M-am hotarat............adoptie(68)

SoriLea spune:

Deoarece aici am inceput sa scriu pt prima data cand m-am gandit la adoptie, de aici am primit sfaturi si incurajari, ma simt datoare ca tot aici sa vin si sa-mi strig bucuria.
DE AZI SUNT MAMA CU ACTE IN REGULA. Pe certif de nastere al puiutului meu, la MAMA si TATA suntem trecuti noi. Nu va pot descrie fericirea pe care o simt.

Simo, imi pare rau, daca si mesajul meu il vei intelege gresit, departe de mine gandul de a face pe cineva sa sufere. Poate iti mai amintesti inceputurile noastre, am avut vizitele AS in aceiasi perioada, ne povesteam cum s-a intamplat la fiecare, emotiile prin care treceam, doar ca pt noi DD avea altceva pregatit, ceva de care noi nu stiam.

Sunt cateva fete aici pe forum care imi cunosc povestea, acum nu mai e nici un secret, atata timp cat am terminat, stiu ca nu am cautat acest copil, el ne-a cautat pe noi si ii multumesc din suflet lui LILIANA CSAKI , care daca nu ar fi existat, in momentul de fata nu as fi putut scrie ce simt acum.

Le doresc la toate fetele VECHI si NOI, sa-si gaseasca puiutii si sa fie fericite si implinite ca MAME

Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois


SoriLea - MAMI DE RAZVANEL

simi75 spune:

SoriLea este o veste minunata!sa fiti mereu fericiti ca si astazi.Ma bucur ca ai venit sa ne anunti, pt noi cele in asteptare e o incurajare.Sper doar ca si tu si celelalte fete care ati finalizat adoptia sa mai scrieti, sa ne mai incurajati atunci cand e cazul.

simo_75 spune:

Sorilea-eu iti cunosc povestea si iti urez o viata minunata alaturi de puiul tau.Sa fiti fericiti si sa va bucurati la maxim de fiecare clipa.
Nu as vrea sa mai raspund la ceea ce am scris,eu asa am gandit-o si asa am scris desi as mai spune ceva ca nu pot sa ma abtin ....
E adevarat ca optimismul vostru este de luat in calcul insa din pacate se pare ca ceea ce a fost odata cu adoptiile nu mai este valabil si in prezent,dovada ca suntem o groaza de fete care inca asteptam.
Speram si credem ca intr-o zi vom fii la fel de fericite ca voi, Asta sper insa din prima zi de cand am pus piciorul in DPC.
Am o prietena care cu lacrimi in ochi imi spunea- Simona,cum fac alte fete de au reusit??Ce sa mai fac?Unde sa ma mai duc?E la al treilea an de atestare deja pe sfarsite si a vazut o singura fata care mama avea schizofrenie!
Daca eu as fii avut puiul acasa sigur ca nu i-as fii dat exemplu pe mine si sa-i spun - draga ma,uita-te cat de fericita sunt eu,lasa ca o sa fii si tu la fel ca mine?Cu ce o incalzeam?Cu un optimism pe care ea nu-l mai poate percepe??Credeti ca ii faceam un bine dandu-i exemplu pe mine cea care am reusit?Sunt sigura ca i-as fii dat un dram de speranta ca va reusi si ea dar pe moment nu l-ar percepe asa!!Ar suferi si mai mult ca ea nu reuseste!
I-as fii dat incredere ca undeva drumul ei se va opri la copilasul mult dorit nicidecum sa ii explic cum mi-am gasit eu ingerasul,cat de fericita pot fii,cata implinire pot simti etc etc etc
Cred ca e uman ce am spus eu chiar daca a mia oara lumea ma contrazice aici pe forum dar pe privat si pe email imi dau dreptate.
Nu stiu de ce dar de multe ori am suparat unele fete cu ce am scris eu si stiti care e culmea?Le-am suparat pe cele care sunt deja implinite si fericite!si stau si ma intreb -oare ele nu au fost ca noi?Nu au simtit aceiasi durere?Raspunsul insa mi-l dau tot eu- au uitat si e firesc sa fie asa insa eu sunt sigura ca nu voi uita toata perioada asta niciodata!Si voi incuraja fetele la inceput de drum dar nu prin exemplul meu-le voi spune adevarul ca e mai bun ca toate!!
De cate ori nu ati suferit atunci cand ati pierdut sarcini,cand ati vazut ca nu prinde FIV-ul etc si cand auzeati ca altcineva a reusit, ce era in sufletul vostru??Presupun ca macar pentru o clipa v-ati gandit-de ce Doamne eu nu am reusit??Eh!Aceiasi chestie se intampla si aici.
Eu una cand am pierdut sarcina la 7 luni nu ma puteam uita la femei insarcinate pe strada ca izbucneam in plans?E uman nu?
AS a mea imi tot spune ca deocamdata e oprit totul.Nu a dat explicatii,so eu ce sa inteleg?
E a doua oara cand depun in tara cereri si raspunsurile incep sa curga,negative evident.
Astazi am primit o noua recomandata si chiar ii spunea sotului-mai are rost sa mergem sa o ridicam?El a zis-mergem!sa o punem la dosar sa fie acolo ca la reatestare sa le aratam celor de la DPC ca nu am stat cu mainile in san!Desi stim ca nu le impresionam cu nimic.
Stiu ca iarasi voi avea contre la ceea ce am spus dar asa sunt eu si nu ma voi schimba !Sunt un om sincer care de fiecare data am expus realitatea si nu am pus paravan la trairile mele tocmai ca sa se vada ca pentru unii norocul a sarit mai repede si pentru altii mai greu!Nu trebuie sa hazardam fetele noi venite si sa le aratam ca e roz si sa vada pe parcurs ca de fapt nu e asa !Cele care au noroc si isi gasesc puiul repede sunt in tabara celor norocoase cele care inca asteapta sunt in alta tabara!Asa e in adoptie!
Acum astept pietricelele!!Nu dati prea tare ca sunt sensibila!

