Probleme adolescenta !

Natasa spune:

E greu sa dai un sfat, din pacate. Fata e aproape adult, greselile facute de parinti sint gata facute, intrebarea si marea problema e de ce accepta ea sa fie batuta. Ca e indragostita pina peste cap inteleg (toti am fost cindva asa la virsta ei), ca ii considera pe parinti niste incuiati iar inteleg (e virsta la care ni se pare ca nimeni nu ne intelege), dar sa accepti sa fii o victima la virsta la care muti si muntii din loc, asta e de neconceput! asta trebuie discutat cu ea, nu sa nu mearga la revelion nu stiu unde, altfel risca sa intre in viata cu mentalitate de victima. Ori are ca model asa ceva in familie, ori nu are personalitate si pustiul cel smecher face pe seful in fata ei, ceva e clar in neregula. Daca poti, aici trebuie sa faci ceva.

maru spune:

off topic

liliana, ma bag chiar daca baiatul meu are doar 14 ani si nu am inca probleme de genul asta cu el, ma bag in disutie doar sa zic asa:
copilul meu a vrut laptop, noi am considerat ca nu avem nevoie, avand un comp in casa, si daca el vrea, nu are decat sa si-l cumpere din banii castigati de el. Atunci el si-a luat cateva ore pe saptamnana in care distribuie reclame si cu ce e platit isi acopera rata la laptop. Nu ii ajung intotdeauna, si ii completam noi, dar asta pentru ca e un copil responsabil!
A vrut iPod, scump cu draci, am pus conditia unui carnet de note cu A pe linie, si cu asta a venit in noiembrie, la mid term. iPodul l-a primit de la Mos Craciun, dar stie ca daca scade la note ramane fara el.
Aici copii la 17 ani isi cistiga singuri mofturile.Andrei abia asteapta sa faca 16 ani si sa isi ia un part time ca sa isi poata cumpara ceea ce eu consider a fi luxury items.
Asta e o problema a societatii romanesti, adolescenti fara nici o grija, fara responsabilitati, alintati si cocolositi!

a, si copilul meu nu are nici macar un telefon mobil

on topic: in primul rand trebuie inbunatatita comunicarea, macar cu tatal, daca mama e bad cop

Luna1 spune:

Ai mei copii mai au pana la adolescenta dar mai am inca amintiri din adolescenta mea.

Ce sa zic, trag sperante ca, daca as ajunge in situatia de mai sus, daca fiica mea ar actiona asa, as avea puterea sa ii zic doar atat "sunt nefericita cu alegerile facute de tine in ultimul timp de cand l-ai intalnit pe "EL", am totusi incredere in tine, si vreau sa stii ca sunt mereu aici, orice ar fi, orice problema ai avea". Si as lasa-o asa.

Ulterior as incerca sa mut "cartierul general" la mine acasa, m-as asigura ca fiica mea nu ma percepe ca pe dusman, si i-as invita mereu la noi, pe ea si pe "EL", mi-as inghiti comentariile negative, i-as invita si prietenii, le-as oferi intimitatea camerei ei, oricat de mult mi-ar veni sa intru peste ei in camera sa ii controlez.

Insa realitatea in situatia de fata e ca fata nu va vorbi cu mama atat timp cat sunt in razboi iar asta ii da putere "LUI" chiar si sa o loveasca pentru ca ea nu are la cine fugi sa spuna. Daca comunicarea era buna cu parintii probabil nu se ajungea aici. Daca inca e dispusa sa comunice mama poate incerca sa se reapropie, sa lase reprosurile la o parte, sa isi inghita cuvintele si mandria, sa incerce sa ii fie un fel de prietena fiicei, numai asa o poate recastiga.

O alta metoda e sa mearga tatal, sau chiar si mama sa discute direct cu "EL". Nu sa-l ameninte ci sa vorbeasca. E clar ca el stie ca parintii ei nu-l inghit, de aceea a si refuzat invitatia de revelion. Ar putea parintii ei sa il "prinda" la o discutie si sa vorbeasca cu el normal, sa ii zica sincer :" uite ce se intampla "JOHN" tu stii ca noi nu suntem de acord cu relatia ta cu fiica noastra, insa am incredere in alegerile ei, asa ca as vrea sa te cunosc mai bine, sa cladim o relatie si noi cu tine, bla bla."

Numai astfel e posibil sa-l aduca pe el pe teritoriul lor apoi sa si-l faca aliat daca e posibil, sa ii zica lui personal chestii de genul "uite daca ii zici tu sa puna mana pe carte o face, zi-i tu ca pe tine te asculta, bla bla".


