Help: probleme cu baietel de 4ani

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

mei de ce atata inversunare, de ce spiritu asta de revolta cand altu are alta metoda de actiune si are rezultatele altfel decat le avem noi.De ce trebuie sa ne batem cu pumnul in piept ca metoda noastra e mai buna decat cea a vecinului si rezultate ca ale noastre nu are nimeni? De ce nu putem sa ne spunem pur si simplu metoda si celalalt e liber sa aleaga ce i se potriveste lui , copilului din dotare si casniciei lui.
Eu de exemplu am dormit si cu ei in pat , in alta camera, sotu singur, pe motiv de liniste, dar si cu sotul in pat dupa ce perioada a trecut.Dar ne-am adaptat pe moment situatiei.
Nu a zis nimeni sa exilezi sotul in fundu curtii pana cresc copii, dar nici ca el nu poate dormi singur daca copii au nevoie de prezenta mamei.

Dar sa sustii sus si tare ca ce am facut eu e unica metoda buna si universala, deja e rea mult.
Hai sa ne ajutam, sa spunem doar ce am facut fara sa acuzam si sa aratam cu degetu doar pentru a parea mai imporatnte si singurele detinatoare de adevaruri universale.
E atat de greu?


AP : atasament parental...pentru cei care nu cunosc prescurtarea



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns freedelia spune:

Nu, m-am exprimat gresit, nu am dormit cu mama in pat, am VRUT sa dorm cu ea, dar ea nu voia, incerca sa ma pacaleasca, sa ma invete sa dorm singura, etc, tot ce ati sfatuit voi pe aici. Si ca rezultat, a avut un copil dependent, nesigur, pana foarte tarziu. Sunt convinsa ca daca mi-ar fi satisfacut nevoia de a dormi cu ea cand eram mica, de la 5-6 ani nici n-as mai fi vrut eu sa dorm cu ea.

Cat despre faptul ca un copil nu are niciodata crize, mie asta imi pune mari senme de intrebare. Pai nu exista om care sa nu fie afectat de nimic, sa nu treaca prin perioade de frica de una sau alta, de nevoie de una sau alta. Si daca un copil nu isi exprima niciodata aceste sentimente (cum altfel si le-ar exprima decat prin "crize"?) mie asta mi-ar trage semnale mari de alarma.

In al doilea rand, eu nu m-am referit direct la tine, ci la copiii tratati dupa sfaturile date aici -- adica dresati sa doarma singuri (ignorati, ne-negociati, etc). Nu stiu (si nici nu ma intereseaza) cum a ajuns copilul tau sa doarma singur, de cand, etc. Dar ceea ce stiu e ca daca un copil plange sau (mai tarziu) verbalizeaza ca vrea sa doarma cu mama, nu i-ar trebui refuzata aceasta nevoie.

NU am cum sa folosesc cuvantul dresaj in legatura cu copiii mei, pentru ca eu nu ii dresez -- le respect nevoile si cerintele. COnsider insa ca cei care isi invata copiii sa se comporte intr-un anumit fel conditionandu-i sau ignorandu-i, aceia ii dreseaza, de aceea am folosit acest termen. Din nou, nu stiu ce faci tu sau ce ai facut, eu am exprimat o teorie a mea generala.

Sper ca e mai clar acum.

31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roxy spune:

