unde fusesera mai inainte, in biserica Schimbarii la fata a Domnului, ceea ce a si facut. Iar noi il laudam pe Dumnezeu, Cel ce ti-a dat duhul proorociei si al intelepciunii si te rugam sa inalti rugaciunile tale, Sfinte Lavrentie, pentru mantuirea noastra, a pacatosilor, care iti cantam:
Bucura-te, povatuitor intelept al calugarilor;
Bucura-te, ca moastele Sfantului Ierarh Teodosie le-ai aflat;
Bucura-te, ca aducerea moastelor Sfantului Ierarh Teodosie, cu cantari pascale ai preaslavit-o;
Bucura-te, implinitorul nelenes al tipicului bisericesc;
Bucura-te, doctorul iscusit si fara de plata al bolnavilor;
Bucura-te, mangaiere bineplacuta a celor mahniti;
Bucura-te, intarire binecuvantata a celor intristati;
Bucura-te, izgonitorul patimilor pierzatoare de suflet;
Bucura-te, slobozitorul celor demonizati de navala diavolului;
Bucura-te, ajutatorul grabnic al celor fara ajutor;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 6
Propovaduind tuturor cuvantul lui Dumnezeu, Parinte Lavrentie, invatand cu vietuirea si cu cuvantul tau smerenia, tacerea, iubirea frateasca, primirea de straini, postul, rugaciunea si frica fata de Domnul, prin care ai fost ocrotit, nu ai calcat pravila pana la preacinstitele tale batraneti, te-ai nevoit in rugaciunile de zi si de noapte, cantand Celui ce ti-a dat putere si tarie, cantarea de lauda: Aliluia!
Icosul 6
Stralucind noua ca o stea luminoasa si calauzitoare vietuirea ta cumpatata prin post, Cuvioase Parinte Lavrentie, nu ai tanjit dupa mancaruri, caci nu ne duc pe noi la Dumnezeu si nu te-ai ingrijit de imbracamintea hainelor, ci ai socotit ca este mai bine sa-ti infrumusetezi sufletul cu virtuti. Sfarsitul ti l-ai prezis de trei ori si curgerea vietii tale frumos ai savarsit. Prin minuni si viata vesnica ai fost preaslavit de Mantuitorul Hristos, iar de la noi primeste aceste laude:
Bucura-te, infrumusetarea cetei postitorilor;
Bucura-te, chipul infranarii si al neprihanirii;
Bucura-te, stea ce stralucesti in randul cuviosilor;
Bucura-te, pastorul calugarilor si invatatorul oamenilor din lume;
Bucura-te, aparatorul si ocrotitorul celor ce traiesc in lume;
Bucura-te, adevaratul urmator al Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, ca esti plin de harul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca esti hranit de la Izvorul vietii cuvantului lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca esti impodobit cu vesmantul mantuirii si imbracat in haina nemuririi;
Bucura-te, ca mai inainte de invierea ce de obste a Domnului ai fost preaslavit prin nestricaciune intru incredintarea tuturor oamenilor;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 7
Voind sa fie urmator credincios Mielului lui Dumnezeu, Care a ridicat pacatele lumii, blandete si smerenie luand asupra-i, Parintele nostru Lavrentie, toate durerile si supararile rabdand fara cartire, a vazut ca prin dureri vremelnice se dobandeste mantuirea vesnica, a capatat despatimirea si cand i-a sosit cinstitul sfarsit, fiind inca pe pamant a cantat cu vrednicie si cu dreptate atotputernicului Dumnezeu cantarea ingereasca: Aliluia!