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

claudia72 spune:

Hello,

Simo sa stii ca nu da nimeni cu pietre in tine, intelegem prin ce treci,
sunt fete pe forum care au avut mai multe sarcini pierdute si poate chiar la 9 luni cu 2 zile inainte de nastere si chinurile au fost groaznice. Dar bucuria de a finaliza o adoptie sa stii ca este cea mai mare FERICIRE din viata noastra mai ales ca au trecut anii peste noi in speranta unui copil care nu mai venea.Am o prietena care a asteptat pana la 41 ani un copil si avea atestat din 01.2008 si abia anul trecut a gasit o fetita in Cluj de 5 ani si jumatate. Sunt fericiti acum .
Iti doresc sa iti gasesti copilul cat mai repede si nu astepta la mana DPC pantru ca ai de asteptat.
Mult succes

gabi_99 spune:

simo....asta e rolul forumului...sa plingem una pe umerii celorlalte...sa ne "suportam"...mai primim pietricele...mai dam shi noi citeodata cu pietricele...dar, pina la urma, aici ne varsam shi naduful shi ne strigam shi bucuria...nimeni nu vrea sa amararasca pe nimeni...sint convinsa......atita vreme cit, in toata abrambureala asta de legislatzie shi cu toate puterile pe care le au salariatzii de la DPC-uri, totushi, se intimpla ca se implinesc familii prin miracolul adoptziei..., se poate!!!! asha ca, repetam: fruntea sus!!!! inima deskisa!!! gindeshte pozitiv!!!!shi , foarte important, tzine urekile, okii shi mai ales sufletul deskise la toate !!!!asta trebuie sa ai in cap: copilashul tau ashteapta pe undeva sa ajunga in familia lui, in familia voastra!!! fiecare familie implinita prin adoptzie are povestea ei....fiecare s-a uzat in tot procesul...shi puterea de a trece vine din bucurie! ori, aceasta bucurie trebuie sa fie motorashul nostru in a ne implini!!!...nu e ushor sa ai copil...trebuie suferintza...fie suferintza sarcinii...fie a ashteptarii....asta e !!!pupici la toate fetele shi puiutzii lor!!!
Sorilea - felicitari! sintetzi extraordinari....povestea voastra e ...de poveste!!!