In rest sunt de acord cu Maru, nici aici nu intalnesti copii la 17 ani cu laptop si 3 telefoane mobile luate asa pe ochi frumosi. Se mai primesc cadou de zile de nastere sau Craciun insa cu anumite conditii. Si multi tineri de peste 14 ani distribuie ziare sa faca un ban in plus sa isi ia chestii "inutile" desi parintii isi permit sa le cumpere, sau fac treburi pe langa casa si primesc cash astfel apreciaza banul ca nu a cazut din cer ci a venit in urma unui efort.

Sa mai pedepsesti la 17 ani... nu cred ca ai cum, decat sa-i faci bagajul si sa o dai afara pe usa, altfel nu vad cum.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

bird70 spune:

Eu simt ca mama este sursa problemelor . Mi se pare ca mama are nevoie de control. Nu inteleg de ce te certi cu un adolescent de 17 ani ca nu vrea sa se culce, parca ar avea 5 ani. Mai ales daca relatia este volatila, ca adult incerci sa treci cu vederea lucrurile mai putin importante si sa se focusezi pe ce este important. Daca fata petrece foarte mult timp pe internet in detrimentul scolii, parintii ar trebui sa abordeze problema calm, incercand sa fie cat mai detasati. Nu cred ca e o idee buna sa iei laptopul copilului, dar poti deconecta internetul, ca in fond tu, ca parinte, platesti internetul si e pe numele tau. In felul asta nu exista lupta cu copilul, nu exista confruntarea pe un obiect care apartine fetei.

Ce nevoie are fata de 3 telefoane? Hai sa fim seriosi, e aiurea rau de tot. Eu am cumparat fetei mele adolescente un telefon scump pe care si l-a dorit mult. Dupa 3 luni l-a pus in masina de spalat, in buzunarul unei haine si s-a stricat. Adevarul e ca e foarte util si pentru mine sa aibe ea telefon, imi face mie viata mai usoara. Mi-am cumparat MIE un telefon nou si i-am dat ei telefonul meu vechi sa-l foloseasca. Nu ca nu mi-as fi permis sa iau altul dar am considerat ca e mai corect asa. Nu a fost vorba de bani ci de responsabilitate. Nu am pedepsit-o, are telefon si poate comunica cu prietenii ei, dar suporta consecintele prin faptul ca nu are telefonul ala special.

Cat despre faptul ca fata este lovita de prieten nici nu mai comentez. Bine ca isi fac probleme parintii ca nu se culca devreme sau unde merge la revelion . Cred ca tatal trebuie sa aibe o discutie foarte serioasa cu ea. Mai ales daca este adevarat ca familia ei este ok si nu a fost batuta de parinti si a fost tratata cu respect acasa.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

AdiS spune:

Eu nu cred ca parintii isi fac probleme din cauza revelionului dar nu si din cauza bataii. Cred ca prioritatea a fost indusa prin modul cum a fost povestita.

Si eu as face cum spune buli, se duce, iar eu stau in masina cu ochii pe poarta/casa fara sa stie asta. Inainte de a pleca as discuta cu ea ca daca se intampla ceva sau nu se simte in siguranta, daca cineva atenteaza la ea, sa ma sune chiar si numai beep. (Ca as ajunge in 2 secunde la ea , sau ma rog taica-su', amandoi acolo ). Deci as pazi poarta aceea nu sa nu se "tavaleasca" cu prietenul ci pentru cazuri extreme. Eventual poate nu apuca sa sune dar ceva galagie, vanzoleala m-as gandi sa fiu in stare sa observ. E posibil ca revelionul sa nu fie in casa prietenului, deci sa ia in calcul si asta.

Iar mama poate ar trebui sa stea deocamdata mai la o parte si sa-l lase pe tata sa vorbeasca cu ea.

Sau/Si parintii sa vorbeasca intre ei. Daca au posibilitatea sa se cunoasca. Ai mei nu stiu cum faceau ca intotdeauna gaseau ca ii stiu pe cei cu care merg, la cine merg eventual ii mai si ajutau sa se organizeze. Iar mie abia mare mi-a trecut prin cap ca ei faceau asta ca sa fie ... la zi cu noutatile.

buflea spune:

Sunt perfect de acord cu Luna1 ... trebuie restabilita relatia de comunicare si minima intelegere dintre fata si parinti. Si asta se rezolva numai daca ei il accepta pe EL asa cum este, inclusiv cu bataile pe care i le trage. Acum de Revelion trebuie sa o lase sa se duca acolo unde vrea si saracii parinti, sa isi muste pumnii si sa se roage sa nu se intample ceva rau cu ea. Sa o asigure ca daca se simte in primejdie, ei, parintii, vor sari imdeiat in ajutorul lor.
Mie imi e clar - cateodata adolescentii astia trebuie sa se mai dea si cu capul de pereti si sa-si vada cucuiele in oglinda. Cateodata sunt suficiente cateva cucuie, alta data isi distrug cativa ani din viata ...
Apoi, in viitor, trebuie tolerata relatia cu EL in speranta ca dragostea se va mai consuma si EL o va pocni atat de tare incat ea, suparata si dezamagita, o sa caute consolare la ai ei ... abia atunci va avea efect o discutie de genul abuz psihic, fizic si faptul ca poate EL nu este chiar potrivit pentru ea.

