M-am saturat de niste parinti fara bani!
Raspunsuri - Pagina 3
Noa spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maru revenind: nu abandona ideea de a avea al doilea copil, te va ajuta in f multe si iti va ajuta primul copil f mult: va avea un prieten, partener, coleg cu care va putea imparti si bucurii si joaca si necazuri. |
Cu sufletul nu am abandonat niciodata ideea si sta bine ascunsa acolo,dar cand ma trezesc din visare si cobor cu picioarele pe pamant ma lovesc de realitate si-mi dau seama ca nu pot sa cresc decent doi copii.Si cand spun decent ma gandesc la a-i putea oferi celui de-al doilea copil macar atat cat ii ofer acum Ioanei.Pentru a-i oferi ei, am taiat de la noi aproape tot,pentru al doilea ar insemna sa tai de la ea.Si nu stiu cum e mai bine.Care varianta e mai buna: aceea de a avea un frate si toate avantajele care decurg de aici ,dar material mult mai putin decat pana acum sau sa fii singur si sa ai evident mai mult decat daca ar trebui sa mai imparti cu cineva.
Imi sfasie sufletul cand imi spune ca si-ar dori si ea o surioara sau un frate si eu nu pot sa-i spun adevarul.Ii raspund ca Dumnezeu alege cui sa dea copiii si unora le da doar unul singur, ca sa mai poat da si mamelor care n-au niciunul.
Nu stiu daca gandesc si procedez corect.Probabil raspunsul nu-l voi afla niciodata.
capra cu trei iezi spune:
noa, s-ar putea sa nu-i mai oferi confortul pe care-l are acum,dar sa-i oferi un prieten/un sprijin pe viata.
alegerea este a ta, dar ia in considerare faptul ca mai tarziu neajunsul de a nu avea un frate/o sora va fi mai mare decat neajunsul de a nu avea nu stiu ce jucarie/pantofi,etc. (eu nu am nici frati, nici cumnati si iti spun ca e nashpa rau, nu poti apela la nimeni asa cum ai face-o la o sora/frate, este o legatura pe care nu prea poti s-o creezi cu altcineva).
eu n-am avut frati si am pornit din start cu ideea ca voi avea 2 copii (na ca am trei, si iti spun ca uneori e cumplit de greu, dar cand le vad pe fetite cum se iau in brate si se pupa, ce vrei mai mult?)
capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!
IUBESTE SI FA CE VREI!
lara_c spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noa Astazi, Ioana intr-un acces de furie, mi-a aruncat in fata aceste cuvinte: ,,M-am saturat de niste parinti ca voi,cu atat de putini bani!Nu-mi cumparati aproape nimic in afara de mancare!Nu aveti bani cum au alti parinti." Sunt cuvintele unui copil de 6 ani,care,credeti-ma,are mult mai mult decat alti copii.E adevarat insa ca exista si altii care au mult mai mult decat noi.Intotdeauna vor fi.Desi traim doar din doua salarii, am incercat intotdeauna sa facem eforturi si sacrificii,sa ne lasam pe noi astfel incat ei sa nu-i lipseasca niciodata nimic. De Craciun l-a primit pe Ciciobelo pentru ca intr-adevar si-l dorea mult,am facut efortul de a da 200 lei pe o papusa si intotdeauna ne-am lasat pe noi pentru ca ea sa aiba ce e mai bun,de la haine, incaltaminte etc.,pana la jucarii si altele. Tot din cauza posibilitatilor limitate am renuntat la visul de a mai avea al doilea copil, constienta fiind de faptul ca nu pot sa ofer unui alt copil ceea ce-i ofer acum Ioanei, cu toate ca stiu ca voi trai toata viata in suflet cu aceasta neimplinire. Intrebarea mea este: cum faci un copil sa inteleaga ca trebuie sa te multumesti cu ce ai, ca intotdeauna vor fi unii care vor avea mai mult,ca nu trebuie sa reprosezi parintilor ca nu -ti dau tot ce vrei tu?Eu i-am spus ca importanta e iubirea parintilor si ca toti banii din lume nu pot cumpara asta. Cum trebuie sa abordam o asemenea situatie? M-am facut mare! |
Noua, pai problema vine tocmai pt ca te lasi pe tine ...ca sa ii iei ei mai mult.
Nu o sa auzi asa ceva de la un copil cu adevarat sarac.
Si nu sunt de acord din principiu ca tb sa ma las pe mine, sa nu mai fac alti copii desi imi doresc cu ardoare, etc.
Sincer , nu ar trebui sa renunti la visul asta.
Daca banii sunt intr-adevar problema, eu in locul tau , as cauta un al doilea job, sau un job mai bine platit.I-as sugera si sotului.Chiar daca asta ar insemna sa ma mai duc 4 ani la facultate/sa mai fac un master/cursuri/etc.
