Vrem doar note bune!E gresit?

lara_c spune:

Nu pot sa cred ca in Romania inca mai sunt profesori care asa privesc problema si parinti care se streseaza pt o astfel de neatentie, culmea si corectata de copil!
Dragi mame treziti-va, sunt oameni cu 2 facultati someri sau care vand in piata.
Nu conteaza cu ce litera scrie Ana, nu conteaza ca a luat -FB ci conteaza ce stie sa faca cand va fi mare.Pe ce se va axa.
Da, scoala e f importanta.E important sa iti extragi informatiile de care ai nevoie si pe care le vei folosii mai tarziu si in rest orice informatie e buna pt cultura generala dar fara pretentii de FB /10/A/ pe linie.Si asa programa romaneasca e varza , de cel putin 50% nu ai nevoie decat , cum spuneam, asa, pt cultura generala.
Si pana sunt suficient de mari sa decida cam ce vor face cu viata lor, nu mi se pare ok sa ii stresati sau sa va stresati pt o litera si aia corectata.
De ce copiii romani sunt stresati asa in timp ce in alte tari se invata prin joc /prin captarea interesului copilului si in general toti copiii se duc de drag la scoala fara frica de note proaste/dictari/extemporale batai acasa pt note proaste.
Si culmea cand ei termina o facultate nu vand in piata...

Va spun asta din experienta proprie.Cand eram copil am facut scoala si in Romania si in strainatate.Nu exista comparatie.
Greu m-am mai readaptat dupa 2 ani la intoarcerea in Romania .De atunci au trecut vreo 17 ani si vad ca nimic nu s-a schimbat...

Errie's mummy

Hawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali

filofteia spune:

Lara_c bine punctat... eu as spune chiar ca lucrurile s-au schimbat in mai rau...

La subiect... nu este gresit sa vrei numai note bune... doar ca atunci cand dupa 2 ani de FB va urma un B dezamagirea va fi foarte mare... increderea in sine se va prabusii tare mult.

De ce nu ma "dau de ceasul mortii" ca ia copilul S sau I??? In primul rand pentru ca sunt constienta ca a fost notat corect. Una din calitatile invatatoarei este aceasta: corectitudinea.
Apoi... baiatul meu (intre noi fie vorba, maree diferenta intre fete si baieti) are muuulte preocupari extrascolare ca sa spun asa. Desi anul acesta (a III-a) am ramas numai cu engleza, el inca face montaje, intreaba ce-i aia memorie RAM ... cand desface tat-su vreun calculator este acolo invatand si montand cu el... intelege perfect ce-i aia tensiune, rezistenta, forta de frecare, forta lui Arhimede, in general orice chestie tehnica/fizica... si asta este un alt motiv pentru care nu ma streseaza foarte rau S/I la romana.
Apoi mai este si clasa... scoala buna, cea mai buna clasa... se lucreaza la nivel de olimpiada, la ultimele teste a avut 100 de puncte la matematica (au fost numai 3 in clasa ), 80 la cunoasterea mediului (cu precizarea pe lucrare ca astat mult sa se uite pe pereti) si 77 la romana... Toate subiecte de nivel de olimpiada... singura unde putea mai mult ar fi fost cunoasterea mediului... La romana mie mi se pare acceptabil, avand in vedere ca are dificultati de citire/scriere, poate ar fi fost bun un logoped, dar avand in vedere ca evolueaza, greu, dar evolueaza, un diagnostic in romania nu face decat sa agraveze situatia.

In schimb este un copil vesel, care in timpul liber face alceva decat sa se uite la TV sau sa se joace pe calculator, care are prieteni si care asa cum spunea invatatoarea : nu intra in conflict cu nimeni... mie la clasele mici asta mi se pare mai important decat FB pe linie.

L-am invatat mereu ca atitudinea conteaza, nu nota ci sa dai tot ce poti... se mai trezeste cantand in ora (muzica este iar o pasiune cu care isi ocupa timpul liber), mai sta cu ochii pe pereti pana se hotaraste sa inceapa un test, dar evolueaza... sunt convinsa ca va reusi in viata, pentru ca este un copil de echipa, care isi cunoaste bine valoarea, care nu este invidios pe alti colegi care iau note mai mari...care se poate bucura de reusita prietenului sau chiar daca el a avut un esec (am experimentat si asta)...