gabi

liliana csaki spune:

N-am prea scris in ultimul timp dar va citesc cu regularitate si cred ca as vrea sa vad mereu ca suntem asa cum spunem, o mare familie. Asta ar presupune ca ne ajutam cand e nevoie(si daca se poate) dar si ca stim sa ne bucuram unele pentru celelalte cand e cazul.
Stiu ca uneori lucrurile se misca extrem de greu, ca rabdarea va e pusa la grea incercare de multe ori, dar cred ca o atitudine pozitiva poate ajuta. Ati trecut, unele, prin experiente dureroase, ati facut ani de tratamente, aveti incredere ca sunteti acum mult mai aproape de realizarea visului de a deveni parinti. Poate ca nu se-ntampla atat de repede pe cat v-ati dori dar fiti optimiste, undeva trebuie sa fie si sufletelul vostru. Intotdeauna, in viata, unii realizeaza mai repede, altii mai incet (si sunt si cei care nu reusesc niciodata), ceea ce si-au propus, nu ma refer numai la dorinta de a avea un copil.
Asa ca, hai sa nu le facem sa se simta vinovate, pe cele care si-au vazut visul implinit mai repede, pentru ca vin si-si striga aici bucuria, e normal sa fie fericite si e normal sa ne bucuram pentru ele, fiecareia o sa-i vina randul la un moment dat.

SoriLea spune:

MULTUMESC MULT DE TOT FETELOR

Celor vechi (mamicilor ), va doresc multa sanatate si sa av bucurati de fiecare zambet, grimasa, cuvintel venit din partea puilor vostrii, iar DD sa reverse peste voi un ocean de fericire

Celor noi si celor care inca nu au puiutul langa ele, le doresc din suflet un drum cat mai scurt si fara obstacole, cat mai lin cu putinta, pt a uita acele zile amare de asteptare.

Sper sa mai intru, chiar daca mai rar sa va mai dau vesti despre noi si chiar pt a incuraja fetele la nevoie

Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois


SoriLea - MAMI DE RAZVANEL

simo_75 spune:

ok..nu mai spun nimic de acum inkolo.
O sa fie bine,o sa vina si timpul meu si al celorlalte fete!!
Va urez o viata linistita si cu multa fericire celor care deja sunteti mamici,sa va bucrati zi de zi de minunea care v-a oferit-o DD iar fetelor care sunt in asteptare le doresc un drum scurt si lin catre puiul lor!
o seara placuta!

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

ioanaalice spune:

Simo, mi se pare ca cele mai multe sunt incurajari...

Mariaa spune:

Liliana
Felicitari din tot sufletul Sorilea!!
Multa sanatate si muuuulta fericire sa aveti!

toate mamicile au avut odata sacii pe langa caruta...nu au fost din totdeauna 'cu sacii in caruta', nu mai stiu cine a spus dar cu parere de rau, mi s-a parut atat de egoista fraza asta :(
indiferent de legea de care ne-am lovit, fiecare asteptare a fost grea, la unele foarte foarte grea - o s-o am mereu in minte pe Misha71 care cu 3 ani de asteptare in spate (3ani!), facea valuri pe aici incurajand pe toate fetele chiar daca ea inca nu-si gasise copilul.

ar trebui sa ne simtim vinovate cumva ca asteptarea noastra s-a incheiat? nu cred ca o viitoare mamica poate fi atata de egoista..
fiecare avem un drum de urmat in viata asta si pana nu 'ardem' pasii necesari nu trecem la alt 'nivel', e atat de simplu.
simo, poti scrie de mii de ori pe toate forumurile posibile 'o sa fie bine', daca nu crezi asta cu tarie in sufletul tau, totul e degeaba.
iar reteta cum sa faci sa crezi cu tarie n-o sa vina de nicaieri ci doar din tine, de la tine.

Felicitari si celorlalte proapete mamici dar si noilor venite, drum scurt catre copilasii vostri!


mamica de Alexandra Ioana nascuta din inima, crescuta in suflet
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ****** un copil a crescut in inima mea ****** am un inger pazitor