Eu nu cred ca pt ca sunt adult /mama trebuie sa renunt /sa ma sacrific/sa imi cumpar ieftinituri etc.Si sa mi se para normal, pt ca asa au facut si generatiile dinainte.
Daca insa veniturile va permit sa cumparati cadouri frumoase pt toata familia, dar fiica voastra de 6 ani doreste de 10 ori mai mult, eu as spune NU!!
O idee ca sa o responsabilizezi fata de bani este sa ii deschizi un cont de care sa stie si sa ii explici ca in loc de 10 papusi de cadou de Craciun ii iei 3 si restul baniilor se inmultesc in banca.
Errie's mummy
Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali
cipcipcip spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina eu nu sunt de acord cu bani pt munca in casa, casa e noastra si daca vrea sa faca ceva, e de apreciat sufleteste, si gata.... Poate la unele familii functioneaza, da la noi s-ar creea un precedent periculos. Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
nu neaparat bani pentru munca in casa, ma gindeam mai mult ca un copil harnic care ajuta in casa sa fie recompensat/stimulat asa cum o faci cu un copil care are rezultate bune la invatatura.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
Sabina spune:
pai eu nici pt rezultate bune la invatatura nu inteleg de ce trebuie sa dau recompensa :)
dar eu in general sunt impotriva recompenselor si pedeselor, le consider inutile si periculoase.
A nu e intelege ca exclud admiratia, ma entuziasmez si extaziez pana la cer si-napoi cand copiii mei fac ceva frumos sau au un succes, dar nu le ofer recompensa, pt ca nu vrea sa-si doreasca repetarea gestului/realizarii de dragul recompensei, ci sa se sadeasca in ei doar dorinta de a face acele lucruri/fapte bune etc etc, pur si simplu.
Prea multe generatii cresc acum dependente de recunoasterea publica....si timorati daca nu au acceptul celor din jur,
Eu vreau ca ai mei copii sa se simta valorosi in interiorul lor si atat.
Si e greu, pt ca fimea e perfcetionista si are momente de descurajare....de aceea noi lucram la incredere in sine "in stare pura", independenta de recompense materiale.
E pur si simplu folosifia mea de viata de cand am copii, dupa multi ani in care am crezut ca ce spun altii e important....
Si se reflecta si in a nu da recompensa pt ca a facut curat in camera sau a luat FB la romana, ci doar lauda sincera, admiratie a ceea ce a facut frumos :)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
cipcipcip spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui capra cu trei iezi noa, s-ar putea sa nu-i mai oferi confortul pe care-l are acum,dar sa-i oferi un prieten/un sprijin pe viata. alegerea este a ta, dar ia in considerare faptul ca mai tarziu neajunsul de a nu avea un frate/o sora va fi mai mare decat neajunsul de a nu avea nu stiu ce jucarie/pantofi,etc. (eu nu am nici frati, nici cumnati si iti spun ca e nashpa rau, nu poti apela la nimeni asa cum ai face-o la o sora/frate, este o legatura pe care nu prea poti s-o creezi cu altcineva). eu n-am avut frati si am pornit din start cu ideea ca voi avea 2 copii (na ca am trei, si iti spun ca uneori e cumplit de greu, dar cand le vad pe fetite cum se iau in brate si se pupa, ce vrei mai mult?) capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti! IUBESTE SI FA CE VREI! |
Subscriu. Mi se pare mai important sa-i oferi unui copil un frate sau o sora in viata decit mofturi materiale, asta cu conditia ca ai posibilitate sa-i oferi mincare si un acoperis deasupra capului.
Am niste vecini o familie de englezi care imi plac mult. Au 4 copii si numai un singur salariu (sotia nu lucreaza) si copiii lor nu sint nicidecum rasfatati cu tot felule de chestii pentru ca nu au cum, dar armonie si veselie cum e in casa lor eu mai rar am vazut. Sint toti f bine educati, se ajuta non stop unul pe altul, fac mereu impreuna activitati care nu costa mult (picnic-uri, merg la lac, iarna la sanius etc). Vad baietii mai mari cum duc gunoiul si deseurile la ghena, ajutind cu surioara lor mai mica, care are un an jumate etc. Baietelul lor de 1o ani a primit o data 30 de euro de la noi pentru ca ne-a plimbat catelul seara o perioada si cind sotul l-a intrebat daca e multumit de "salariu", a declarat mindru ca nu a vazut atitia bani in viata lui. Sint sigura ca a apreciat banii aia din tot sufletul lui de copil si ca orice si-a luat din ei e iubit si apreciat si nu uitat intr-un colt. Pentru mine ei sint o familie model, fara sa aiba casa plina de mofturi si gadgets, tocami pentru armonia si intelegerea pe care o au in casa si modestia copiilor care culmea
, par mai mult decit multumiti si fericiti.Dar sint sigura ca nici parintii lor nu fac un caz din a nu le putea cumpara tot "vai, nu ne permitem etc", ci pur si simplu se intind cit ii tine plapuma si isi cresc copiii in spiritul altor valori. De ex ea ar putea sa-si ia un servici, dar prefera sa stea acasa si sa se dedice copiilor. Nu zic ca toti ar trebui sa faca la fel, dar cum ziceam, eu ii admir pentru felul lor de a fi.