a, si inca ceva, vedeti voi cand prezentati metodele astea gen...faci asta pentru ca asa am spus eu parintele tau, si nu ai drept de negociere, ca eu stiu mai bine, asta pare un dresaj, vazut din afara.Copilul trebuie sa se supuna ca el e mic si nu are putere in fata parintelui.Spun asta pare vazut din afara.Cei care aplica vad altfel lucrurile din interior, si li se pare buna situatia din punctul lui de vedere ca parinte ca daca detine controlul e cel mai cel.
E adevarat ca un copil mic nu poate sa stie cei mai bine pentru el si de aceea are nevoie de reguli si puncte de ghidare dar ele trebuiesc introduse treptat, adaptate situatiei si personalitatii copilului si nu asa litera de lege pentru toti.Pentru ca daca unui copil i se pare ok sa fie dus de parinte in camera lui la aceeasi ora sa se culce si o face fara impotrivire, altui copil cu alta personalitate poate sa i se pare ca parintele vrea sa scape de el , ca nu e dorit si sa aiba probleme, probleme ascunse parintelui pe acelasi principiu, tu nu ma vrei langa tine, deci nici eu nu-ti spun ce vreau eu cu adevarat, fac ca tine doar pentru a nu avea probleme si sa fie liniste, iar adevaratele probleme pot aparea mai incolo cand devin adolescenti rebeli, cu revolte si cand nu-i mai poti controla, cu vesnicu pentru ca asa vreau eu...
Este parerea mea, repet.
Ca exemplu mic, personal, parintii mei aveau o lege pe care o aplicau, absurd de altfel, vazuta din punctu meu ca copil, justa din punctu parintelui.
Ai mei fumau pe vremea cand eram eu mica, si cand aveau musafiri, cam des atunci, regula era , fara copii acolo unde adultii fumeaza.Regula justa stiu acum mare fiind, dar pentru mine trimisul in camera mea cand venea cineva in visita si pe care eu abia asteptam sa vad macar asa de pe margine ce si cum vorbeste, aparea ca o exilare, fortata.Si am ajuns ca nici acum mare sa nu ma simt bine cand am musafiri , ma simt de imi vine sa ma retrag in alta camera, nu ma pot elibera de stres pana nu pleaca respectiva persoana, in loc sa ma bucur ca am cu cine petrece timpul placut.
deci mare atentie si la cum vede copilul ceea ce voi vedeti ca fiind just si corect, pentru ca urmarile se vad in timp nu acum.

Scuza-ti greselile , daca sunt, ca nu mai am timp sa recitesc , am sa corectez mai tarziu, acum ma cheama datoria...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Mai, mi se pare ca teama asta de viitoare daune psihologice e exagerata si alimenteaza sentimentele de culpabilitate si asa mari ale mamicilor mai sensibile.

Eu am fost in barca attachment parenting si parerea mea acum e ca acest curent are succes in special datorita calitatilor umane ale persoanelor care il practica. Nu a fost cazul meu Lucrurile se pot vedea si sub alt unghi, mai ales daca ai un copil anxios, cum spune si Pisicuta ca ar fi Matei: anxietatea nu se vindeca prin cocolosire, ci prin sprijin activ sa infrunti ce iti produce frica (sprayul de monstri e excelent!). Adica daca lasi copilul singur in camera fix inainte sa adoarma ii transmiti mesajul ca nu are de ce sa se teama - tu, parintele adult, esti relaxat si ai incredere ca nu i se poate intimpla nimic. Apoi, lucrurile stau asemanator cu problema mincatului: ii oferi copilului mincare sanatoasa la intervale regulate, dar nu poti sa il fortezi sa manince. La fel, ii creezi un loc placut, confortabil si unde se simte in siguranta, dar nu ii stai pe cap in momentul in care trebuie sa adoarma (in cazul meu, cu nerabdarea ca de ce dureaza domle atita), ci ii acorzi spatiul si respectul necesar sa faca asta singur.
Iar orele fixe de somn dupa cum se stie sint esentiale pentru odihna tuturor, adulti si copii. Asta nu inseamna, din nou, ca fortezi copilul sa doarma la 8.30, ci ca ii oferi conditiile si libertatea sa o faca atunci, fara sa-l impovarezi cu responsabilitatea de a-si decide singur, in fiecare seara, ora de somn.
In principiu sint de acord cu ce spune Buflea mai sus.

mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Buflea, sunt interesata sincer sa inteleg cum se potriveste afirmatia asta:

Citat:
citat din mesajul lui buflea
Sau, cum a spus Accept, invatam ca atunci cand cadem trebuie sa incercam mai inati sa ne ridicam singuri si daca nu se poate, atunci cerem ajutor.