E greu, groaznic de greu pentru parinti - le doresc putere sa treaca peste asta.

P.S. Pe mine, in anul 1 de facultate (deci pe la 18 ani), m-a apucat asa o furie ca eu stateam la mama acasa si toate petrecerile si viata buna de intamplau in camin - si am decis ca vreau sa ma mut in camin. Si dai discutii cu ai mei, cearta, scandal, amenintari ... pana cand m-au lasat oamenii, ce sa-mi faca ? Imi aduc aminte ca mi-au spus de sex sa am grija, mi-au dat pana si mancare la mine si dusa am fost. Am stat 1 sapt, pana cand am vazut un sobolan in baie si dimineata ma spalam pe dinti tropaind din picioare ca sa nu me intalnesc cu el. Dupa o sapt m-am intors acasa, cu coada sus si plina de aere ... Parintii nu mi-au reprosat nimic decat dupa ce m-am maritat. Mi-au spus ca daca ar fi sa puna pe o hartie problemele pe care le-au avut cu mine, plecarea mea de acasa pentru distractia din camin ar fi in cap de lista.

Delia21 spune:

Si eu sunt pentru "mutarea cartierului general" si a sta parintii fetei...de vorba,de fata cu ea....cu domnisorul prieten.Sa fie discutia...cu mult respect si floricele...desi imi dau seama ca....le vine sa-i ia gatu jos individului.Cel putin eu asa as simti...cred ca tare m-as consuma...copila mea,minunea mea,....sa ajunga batuta de prietenul ei,sotul ei.Deci...cu armele bine puse in teaca...sa-i spuna individului....ca ei au crescut fata cum au stiut mai bine...si ca atata timp cat el trateaza fata cu RESPECT si gesturi respectabile....este mai mult decat binevenit in casa si in inima lor.Iar cu fata sa aiba o discutie si singura...in care sa i se spuna ca asa cum isi asterne asa va dormi....si ca daca ea crede ca asta merita de la viata,un om violent....sa nu se mire mai tarziu peste ani pierduti...ca o sa-si dea seama ca si-a pierdut cei mai frumosi ani...si s-ar parea sa-i para rau.Am crescut cu un tata violent..si mama a asteptat 18 ani....ca omul sa se dea pe brazda...si binenteles ca nu s-a dat.Pe langa parinti nu ar fi rau daca s-ar gasi si oameni de bine,bunici,matusi,prieteni ai familiei...care sa-i vorbeasca fetei...si sa-i spuna sa deschida bine ochii cand alege cu cine sa-si petreaca timpul...

OFF TOPICImi dau seama ca nu e usor...si eu avui ceva de genul asta in familie....cand eram inca in liceu,sora mai mica...isi gasise pe primul ei iubit,...ea 16 ani,el 34 si insurat si cu 2 copii mici acasa...si mi-am luat inima in dinti si l-am cautat pe respectivul la servici,...am vorbit cat am putut de frumos cu el(,mi-am pregatit discursul dinainte... ceva de genul" vreau sa cred ca-ti iubesti fetitele mai mult decat imi iubesc eu sora...,esti primul,dar e mai bine sa nu fi si ultimul,tu du-te la copii acasa si la sotie si las-o pe a noastra sa-ti termine scolile...,si bucura-te ca am venit eu prima...ca de afla mama sau tata...si te cauta ei...nu o sa-ti vina sa-ti crezi ochii ce o sa iasa/el incepuse sa imi spuna ca o iubeste...si ca depinde doar de ea daca el va divorta sau nu) ...si respectivul nu a mai cautat-o deloc.Normal ca ea a suferit....,el nu i-a spus ce l-a determinat sa nu o mai vrea deloc,...si dupa niste ani m-a luat gura pe dinainte...si i-am spus eu ei...de ce a lasat-o respectivul;binenteles ca nu mi-a multumit,s-a uitat cateva minute la mine cu niste ochi ca si cum as fi tradat-o...dar stiu sigur ca am avut intentii bune si a iesit mai bine asa.Dar in cazul asta...eu am vorbit cu un adult.Deci...ma intreb si eu...fata nu are vreun frate/verisor/sora/matusa/unchi...care sa-l ia de mana pe domnisor...si sa-i spuna in soapta ca e de dorit ca sa nu mai faca pe fiorosul cu iubita caci s-ar putea termina tare rau pentru toata lumea.Adica eu zic ca mai bine asa...deact sa se faca toata lumea ca nu stie...si ca nu e nimic de corectat.