Icosul 7
Domnul Cel minunat intru sfintii Sai te-a aratat biruitor minunat impotriva vrajmasilor vazuti si nevazuti ai mantuirii noastre si dupa fericita adormire te-a preaslavit; tu insa, Cuvioase Parinte Lavrentie, asteptand punerea in mormant, ai petrecut cu trupul impreuna cu noi patruzeci de zile si patruzeci de nopti si in acest timp nu au incetat la sicriul tau rugaciunile si lacrimile, cu sufletul stand inaintea Prestolului dumnezeiesc, rugandu-te pentru sfanta Rusie si pentru oamenii credinciosi, aratand nestricaciunea trupului tau intru incredintarea invierii tuturor oamenilor. Iar de la sicriul tau iesea buna mireasma, incredintandu-ne pe noi de vietuirea ta sfanta. Noi, insa, minunandu-ne, te laudam pe tine asa:
Bucura-te, ca toata dulceata patimilor dintru tine ai starpit;
Bucura-te, ca trupul l-ai supus duhului;
Bucura-te, ca te-ai intrarmat cu privegheri de noapte impotriva ispitelor vrajmasului;
Bucura-te, ca prin post neobosit ai infrant toata dorinta cea necurata;
Bucura-te, ca prin rugaciune neincetata te-ai curatat de orice intinaciune;
Bucura-te, ca ai fost menit cu totul lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca pentru cuvintele Domnului ai pastrat calea cea stramta;
Bucura-te, ca prin lacrimi ai secerat bucuria cea pururi fiitoare;
Bucura-te, ca prin sederea in sicriu a trupului tau timp de patruzeci de zile pe noi ne-ai mangaiat;
Bucura-te, ca si dupa moarte nu ne-ai parasit;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 8
Strain si calator socotindu-te a fi in lumea aceasta schimbatoare, Cuvioase Lavrentie si cetatea cereasca cantand, imparatia lui Dumnezeu inca pe pamant pregatind, i-ai pazit pe cei credinciosi de necuratia ateista, de pierzatorii autocefali si innoitori, de latini si uniti si de alta multime de eretici si schismatici si impreuna cu cei binecredinciosi si evlaviosi ai cantat cantare de biruinta Facatoarei de viata Treimi: Aliluia!
Icosul 8
impodobit ai fost cu toate armele dumnezeiesti, ca un ostas biruitor al lui Hristos, ti-ai incins coapsele tale cu adevarul, te-ai imbracat in platosa dreptatii, ai incaltat picioarele tale intru gatirea pacii, ai primit scutul credintei si coiful mantuirii si sabia duhului care este cuvantul lui Dumnezeu cu care ai biruit toate defaimarile celui viclean. Tu insa, Sfinte Lavrentie, asemanandu-te vechilor parinti, ai intarit pe cei credinciosi intru evlavie si pe cei rataciti si necredinciosi la Domnul, credinta ortodoxa ai aparat-o si ai intarit-o, pe eretici, pe schismatici si pe liber cugetatori i-ai rusinat si i-ai inteleptit. Ajuta-ne si noua, Cuvioase, cu mijlocirea ta la prestolul Preasfintei si Celei de o fiinta si nedespartitei Treimi, sa ramanem statornici in fata puterilor intunecate ale lui Antihrist si ale slugilor lui si sa ne impotrivim ispitelor vrajmasului, crezand in Biserica cea Una dupa cuvantul cel din Evanghelie. Iar noi, cu inima curata, te rugam sa primesti aceste laude:
Bucura-te, ca te-ai asemanat Cuviosului Antonie de la Pecerska prin saparea pesterilor;
Bucura-te, ca asemenea lui Teodosie ai fagaduit sa stai pana la moarte in credinta ortodoxa;
Bucura-te, ca asemenea lui Serghie de Radonej ai fost ziditor si innoitor de asezaminte calugaresti;
Bucura-te, ca ai invatat, precum Iov de la Poceaev sa ne ferim de uniatism, de autocefali si de alte eresuri; Bucura-te, ca pe credinciosi i-ai povatuit precum Serafim de Sarov;
Bucura-te, vestitor al unor vremuri infricosatoare si propovaduitor ai pocaintei, precum loan de Kronstadt si Cuviosul mucenic Alipie;
Bucura-te, implinitor sarguincios al tipicului Cuviosilor parinti Teodor Studitul si Sava cel Sfintit;
Bucura-te, aspru judecator si povatuitor al celor ce incalca tipicul bisericesc;
Bucura-te, ca ai stat impotriva uniatiei precum Cuviosii mucenici Macarie de la Ovruci si Atanasie de la Brest;
Bucura-te, ca te-ai asemanat sfantului facator de cantari Roman Melodul;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 9
Iubind cu toata inima pe Unul Dumnezeu si Domnul te-a iubit, daruindu-ne prin tine rugator inaintea bunatatii Lui. Cu smerenie te rugam sa imblanzesti pe dreptul Judecator pentru noi in ziua cea strasnica, sa nu ne pomeneasca pacatele si faradelegile noastre si sa ne invredniceasca de partea celor fericiti care stau la dreapta Lui si canta: Aliluia!