cu afirmatia asta:

Citat:
In prima zi am inceput sa negociez, sa ii explic, sa ii promit, sa-l rog, sa ma enervez ...etc. Esec total. In a doua zi, l-am luat de mana si l-am pus direct in pat fara nici o vorba ...a venit dupa mine de 12 ori (numarate). Nici nu ma mai duceam jos, il asteptam pe scari. Tot ce incerca era sa obtina o negociere. A treia zi s-a dat jos din pat de 4 ori ... din a 4 zi nu a mai venit dupa mine.


exact aceeasi contradictie am semnalat-o si la accept, dar de la tine am sperante mari ca poti explica, poate vad eu aiurea argumentatia voastra. din banca mea se vede ca doar declarativ spuneti ca sunteti acolo cand vi se solicita ajutorul, iar cand vi se solicita clar ajutorul, de 12 ori cum spui tu, nush de cate ori la accept, nici macar nu negociati. ignore total, fortarea inapoi in camera, tacere de sfinx, impunerea vointei parentale. repet, asa se vede din afara. facand abstractie de persoana ta, Buflea, care esti o simpatica, deci de la tine chiar am asteptari sa nu o iei personal si sa incerci sa explici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lara_c spune:

Citat:
citat din mesajul lui roxy

mei de ce atata inversunare, de ce spiritu asta de revolta cand altu are alta metoda de actiune si are rezultatele altfel decat le avem noi.De ce trebuie sa ne batem cu pumnul in piept ca metoda noastra e mai buna decat cea a vecinului si rezultate ca ale noastre nu are nimeni? De ce nu putem sa ne spunem pur si simplu metoda si celalalt e liber sa aleaga ce i se potriveste lui , copilului din dotare si casniciei lui.
Eu de exemplu am dormit si cu ei in pat , in alta camera, sotu singur, pe motiv de liniste, dar si cu sotul in pat dupa ce perioada a trecut.Dar ne-am adaptat pe moment situatiei.
Nu a zis nimeni sa exilezi sotul in fundu curtii pana cresc copii, dar nici ca el nu poate dormi singur daca copii au nevoie de prezenta mamei.

Dar sa sustii sus si tare ca ce am facut eu e unica metoda buna si universala, deja e rea mult.
Hai sa ne ajutam, sa spunem doar ce am facut fara sa acuzam si sa aratam cu degetu doar pentru a parea mai imporatnte si singurele detinatoare de adevaruri universale.
E atat de greu?


AP : atasament parental...pentru cei care nu cunosc prescurtarea



roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)







Roxy ,iti multumesc pentru lamurire.

Daca si restul comentariilor se refereau tot la mine, citeste prima mea postare la acest subiect.Si o sa vezi ca este scrisa cu totul si cu totul pe alt ton.Nu am spus ca metoda mea e cea mai buna ci am exemplificat-o cu tot cu rezultate si metode(sfat cerut).
Mai mult am intrebat cum functineaza si metoda cealalta- si daca sau nu da rezultate.Mi s-a dat in cap, ca cica am mai intrebat si alta data!!!! Ba nu, cica MEREU INTREB!!!
Unde mereu fratilor?? Am mai intrebat o singura data si atunci era vb de o intrebare OARECUM asemanatoare nu identica.
Au fot si persoane care mi-au raspuns concret si le multumesc.
Niciodata nu am spu eu ca metoda este universa valabila ci ca EU o consider eficienta si ac pt FAMILIA MEA functioneaza.Uite fragmente din mesajele mele mai jos:
'fiecare face cum vrea'
'La cele la care functioneaza , bravo voua'
'Genul asta de discutie in totdeauna o sa iasa cu scantei, oricum pana la urma este important ce metoda functioneaza pt voi'
In schimb mie mi s-a spus ca DRESEZ .Deci cu alte cuvinte METODA CEALALTA E BUNA .Si aici chiar ca a tb sa schimb un pic tonu' ca deja s-a ajuns la exagerari si distorsionari maxime.
Cat despre sot si casnicie nu confunda cateva luni cu TREISPREZECE ANI!!
Si nu am facut decat sa intreb.Retoric.
Asta nu inseamna ca nu cred ca metoda mea e cea mai buna .PENTRU FAMILIA MEA.Altfel as aborda o alta metoda, nu?
La fel si cu casnicia/sotul etc.In primul rand ca eu si sotul impartim toate responsabilitatile 50:50.Nu vad cum ar putea avea copilul nevoie mai mult de mama (mai putin la alaptat) daca din secunda 1 de viata a tinut-o taicasu' in brate (inaintea mea) si participa cot la cot la absolut tot ce tine de copil.
In alte familii sunt constienta ac lucrurile stau altfel.Repet, daca functioneaza pt ei si copiii sunt fericiti si parintii lor la fel.FOARTE BINE.