buli spune:

cum au {pe}trecut revelionul domnisoara si parintii?
nu intreb din curiozitate, ci pentru ca sint sigura ca toti putem invata ceva din asta.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

inaioana spune:

Mi se pare foarte important ce a scris Luna, citind subiectul vroiam sa spun si eu in mare aceleasi lucruri. Cel mai bun mod de a face ca fata sa iasa din relatia nepotrivita este sa nu comenteze nimic negativ despre respectivul si sa il tina cat se poate de mult pe langa casa lor. In acest fel fata se va simti sprijinita si protejata de parinti, iar defectele aluia ii vor deveni repede evidente, iar o relatia proasta se va termina. Daca parintii se opun, atunci fata se refugiaza in relatia proasta drept protectie fata de parinti, o idealizeaza extrem si asa ramane in ea mult mai mult decat ar fi cazul. Ceea ce este periculos realmente.
Parintii sa nu uite ca fata va face curand 18 ani. Asta inseamna ca peste cateva luni , daca relatia lor e in continuare proasta,ea poate legal vorbind sa plece de acasa si ei nu vor putea impiedica asta. Nu o vor putea impiedica sa intre si sa ramana intr-un anturaj dubios, nu vor putea impiedica abuzurile impotriva ei. Pentru ca au tratat-o gresit si pana la aceasta varsta nu au dotat-o cu uneltele necesare pentru a se descurca in viata, in anturaje din astea etc etc. Au tratat-o ca pe un copil de 3 ani careuia ii fixezi ora de culcare si ii cumpari jucaria visata ca nu stiu ce recompensa (eu nu sunt de acord cu asta nici la copii de 3 ani, dar intelegeti ce vreau sa spun).
Incercarea de sinucidere spune enorm si parintii ar trebui sa se gandeasca EXTREM DE SERIOS ca acest copil are risc de moarte din cauza relatiei proaste pe care o au. Si daca ea reuseste voit(sinucidere) sau nu (supradoza) sa se omoare pana la urma, o sa isi dea si ei seama cat conta ora de culcare si statul pe mess versus mai mult timp, efort emotional si intelegere pentru copilul despre care spun ca e "unic si preaiubit".
Mama si tatal insa trebuie sa isi schimbe viziunea destul de radical, ceea ce eu presonal cred ca nu se mai poate din nefericire...

Lali_mete spune:

Cam multa tacere... S-o fi intamplat ceva rau? Sper ca nu...Eu eram un copil dornic de libertate,voiam si eu petreceri cu tineri multi,mi se "scurgeau" ochii dupa baitii mai mari,si desi nu eram o frumusete,nu duceam lipsa de admiratori.Norocul meu ? Niste parinti mai aspri,mai banuitori decat altii,ma lasau sa fac revelionul cam pe unde voiam eu,DAR, sa fie si ei pe aproape,locatia sa fie aproape de casa,sa cunoasca si ei cel putin2-3 persoane de acolo,daca se poate si un adult-doi.Un astfel de caz poate fi invatatura de minte pentru mamicile de acum,sa stie cum sa isi consolideze relatia mama-copil pentru viitor.
Si eu ma lamentam,spuneam tuturor ca mama e rea,ca nu ma lasa cand vreau eu,unde vreau,nu acceptam sub nici o forma ca imi vrea doar binele,in mintea mea era dusmanul meu cel mai mare.Acum,uitandu-ma in urma imi dau seama ca a fost mai bine asa.Cand aveam eu 17 ani ( acum aproape 7 ani)inca mai stiam de frica fata de parinti,nu mi-as fi permis in veci sa imi imbrancesc mama,nici in gluma.Plus ca nici nu inccercau atatia tineri sa se sinucida. Din pacate multi reusesc,mor pentru o nota mica,pentru ca nu le-a acceptat avansurile un profesor,pentru ca i-a parasit iubita/iubitul. Si toate astea pentru ca parintii nu au reusit sa le insufle respectul fata de viata,parinti si fata de ei insusi la timp. In cazul de fata sper ca au reactionat dur parintii,uneori este nevoie. Ce ar fi facut parintii mei? Mi-ar fi luat toate telefoanele,nu unul singur,nu net,nu iesiri. Fiecare lucru recastigat cu truda. Note marite,un lucru inapoi,discutie amiabila cu "El", inca un lucru.Adio fite/tipete/figuri,inca un lucru,internet cu portia,si ce daca are 17 ani. Eu la 19 inca ceream voie la discoteca. Am plecat si fara voia lor,si dupa ce am ajuns , m-am intors rusinata acasa,imi parea rau ca le-am nesocotit dorinta.

Lali Lacra de
Paul-Iulian
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146916 Nasterea lui Paul_Iulian