Icosul 9
Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep sa spuna toate nevointele si minunile tale, Parinte de Dumnezeu inteleptii, caci bunatatea vietuirii tale nu poate fi laudata prin cuvinte omenesti; de aceea noi, cei biruiti de iubirea ta, indraznim sa te laudam cu smerenie, cantand astfel:
Bucura-te, luminator nestins al sfintei Biserici si credintei ortodoxe;
Bucura-te, intarire nebiruita a pamantului rusesc;
Bucura-te, caci prin smerenie ai calcat mandria cea pierzatoare de suflet;
Bucura-te, ca prin blandete ai stins flacara maniei;
Bucura-te, ca iubirea de argint ai urat.
Bucura-te, ca tot felul de necazuri si suparari ai rabdat;
Bucura-te, ca prin rugaciuni neincetate tristetea ai gonit-o de la tine si-ai dobandit bucurie intru Domnul;
Bucura-te ca laude ai primit de sus de la Hristos Dumnezeu;
Bucura-te, ca in timpul vietii si dupa moarte ai fost imbogatit de Domnul cu darul minunilor;
Bucura-te, ca te odihnesti in locasul tau intru miros de buna mireasma;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 10
Roaga pe Preainaltul Ziditor sa ne mantuiasca de chinul cel vesnic, Cuvioase al lui Dumnezeu Lavrentie si nu ne lipsi pe noi de ajutorul tau cel sfant in ceasul sfarsitului nostru, ca duhurile necurate ne tulbura cu nalucirile lor; sa te arati atunci noua aparator sarguincios, izbavindu-ne cu rugaciunile tale de defaimarile lor si invrednicindu-ne de vederea ingerilor si de cantarea impreuna cu ei lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Zid de aparare si rugator bineprimit la Dumnezeu te-am descoperit pe tine, Parinte Lavrentie; multumire cucernica inaltam Parintelui ceresc, pentru toate facerile Lui de bine care ni s-au aratat prin tine din belsug si tie, inaintestatatorului nostru, iti cantam:
Bucura-te, intarirea si lauda manastiri Sfanta Treime;
Bucura-te, acoperamant dumnezeiesc al cetatii Cernigovului;
Bucura-te, frumusete preaminunata a calugarilor;
Bucura-te, vesnica mangaiere a neamului crestinesc;
Bucura-te, tare aparator al celor obiditi;
Bucura-te, liman de incredere al celor orfani si nenorociti;
Bucura-te, bun vindecator al bolilor sufletesti si trupesti;
Bucura-te, mijlocitorul bucuriei noastre vesnice;
Bucura-te, ca toate cuvintele tale proorocesti se implinesc;
Bucura-te, ocrotitorul nostru ceresc;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 11
Cantare de lauda isi aducem tie, Cuvioase Parinte Lavrentie, si cu dragoste cadem la racla sfintelor facatoarelor de minuni si vindecatoarelor tale moaste, preaslavind viata ta cea plina de rabdare, tacerea ta inalta, smerenia cea nefatarnica, rugaciunea neincetata, infranarea desavarsita si curatia sufletului si a trupului; o, preafericite, ajuta-ne noua sa te urmam in virtutile tale, ca sa putem canta cu vrednicie Ziditorului si Dumnezeului nostru: Aliluia!
Icosul 11
Luminator al faptelor bune fiind inca in viata, Parinte Cuvioase Lavrentie, luminator stralucit al harului dumnezeiesc te-ai aratat, stralucind si dupa moarte si minuni izvorand de la moastele tale nestricate, ca dupa patruzeci si trei de ani, ca un tezaur de mult pret, intregi si pline de buna mireasma s-au aflat si asezate au fost in biserica Sfintei Treimi a manastirii, unde multi ani te-ai trudit intru tot binele si unde vietuirea pamanteasca in evlavie s-a sfarsit; tie, celui ce esti preaslavit de Domnul, daruri de cantari duhovnicesti iti aducem si cu umilinta strigam:
Bucura-te, floare nestricacioasa cu bun miros;
Bucura-te, ca intru sfintenie ai inflorit ca un crin al raiului lui lisus;
Bucura-te, caci cu lumina minunilor tale luminezi intunericul sufletelor noastre;
Bucura-te, vindecator binecuvantat al multor boli;
Bucura-te, doctor iscusit al ranilor pacatului;
Bucura-te, mangaietor aducator de bucurie celor scarbiti;
Bucura-te, ca aspru ii pedepsesti pe cei ce ne aduc suparari;
Bucura-te, straja neadormita a manastirii tale;
Bucura-te, ca vietuirea ta s-a descoperit la toata lumea;
Bucura-te, ca toate marginile pamantului si pe credinciosii ortodocsi i-ai uimit cu viata ta sfanta;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 12
Cu mare har te-a invrednicit Domnul, preafericite Parinte Lavrentie si cu mare vrednicie numit ai fost facator de minuni: deoarece nu numai in timpul vietii, dar si dupa moarte cu maretele tale minuni pe toti i-ai uimit si spre slavirea atotputerniciei lui Hristos te-ai nevoit ca sa canti Preainaltului Ziditor cantarea: Aliluia!