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
cipcipcip spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina pai eu nici pt rezultate bune la invatatura nu inteleg de ce trebuie sa dau recompensa :) dar eu in general sunt impotriva recompenselor si pedeselor, le consider inutile si periculoase. A nu e intelege ca exclud admiratia, ma entuziasmez si extaziez pana la cer si-napoi cand copiii mei fac ceva frumos sau au un succes, dar nu le ofer recompensa, pt ca nu vrea sa-si doreasca repetarea gestului/realizarii de dragul recompensei, ci sa se sadeasca in ei doar dorinta de a face acele lucruri/fapte bune etc etc, pur si simplu. Prea multe generatii cresc acum dependente de recunoasterea publica....si timorati daca nu au acceptul celor din jur, Eu vreau ca ai mei copii sa se simta valorosi in interiorul lor si atat. Si e greu, pt ca fimea e perfcetionista si are momente de descurajare....de aceea noi lucram la incredere in sine "in stare pura", independenta de recompense materiale. E pur si simplu folosifia mea de viata de cand am copii, dupa multi ani in care am crezut ca ce spun altii e important.... Si se reflecta si in a nu da recompensa pt ca a facut curat in camera sau a luat FB la romana, ci doar lauda sincera, admiratie a ceea ce a facut frumos :) Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
mda, ai dreptate tu de fapt in ce scrii acolo, am sa ma mai gindesc la chestia asta :)
Cipcipcip si bebe Julia 4 august 2005
gaba-rema spune:
Un apropiat al verisoarei mele a patit asta, copilul are vreo 10 ani. le-a trantit lui taica-sau si maica-sii ca se rusineaza cu ei ca sunt zgarciti si ca nu muncesc destul ca sa aiba bani ca lumea... :(
...nu m-am gandit ca asta ar rflecta vreo problema psihologica a copilului.
pitzinuca spune:
La multi ani!
Noa - mie mi se pare un mesaj de copil prea rasfatat! nu te supara, asa mi se pare, ii luati prea multe si i se pare normal sa i se cuvina totul si sa nu aprecieze gesturi marunte. e de la voi. sfatul meu ar fi sa incepeti sa abordati altfel timpul pe care il petreceti, si insemnatatea lucrurilor/jucariilor pe care le cumparati.
Baietelul meu are 6 si jumatate, si are muuulte jucarii, si tot timpul cere, normal. Acum ultima oara i-am spus ca are fff multe si daca e sa luam jucaria pe care o doreste, de data asta trebuie sa o castige cumva, si l-am rugat sa ma lase sa ma gandesc impreuna cu taica-sau la o sarcina, ceva (el a parut f incantat). Numai ca nu stiu la ce tocmai pt ca stransul jucariilor sau alte datorii casnice sunt de la sine intelese si nu trebuie recompensate. Aveti in senssul asta idei, fetelor??
Apoi, in ajun de Craciun, am aflat ca sunt insarcinata. Nu stii, Noa, ce bucurie, am simtit, toate temerile - absolut aceleasi cu ale tale - s-au dus intr-o secunda, Andi de multe ori imi cerea fratior/surioara, ba chiar odata mi-a cerut sa ii fac 3 verisori :D.
Noi nu avem venituri stabile lunar, eu inca nu m-am lamurit daca o sa iau indemnizatia, dar stii ceva? ma simt atat de bine si sunt sigura ca nu vom ajunge la sapa de lemn. Sper numai sa fie totul bine cu sarcina si bebele, asta e cel mai important!
Pup!
b
"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."
Sabina spune:
asta cu a mai face sau nu un copil e atat de personala incat nu dau sfaturi la nimeni.
dar pot sa povestesc un pic din casa.
cand am ramas gravi cu Gh eram la fundul sacului, ne scotoceam dupa bani de paine efectiv. Gravida am ramas in ziua 29 a ciclului.....deci ideea era sa nu facem bebe. Accident Divin as spune:)
Si cand era de 7 luni in burtica s-a schimbat in bine toata situatia, a fost miraculos, exact cum se zice, ca fiecare copil se naste cu o paine:)
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo