Vrem doar note bune!E gresit?

Llaura spune:

10 pe linie cu orice pret este o mare tampenie, cel mai important este efortul onest, cunostintele si nu nota in sine. De ex sa obtii 75% printr-un efort constant si onest e ok; sa ai 90% si mai bine inainte de examenul final si sa-l ignori complet pt ca "oricum imi iese 75% si daca pic" nu e ok. Daca prin efort onest iese 10 pe linie e super
Copiii supusi presiunii lui 10 pe linie mai si copiaza, plagiaza, triseaza etc, ceea ce nu e deloc ok. Am vazut la nepoata-mea, "lasa ca iau referatul la bio de pe net, oricum profa nu se prinde si eu n-am timp sa fac unul mai bun".
Nota are si ea insa rostul ei, nu poti sa-i zici copilului ca-l trimiti zilnic la scoala sa-si piarda vremea pt ca oricum nota nu conteaza; si-n plus de la un punct incolo parintii nu mai pot evalua la toate materiile, nota de cele mai multe ori da o idee cel putin cat de cat despre cum se descurca copilul.
Si mai e ceva: admiterea la universitate se face (si) pe baza notelor din liceu, si n-as vrea sa-i inchid copilului meu porti pt simplul motiv ca l-am invatat constant si inca din clasa intai ca nota e o tampenie inutila si stresanta.

andata spune:

Ce bine au exprimat Sabina si Conchita punctul meu de vedere!
Am cerut si eu copiilor la inceput note mari. In consecinta, in clasa a 8-a fiul meu m-a acuzat ca il presez prea tare si ca oricum nu invata multe la scoala. Nu ii poti pretinde unui afon sa aibe 10 la muzica sau unuia caruia nu ii place desenul sa exceleze la pictura. In consecinta a luat-o razna un pic si a trecut exam de capacitate la limita.
Cu fiica-mea experienta a fost un pic diferita. Acum e in clasa a 7-a. Nu i-am mai cerut note mari si a invatat de placere. Chiar cu prea mult zel in opinia mea. S-a implicat in plus cu entuziasm in activitati extracuriculare, de o stia toata scoala. A avut FB si apoi 10 pe linie, desi unele note nu mi se par mie luate pe merit. In consecinta se crede mai inteligenta decat colegii ei si si-a cam luat nasucul la purtare. As prefera sa fie mai empatica si sa aibe mai multa inteligenta emotionala si abilitati practice decat un IQ ridicat si note excelente. Ma tem ca la liceu profesorii nu vor mai fi asa de draguti si va avea un soc serios care ar putea-o demobiliza. Asa ca am inceput sa salut un 9 sau chiar 8 care o mai readuc cu picioarele pe pamant.

http://community.webshots.com/user/annadana1

http://ganduri-de-mama.blogspot.com/

http://paul-mihaita.blogspot.com

lara_c spune:

DA!!!
Foarte gresit!
Eu vreau de la fiica me un singur lucru (cand va fi mai mare desigur): sa inteleaga ca are nevoie de o profesie buna, si bine platita.Sa se perfectioneze intr-un domeniu si nu sa ia A pe line, ca asta nu o ajuta la nimic.Sa faca ceea ce ii place, cu pasiune, si sa aplice ceea ce a invatat la situatiile reale in viata.Si sa fie ambitioasa.Ambitia este extrem de importanta.
Nu ma intereseaza sa aiba note maxime si apoi la maturitate sa nu stie sa faca nimic special.Mai ales in cazul copiilor din RO cu programa atat de incarcata si de aiurea.
Este de asemenea important sa isi traiasca copilaria, sa aiba pasiuni, sa faca un sport,sa iasa, sa aiba prieteni, nu doar toceala.

Eu am avut note de 10 numai la materiile care m-au interesat si efectiv m-au ajutat in viata , in rest 8-9, am mai luat si cate un 7(nu de multe ori, da' s-a mai intamplat).Nu intelegeti ca am avut probleme scolare, ba chiar am mers si la olimpiade si burse internationale (in facultate) doar ca daca nu ma interesa chimia de exemplu nu imi bateam prea mult capul de dragul unui 10.
Am avut in liceu 2 colege care timp de 4 ani nu au luat un 9.Intamplator s-au si incuscrit...Amandoua sunt acum profesoare (una de romana si alta de engleza) la tara pe salarii minime , fac naveta din oras, stau in casa cu parintii/socri, etc
Nu ma intelegeti gresit, nu discreditez , profesorii, in nici un caz.
Doar ca eu una mi-am dorit sa am un standard de viata f bun, si nu m-a interesat sa am 10 la toate materiile, si nici sa devin profesoara deoarece din pacate in RO se castiga ff prost.Pe cand eu eram platita in RO aproape la fel ca in UK.
E f bine si nobil sa practici o meserie cu suflet , dedicatie, sa instruiesti tanara generatie, doar ca pt mine e important sa fac ceva ce imi place dar sa fiu si platita bine pt asta.
Un alt exemplu in facultate- colega din grupa, singura de care stiu eu din toata universitatea cu 10 pe linie 4 ani.A lucrat o perioada economista la o firma mica,apoi stiu ca vroia sa emigreze pe un post mult mult inferior studiilor.
Sincer eu una nu stiu pe nimeni cu 10 pe linie care a ajuns f departe din toate punctele de vedere.Nu zic ca nu exista ci ca eu nu stiu.
Toate persoanele 'tocilare' cum le numeam noi la vremea aceea au ajuns sa aiba joburi mediocre iar din cei care erau considerati mediocrii dar un pic mai isteti si 'infigareti'au ajuns chiar bine nu numai cu job-urile dar si pe plan familial.
Am avut noroc de parinti care nu mi-au cerut 10 pe linie.Ba chiar mama imi spunea acelasi lucru - ea, copil de la tara dar f ambitioasa, cu note de 8-9 a ajuns sa aiba o meserie f buna iar colegele ei care luau numai 10 si faceau si meditatii (ehei, cine facea meditatii pe vremea parintilor nostri...) nu au trecut de liceu .Unele nici nu au terminat..






Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

Tisina spune:

S-ar putea sa fiu usor off-topic, dar vreau sa va povestesc si eu ceva. Imi spuneam ca nu ma cramponez de calificativele pe care le primeste baiatul la scoala, insa nu am putut sa nu fiu putin dezamagita (si revoltata, de ce sa nu recunosc, insa doar in sinea mea) cand i-am vazut carnetul de note si printre o multime de FB, doar B-uri la desen si la muzica. Inteleg sa primeasca diferite calificative la matematica, la abecedar, engleza, sau ceva ce tine de acumularea de cunostinte si nu de aptitudini, dar asta cu muzica si cu desenul m-a suparat. Lui nu i-am aratat, desigur, l-am laudat, am pus accent pe matematica si abecedar, unde are doar FB, fara sa pomenesc de celelalte, dar mi s-a parut o nedreptate. La desen au facut planse dupa o tema data (gen, desenati toamna, sau bradul de Craciun..) iar la muzica au cantat ce stiau de pe la gradinita, plus vocalize (ma-me-mi-mo-mu, si celelalte). Adica nu vad pe ce criterii s-au pus calificativele astea: ca nu are inclinare spre arte? Pai asta nu prea se poate cultiva...
Stiu, o sa ziceti ca ma agit prea mult pentru nimic, insa tot mi se pare nedrept.

crinuta spune:

De ce ti se pare nedrept? Nu toti sunt talentati la muzica sau desen, si atunci cum ii diferentiezi? Sunt copii foarte talentati, si copii care nu au nimic in comun cu materiile respective.
De ce ar trebui notati cu FB?

Crinuta si Rayan

Fara Dumnezeu nimic nu e.
Cine se increde in sine, cade rau!

www.youtube.com/watch?v=4L0eM4tODYc" target="_blank">Asculta

Sabina spune:

Crinuta, si mie mi se pare nedrept la clasa 1 sa-i notezi sever la materiile astea.....

nu se masoara talentul aici, ci doar daca au putut invata ceva.
Mi-e greu sa cred ca le-a predat ceva la muzica, Sofia nu face decat ca invata 2, 3 cantecele la ora de muzica.....

mai incolo, cand se invata prorpiu zis ceva, mi se pare ok sa ii ntezio daca au putut sau nu sa asimileze.
adica daca ii invata gama si nu o stie teoretic, ok, ii dai mai putin.

Eu nu vad rostul evaluarii la materiile artistice, dect la scolile de specialitate unde chiar e cazul.
Si nici acolo pana l o anumita varsta de fapt.....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Tisina spune:

Tocmai de-asta mi se pare nedrept, ca nu toti sunt talentati. Acum nu are nici o importanta notarea, insa dupa clasa a V-a va avea, caci de media generala va depinde acceptarea la un liceu mai bun. Dupa umila mea parere, aceste materii (ca si religia, de altfel) nu ar trebui notate. Departajarea la medie ar trebui sa se faca in functie de materiile la care se studiaza, nu de cele care se bazeaza pe aptitudini, pe care copilul le poate avea sau nu. Poate avea zece pe linie la celelalte materii, dar sa aiba media generala mai mica pentru ca nu are talent la desen sau nu are ureche muzicala. Tie ti se pare corect? Mie nu prea.
Ca sa nu mai intru in dezbateri cu privire la ceea ce numim talent la desen - o chestie foarte subiectiva.

XIO spune:

In primara eu vroiam sa am 10 pe linie pt. ca asa era normal , stiu ca am fost suparata cand am luat un 9 in clasa a treia si am luat premiul 2 ,dar mi-a trecut repede si am zis ca n-am ce face , asta e , la anu' iau premiul 1 .
Din gimnaziu mi-am dat seama ca fiecare este cu inclinatiile, la materiile de uman si geografie amd aveam numai 10 si din cand in cand 9 , la mate in schimb aveam note de 8 .
In liceu am invatat doar la materiile care imi placeau sau profesorii care imi placeau ca sa iau 10 , la celelalte invatam pt. 9 sau 8 , la chimie invatam ca sa trec
Ideea era sa am media anuala peste 9 , cea mai mica a fost 9,11.

Gandind retrospectiv invatam mai mult pt. profesorii care imi placeau si pt. invatatoare , pt. multumirea pe care o aveam cand vorbeam cu ei . De acasa nu am fost presata cu notele si totusi le-am avut mari .
Cred ca invatatoarea este cea mai importanta pt. ca ea insufla dragostea pt. invatatura si stimuleaza copiii. Daca invatatoarea nu a fost ok si invatatura pare o corvoada.
Vreau sa spun ca pe langa scoala aveam si activitati sporrtive, prieteni samd , nu-mi amintesc de teme decat cand eram mica si era o placere sa le fac .

Si vreau sa spun in final ca nu conteaza notele Decat intr-o mica masura , cand copilul chiar e problematic, in rest cred ca societatea seteaza standardele si timoreaza. Pt. mine era ceva inimaginabil sa nu ai premiul 1 macar in primara, spuneam ca cei care aveau note de 8 erau prosti , cum sa ai 8 si mai mici in primara?
Asta pana cand am aflat ca prietenul meu nu a avut nici macar o data premiul 1 , dar e mult mai cult decat mine , a citit mai mult , e mai destept si a intrat la facultate si a terminat facultatea printre primii 5 , cu o concurenta de 7/loc.
nu prea au relevanta ...plus ca poti frustra copilul daca il tot compari cu altii.

***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

Mediajust spune:

Tisina, fiul meu va face liceu de arta. El nu are "talent"/inclinatie/aptitudini speciale/cum vrei sa-i spui pentru matematica. Nu este aceleasi lucru? Nu este el la fel de dezavantajat ca si ceilalti care iau note mai mici la "dexteritati" pentru ca n-au talent?

Tisina spune:

Mediajust, eu nu ma refer la copiii mai mari, de liceu, cum spui ca e baiatul tau, ci la cei mici, la care matematica sau abecedarul nu cere "inclinatii" ci studiu. La clasele mari e altceva, e optiunea lui sa faca artele, pentru ca are inclinatie spre asa ceva.
Am o prietena care a trecut printr-o faza foarte aiurea cu baietelul (anul trecut, cand era clasa I), tot din cauza desenului: doamnei invatatoare i se parea ca nu "deseneaza frumos" si il nota ca atare, asa ca baiatul prinsese ciuda pe aceasta disciplina si era circ in fiecare dimineata cand trebuia sa mearga la scoala in zilele cand avea desenul, ca nu mai vroia sa mearga la scoala, ca el nu stie sa deseneze si rad copiii. Se lasa cu plansete, voma, chiar si febra. Stii care a fost solutie de "criza"? Mutarea la alta scoala. Si tot "uraste" orele de desen.
Ce vroiam eu sa punctez aici este ca la clasele mici, ar trebui sa se puncteze asimilarea de cunostinte, si nu talentul sau lipsa acestuia.