Icosul 12
Cantam marile tale nevointe, ostasule biruitor al oastei lui Hristos, Parintele nostru Lavrentie, caci ai biruit vrajmasii vazuti si nevazuti; fericim sfarsitul tau si cu rugaciune sarbatorim sfanta pomenirea ta, cantandu-ti cu osardie asa:
Bucura-te, ca pomenirea ta se face cu laude si adormirea cu sfintii;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu ii canti cantare intreit sfanta impreuna cu puterile cele fara de trup;
Bucura-te, ca sarbatoresti impreuna cu proorocii si cu apostolii;
Bucura-te, ca esti preaslavit cu ierarhii si cu mucenicii;
Bucura-te, ca esti incununat cu cununa nemuririi impreuna cu dreptii si cuviosii;
Bucura-te, lumina care izgonesti intunericul hoardelor demonice ale lui Antihrist;
Bucura-te, ca esti dat de Dumnezeu aparator si ocrotitor al Rusiei sfinte;
Bucura-te, luptator si biruitor al celor binecredinciosi;
Bucura-te, ca prin tine se preaslaveste credinta ortodoxa;
Bucura-te, Cuvioase Lavrentie, rugator bineplacut si sarguincios catre Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Condacul 13
O, Cuvioase si purtatorule de Dumnezeu, Parinte Lavrentie, mare facator de minuni si grabnic ajutator, te rugam primeste de la noi cu milostivire aceasta cantare de lauda, ce ti-o aducem cu osardie, ca tu, sezand inaintea Prestolului imparatului slavei, Domnului Dumnezeu si Ziditorului a toata faptura, sa te rogi bunatatii Lui, pentru noi, pacatosii, sa ne ierte greselile cele de voie si cele fara de voie, sa ne pazeasca pe noi de fata lui Antihrist si a slugilor lui potrivnice lui Dumnezeu, de ranile aducatoare de moarte, de suferinte, de toate necazurile si de intristarea vietii, sa ne izbaveasca de chinurile vesnice si sa ne invredniceasca sa cantam impreuna cu toti sfintii Preasfintei Treimi: Aliluia!
(Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice din nou Icosul 1 si Condacul 1.
Rugaciune catre Sfantul Lavrentie de Cernigov
O, preacinstite si preafericite, Parintele nostru Lavrentie, mare si preaminunat facator de minuni, invatator si ocrotitor al credintei ortodoxe, mustratorul ereticilor, aparatorul Bisericii, din tineretile tale ai iubit sa mergi pe drumul crucii, nevoindu-te in rugaciuni si osteneli, in posturi, privegheri si in tacere, chip al credintei fiind pentru calugari, jertfa vie, sfanta si placuta aducandu-te lui Dumnezeu. Cand insa, dupa sfarsitul tau, manastirea Sfintei Treimi, din rautatea ateilor, a fost ruinata, pangarita si pustiita, avand mare indrazneala la imparatul ceresc, prin mijlocirea Maicii Domnului si a ta a fost innoita, iar moastele tale sfinte si cinstite au fost asezate aici. Iar noi, credinciosii, care venim la racla sfintelor, si cinstitelor tale moaste, te rugam pe tine, pastorul si mijlocitorul nostru cel bun, nu inceta sa te rogi la Domnul si Dumnezeul nostru, sa stinga toate eresurile si schismele care vin din uneltirile vrajmasului mantuirii noastre, intarindu-ne intru evlavie si curatie, iar cu roua harului Sau sa omoare vapaia patimilor noastre si sa ne incinga cu putere de sus impotriva lui Antihrist si a hoardelor lui, impotriva vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti; pe demoni izgonindu-i, izbavindu-ne de toate bolile sufletesti si trupesti si pazindu-ne de toate relele, sa ne daruiasca tot binele si sa ne ocroteasca cu pace si bunastare, ca noi toti petrecand in pace, in liniste si fara sminteala sa preaslavim Preasfanta Treime, pe Unul Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfantul Duh si milostiva ta mijlocire pentru noi in veci. Amin.
nike974 spune:
fetele,
cred ca pana la urma le voi spune celor de la serviciu.
sunt cam rai si nu vreau sa stie,dar, pe de alta parte, poate scap de 12 ore de munca pe zi.
nu stiu ce sa fac.
magdita spune:
Buna dragele mele,
Nu am mai scris demult, insa am fost ff ocupata, inca sunt, pentru ca am inceput sesiunea, mai am 6 examene, e si ultimul an, avand licenta in iulie, iar la serviciu destul de mult de lucru, deci timpul imi este limitat. Vroiam sa va spun ca sunt bine, sanatoasa, tot aspiranta optimista, deocamdata minunea nu a venit, insa o asteptam cu sufletul si inimile deschise. Sper din tot sufletul ca anul asta sa fie mai bun decat cel care a trecut si sa ne aduca bebelusii mult asteptati.
Pup toate fetele, in special pe cele vechi : Livsy, Cami_antonia, Madutz, MaraAnisia, Georgi, Virginia, Deeva si toate fetele nementionate. Inca nu am avut timp sa citesc din urma, sper sa reusesc.
Sa avem un an bun, cu multa sanatate si multe realizari, pe toate planurile !
The best is yet to come 
!!!
Doamne ajuta tuturor
..."Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
...ce ai dori ca oamenii sa stie ?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna"
"Interviu cu Dumnezeu" - Octavian Paler
www.alinadonescuumanitar.blogspot.com/" target="_blank">Alina are nevoie de ajutorul nostru al tuturor
nike974 spune:
Fetele,
iertati-ma.eu nu am tv,radio ascult f putin,la job monitorizez altceva.
ce mai face pr Iustin Parvu?
deeva73 spune:
Ziua buna fete dragi si Cipicah,
Livsy in mod special ma rog ca demonu' singuratatii sa te paraseasca in acest an.
Mi-era dor sa stau de taina cu voi. Magdita multumesc, 
tau mi-o ajuns pe obraz.
Happymum iti multumesc si tie pentru mesajul de sarbatori. Iti scrisesem si eu un raspuns... cand sa-l trimit s-o sters.
Caciantoni ce face Marius, se simte bine acum?
Anadomnica ce Marie frumoasa aveti!!! Are ochisorii albastri? Eu m-am indragostit de ea. Doamne cum nu-mi dai si mie o fetita asa de scumpa.
Nike am ceva sa iti spun... poate are sa te ajute in sarcina da' vad ca nu ai activat PM. Cum sa iau legatura cu tine?
Cami_antonia La multi ani papusicii tale! Te rog imi dai link-ul unde se vand lucruri pentru Alina.
Sa va spun despre noi. Am fost in toamna la dr. si spre surprinderea tuturor is sanatoasa tun. Vazandu-mi analizele medicul mi-o zis ca varsta mea biologica este cu 8 ani mai mica. Ne-am bucurat. Barbatul meu, in schimb are niste probleme... din care motiv nu vine barza. In urma tratamentului prescris de medic minunea nu s-o intamplat. Drept urmare la sfarsitul saptamanii viitoare suntem programati la IA pe ciclu natural, fara stimulare ovariana, pentru ca nu ii nevoie. Ne rugam sa ne ajute Domnu' Bunu' ca la sfarsitul acestui an doua manute mici sa ne stearga pentru totdeauna lacrimile.
Multumesc sufletelor care n-au incetat sa se roage pentru noi.
Domnu' Bunu ne intoarce binele cu bine si mare va fi rasplata Lui.
MaraAnisia spune:
Buna dupa-amiaza, dragutelor,
Deeva, in sfarsit te simt ca esti mai bine, deja ai un plan, esti pe drumul cel bun. iti doresc sa reusesti sa ramai insarcinata cu aceasta IA si sa nasti bebelas sanatos 
. ma bucur f mult ca ti-ai revenit si ca esti sanatoasa tun.
Magdita, multumesc de urari si de . bafta multa la examene si ai grija, poate printre examene si invatat se prinde si un puisor in burtica . te mai asteptam pe la noi cu drag.
Livsy, si eu vreau sa ne intalnim. astept un moment prielnic
Caciantoni si Sandaa, multumim pt postarile pline de folos 
Va pup,
Mara
Cu Dumnezeu in gand