Din pacate sistemul nostru de invatamant nu permite unui asemenea copil sa se dezvolte spre ce vrea el si in ritmul lui, asa ca ne strecuram cum putem.

ruxij spune:

Am spus ca doar matematica si engleza conteaza la clasa a 2a, pt ca materiile mai tarziu SE BAZEAZA pe mate si engleza. Adica de exemplu ca sa ai A la istorie si stiinta tb sa stii sa citesti si sa intelegi bine--i.e. engleza-- si sa stii si matematica ---pt stiinte. Iar eu nu tintesc Harvardul. Deasemenea, pot sa iti zic ca pt gifted si highly gifted se da un test, in general de IQ sau achievement. Si copiii highly gifted au de multe ori alte dizabilitati, nu sunt cu A pe linie, aia cu A pe linie sunt copii buni, dar nu highly gifted. Asa ca le cam amestecam pe alea cu gifted cu alea cu notele. Cum ti-am zis, la noi nu e program de gifted si nu ma stresez noaptea sa fie fi-miu gifted anyway. E normal si va face o facultate normala, dc toti ar fi gifted ar fi ceva.

accept92 spune:

off-topic (oarecum) : Pana la clasa I noi mai avem. Dar as vrea sa va intreb apropos de ce spune dinubebe mai sus, cum reusiti (cele care reusiti) sa luati chestiile care se evalueaza in clasa I foarte in serios avand in vedere faptul ca nimeni nu scrie de fapt ca in abecedar? Ma intreb cum am sa reusesc eu sa-mi ascund nedumeririle si sa-mi ajut copilul sa-l deprinda de exemplu pe H-ul caligrafic cand stiu sigur ca e un efort fara sens. Inteleg ca probabil exercitiul in sine ajuta la dezvoltarea musculaturii mici a mainii si a miscarilor fine...dar de aici si pana la a avea pretentia sa iasa si frumos...Din punctul meu de vedere hapiness este intr-o extrema iar eu ma tem sa nu cad in cealalta.

szivarvany spune:

Aha, si eu ma intrebam zilele trecute cum voi lua in serios scrisul asta frumos, cand eu mereu am fost depunctata pt scrisul urat si fara forma aveam insa scuza ca scriam rapid si stiam, indiferent ce asterneam pe foaie, eu stiam ca stiu ce scriu

Finul meu plange de o luna ca a luat B la muzica, in clasa I ...

Noi mai avem pana la scoala 1 an juma`, inca nu stiu unde ma voi incadra. Stiu insa sigur ca nu toti copiii sunt talentati la toate materiile si m-as bucura enorm daca as vedea-o pe Giulia entuziasmata.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) cu Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
BOGDAN
si
DAVID

happiness spune:

Lara_c,uite ca exista si "asemenea" persoane...As vrea sa ne privim cu toleranta si intelegere unii pe altii,sa incercam sa nu ne mire atat de tare ca altii simt sau gandesc altfel.Eu am tot respectul pentru orice parere si nu ma socheaza faptul ca unii considera normal un I la clase mici.Ideea nu e sa ne desfiintam unii pe altii ,ci sa ne ajutam,sa invatam din experienta altora.
accept92,imi dau toata silinta sa nu cad in nicio extrema,spre binelem copilului si al meu ,fireste.Niciodata nu o voi pedepsi pentru nota,dar nici nu o voi lauda ca stie,poate,dar e neatenta si incurca borcanele.Incerc un echilibru intre toleranta si exigenta,caci nici toleranta excesiva nu se pare o solutie buna.
Filofteia,si fata mea are preocupari extrascolare-dans si engleza,si tare m-as bucura daac aceste talente ale ei ar conta in vreun fel la scoala.Si ea este foarte sociabila,se intelege cu toti colegii,are o empatie extraordinara si o atitudine pozitiva fata de toti si toate.Ceea ce mai greseset ea din cand in cand e din neatentie,lor nu li se dau subiecte de olimpiada.
Conchita,de acord cu tine ca mai sunt si alte fericiri in viata.Pentru ea ,dansul si joaca,fireste.Si se bucura intens de aceste pasiuni.
Indiferent de cele exprimate,oricum eu apreciez orice parere,mai agresiva,mai toleranta,si incerc sa invat din cele scrise.

happiness spune:

Din prea mare exces de zel s-au strecurat cateva greseli...Binele,nu mi se pare,daca,greseste...

buli spune:

intervin si eu cam pueril in discutia voastra sofisticata.
ca sa va zic parerea lu' fi-miu - 6 ani, grupa pregatitoare.

cica "mie nu-mi place sa fac bastonase, as face toata ziua numai jocuri cu numere, dar trebuie sa scriu, n-am de ales, ca doar nu vreau bulina neagra"

pe cuvintul meu ca niciodata nu i-am spus nimic de genul asta.

in schimb la gradi fac o chestie care mie imi place. discuta in grup ce bulina merita fiecare. si isi cam acorda fiecare bulinele. in felul asta invata sa se autoevalueze si sa se pozitioneze in raport cu ceilalti. mie drept sa spun mi se pare mare lucru la virsta asta.

eu, mai presus de toate, vreau ca Matei sa fie fericit, indiferent ce va dori sa faca.
in rarele noastre discutii despre invatatura si recompense i-am spus doar ca daca va invata mai mult va avea posibilitatea sa aleaga din mai multe activitati si ca va avea sanse mai mari sa faca ce ii place.
cam pe linia asta vom merge probabil si la anul cind va intra la scoala.
insa ma enerveaza ca majoritatea cunoscutilor ii pomenesc de scoala ca de ceva greu si nu are nici o placere.
desi ar fi putut merge de la 5 ani.
nu stiu cum e mai bine, sigur ca as vrea sa invete usor si cu placere, dar tin mai tare la echilibrul lui psihic si doresc sa invete mai mult persoana decit pozitia sau rezultatele si sa aiba incredere maxima in el. si sa-si doreasca el singur sa faca multe. mie mi se pare foarte greu sa gestionezi treaba asta. vom vedea.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

dry_votka spune:

Este bine, ca totusi iti pui aceasta problema, ca sa nu cazi in cealalta extrema, care, din experienta iti zic, nu este deloc sanatoasa.
Insa si B este o nota buna, nu crezi? Si nu e deloc recomandata bosumflarea daca ia si B si FB. Mai tarziu, o sa ii fie ambitia stimulata

http://verze.ro
simtul umorului nu a murit

accept92 spune:

As vrea sa precizez ca atunci cand am spus extrema m-am referit strict la cum vezi tu notele si cum le vad eu. Nicidecum extrema referitoare la atitudinea fata de copil. Eu nu numai ca nu dau importanta notelor, dar si materia care se studiaza in scoala mi se pare mult depasita, simplist structurata iar modul de predare neatragator pentru copii. Eu am si predat, am avut de la elevi de clasa a V-a pana la studenti in anul II. Exista o prapastie intre ce se vorbeste aici la subiect, intre idealurile voastre ca parinti si ceea ce se intampla concret in scoli. Clasele I-IV sunt un caz particular, un singur invatator, un sistem de notare specific, etc. Dupa clasa a Va lucrurile se complica.

Nu as putea sa-ti dau un motiv solid pentru care pe mine nu m-ar deranja un calificativ slab. Poate doar faptul ca eu insami am fost o eleva dezinteresata de note si de scoala. In primii ani s-a vazut ambitia mamei mele, apoi cand m-a scapat din mana s-a ales praful. De note. De mine insa nu. Am vanat mereu un raport efort depus/ rezultat care sa fie in favoarea mea. Am fost o persoana comoda in scoala, sunt comoda si la munca, sunt comoda si acasa. In timp ce altii muncesc in jurul meu dintr-o oarecare inertie, eu ajung la acelasi rezultat nemiscand un deget. Si am facut o facultate grea pe care am terminat-o a 7-a din promotie. Nici in facultate nu am invatat, dar am avut aptitudini si nu era o facultate de tocit. Ar fi ciudat sa ajung sa ma interseze notele copilului avand in vedere traseul meu. Tu ce fel de eleva ai fost?

Nu cred insa ca exista si categoria celor care vor doar note mici. Problema pe care ar trebui sa ti-o pui tu este 'si ce am sa fac daca nu va avea copilul doar note mari?'. Notele sunt responsabilitatea copilului. E bine (adica educativ) sa-l lasam sa si-o asume in totalitate, cred eu. Daca o nota mica il supara si vrea mai mult e ok, dar daca ii este suficienta ce te faci?