Daca nu se refereau la mine nemultumirile tale, no probl. Si daca se referau tot no probl. doar mi s-a parut normal sa te lamuresc si eu la randul meu.




Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lara_c spune:

Citat:
citat din mesajul lui freedelia

Nu, m-am exprimat gresit, nu am dormit cu mama in pat, am VRUT sa dorm cu ea, dar ea nu voia, incerca sa ma pacaleasca, sa ma invete sa dorm singura, etc, tot ce ati sfatuit voi pe aici. Si ca rezultat, a avut un copil dependent, nesigur, pana foarte tarziu. Sunt convinsa ca daca mi-ar fi satisfacut nevoia de a dormi cu ea cand eram mica, de la 5-6 ani nici n-as mai fi vrut eu sa dorm cu ea.

Cat despre faptul ca un copil nu are niciodata crize, mie asta imi pune mari senme de intrebare. Pai nu exista om care sa nu fie afectat de nimic, sa nu treaca prin perioade de frica de una sau alta, de nevoie de una sau alta. Si daca un copil nu isi exprima niciodata aceste sentimente (cum altfel si le-ar exprima decat prin "crize"?) mie asta mi-ar trage semnale mari de alarma.

In al doilea rand, eu nu m-am referit direct la tine, ci la copiii tratati dupa sfaturile date aici -- adica dresati sa doarma singuri (ignorati, ne-negociati, etc). Nu stiu (si nici nu ma intereseaza) cum a ajuns copilul tau sa doarma singur, de cand, etc. Dar ceea ce stiu e ca daca un copil plange sau (mai tarziu) verbalizeaza ca vrea sa doarma cu mama, nu i-ar trebui refuzata aceasta nevoie.

NU am cum sa folosesc cuvantul dresaj in legatura cu copiii mei, pentru ca eu nu ii dresez -- le respect nevoile si cerintele. COnsider insa ca cei care isi invata copiii sa se comporte intr-un anumit fel conditionandu-i sau ignorandu-i, aceia ii dreseaza, de aceea am folosit acest termen. Din nou, nu stiu ce faci tu sau ce ai facut, eu am exprimat o teorie a mea generala.

Sper ca e mai clar acum.

31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE



PAI DACA NU STII DE CE VORBESTI?
Cum poti sa spui ca 'nu stiu cum ai facut tu DA SIGUR E DRESAJ'.

Dupa fraza asta chiar nu mai re rost sa combat restul aberatiior: 'conditionare' 'ignorare' etc

Sunt sigura ca daca copii tai fara sa ii conditionezi/ignori/abuzezi (asa cum nu o fac nici eu) mergeau singuri la culcare si dormeau toata noaptea (ca despre asta vb pana la urma) nu mai aveai parerea asta.Daca ai tai nu fac asta (sau tu nu esti in stare sa ii ajuti) SIGUR E DRESAJ.....
Vulpea...cumva?

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns myrrha spune:

Conchita, iti raspund eu pentru Buflea. Copiii incearca sa inteleaga lumea in care traiesc, iar atunci cind le impui reguli sau limite ei sint programati sa le testeze fermitatea: adica sint "pe bune" sau nu? e intr-adevar ceva serios ca mama vrea sa dorm in patul meu sau pot dormi si la mama in pat sau pe saltea pe jos sau altundeva? nu cred ca baiatul lui Buflea a venit dupa maica-sa de 12 ori ca sa-i ceara "ajutor" si de fapt aici vad marea hiba a AP, faptul ca e prea emotional, intre indulgenta totala, ascultarea de copil fara cricnire si abuz nu e loc de nimic altceva. Nu mai e clar nici macar ce e abuzul daca e abuz sa iti pui copilul sa doarma in camera lui, patul lui....

mami de Agatha (21.08.06) si Iosif (30.09.08)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
La fel, ii creezi un loc placut, confortabil si unde se simte in siguranta, dar nu ii stai pe cap in momentul in care trebuie sa adoarma (in cazul meu, cu nerabdarea ca de ce dureaza domle atita), ci ii acorzi spatiul si respectul necesar sa faca asta singur.



Myrrha, ii oferi spatiul necesar atunci cand copilul doreste acest spatiu.
Daca da semne ca nu vrea spatiu, nu-l poti obliga sa fie liber, nu? :D



Citat:
anxietatea nu se vindeca prin cocolosire, ci prin sprijin activ sa infrunti ce iti produce frica (sprayul de monstri e excelent!)


Satisfacerea nevoilor unui om nu este cocolosire. Este respect!
Desigur ca trebuie ajutat copilul sa-si invinga teama, dar, daca el da semne ca are nevoie si de prezenta parintelui ca unealta suplimentara a invingerii anxietatii, parintele nu trebuie sa il priveze de aceasta.


Pai, daca sotul meu s-ar fi purtat cu mine asa cum am tot citit pe DC ca unele mamele isi trateaza copiii, as fi divortat de el in mai putin de 3 luni.
Din pacate, copiii nu pot divorta de parinti si, cel mai nasol, nici macar nu pot pune degetul pe comportamentul care ii deranjeaza.
Si, uite asa, "provoaca" parintii la alte si alte si alte comportamente nepotrivite.


Stii ce ne-a spus baietelul nostru duminica?
"Ce rau e sa fii copil si sa poata oricine sa fie nedrept cu tine, fiindca tu nu prea ai cum sa te aperi".
Era sa cad pe jos cand l-am auzit (el a avut ceva probleme la scoala cu o bruta de profa de sport, plus asista zilnic la nedreptatile - de cele mai multe ori involuntare - pe care invatatoarea le face copiilor).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns freedelia spune:

Da' tu nu pricepi ca io nu ma refeream la tine???? Ci in general la cei care aplica metode non-negoeira, non-comunicare cu copiii care fac fitze la somn (si nu numai). Ala este in mod clar dresaj -- aplici un comportament la care copilul nu poate reactiona decat resemnandu-se. NU are sanse cu tine, ca il ignori. Si cand zic "tine" nu ma refer la tine personal ci la cei care aplica aceste metode. Ce sa-i faci, grea limba romana, da' io am rabdare si repet, reformulez pana intelegi.

In nici un caz vulpea, ca ai mei copii, acum, aproape 4 si aproape 6 ani dorm singuri, in camera lor (mai putin vineri seara) si cea mica mai vine cateodata la mine noaptea (poate o data la 2 saptamani) daca viseaza urat si vrea sa merg sa o mangai pe cap pana readoarme. Cand e sotul plecat (cam 10 zile pe luna) ma rog de ei sa doarma cu mine in fiecare noapte.

Dimpotriva, abia astept sa vina bebe mic sa am din nou un bebe la mine in pat, mititel si numai bun de dragalit.

Si nu cred ca vreo mama care doarme cu copiii atata timp cat au nevoie cand sunt mici trece de 5-6 ani fara ca acel copil sa fie independent. SI asta fara dresaj.

31+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Mergi la inceput