Copiii nostri si viata dinainte de decembrie 1989

accept92 spune:

1.viata fara TV
2.cavit-ul

Elena spune:

Eu am inceput sa-i spun fetitei mele de acele vremuri inca de cand avea 4-5 ani (acum are 10). Ma asculta tot timpul fascinata, imi pune un milion de intrebari si ar sta ore in sir sa-i povestesc.
Cand ii povestesc uneori mi se pare si mie ireal si am impresia ca a fost acum 100 de ani, intr-o alta dimensiune sau cam asa ceva....

_
viata implinita
perlute

s_ellia25 spune:

viata dinainte de '89 a avut si parti bune..
in primul rand nu erau atatea furturi ,crime si violuri..o sa spuneti ca erau si atunci,erau dar nu la nivelul la cer s-a ajuns in ziua de azi ca atunci le era frica,acu dumnezeu cu mila..pe timul raposatului cel putin in zona noastra nu era asa ceva in schim acum i-au furat gaina cu pui din batatura,cartofii din beci si doarme biata de ea cu securea in casa(fiind vaduva)..asa ceva cu nu se exista..era respectul si poate si frica..si ar mai fi multe altele..cat despre povesti o sa i le spuna taicasu ca doar el a participat la revolutie..pentru un viitor mai bun..s-a meritat????

viviana spune:

Trebuie sa pastreze o memorie vie a ceea ce s-a intamplat - poate vreodata (sper ca niciodata) vor trebui sa se erijeze in garantul democratiei. Nu stim niciodata incotro o vor lua timpurile iar eu ca parinte trebuie sa ma asigur ca acele vremuri au murit definitv si ca generatia urmatoare nu le va mai permite aparitia.
Asa ca ii povestesc fetei mele de cate ori pot cum a fost atunci. Mici lectii de istorie.

Citesc, deseori, "analizele epocii" prin prisma banilor si acele nefericite si stupide comparatii: eram saraci, nu aveam bani nici atunci si nici acum. Nu e mare diferenta. Mi se pare o abordare simplista.

Ii povestesc intotdeauna de saracia spirituala in toate formele ei de lipsa libertatilor personale, a libertatii gandirii, a lipsei adevarului si a cartilor de citit, a delatiunii, a mistificarii istoriei. De reducerea omului la stadiul de animal. De lipsa hranei de cozi interminabile.

Ii spun ca traim intr-o tara saraca dar asta nu indreptateste pe nimeni sa suspine dupa ceasca. (are un coleg in clasa care este fan ceausescu si le impuie capul cu tot felul de prostii) Ii spun ca trebuie sa invete sa aiba pareri personale si daca stie ca ele sunt corecte sa se ridice si sa si le sustina.

Discutam deseori despre copilaria din vremea mea versus copilaria de astazi. si asculta fascinata. (Dar niciodata prin prisma comunismului si a lipsurilor) Eram doar copii si ne jucam. Ne jucam putin altfel dar in esenta la fel.

Nu stiu cine spunea despre copiii de azi ca sunt stresati. Si intreb si eu cine ii streseaza? Nu cumva proprii lor parinti?



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

conchita spune:

Viviana, dar de ce nu e bine sa le spunem din prisma lipsurilor?

Iasmin08 spune:

Eu ii povestesc puiului (si e de multe ori la cerere) despre cum a fost copilaria mea. Nu pentru ca vreau sa fac musai comparatii ci pentru ca de pilda si bunicii imi povesteau din timpul tineretii lor, din timpul razboiului si consider ca am avut ce invata de la ei. Bunicu imi povestea cum mergea doar cu trasura in oras, cum venea acasa cantand melodiile lui Zavaidoc...Imi povesteau cum au fost printre primii care au avut TV si venea toata strada sa priveasca ''minunea''. Da, vreau sa fiu ca bunicii mei, voi povesti si copiilor si nepotilor din cele ce stiu. Daca vor aprecia sau nu e alegerea lor.

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

viviana spune:

Conchita: pentru ca am avut o copilarie frumoasa, angelica, fara lipsuri
Dar, daca ar fi fost altfel tot atat de frumos i-as fi vorbit. Nu imi doresc sa porneasca in viata cu parte din bagajul frustarilor mele.
Daca va fi cazul si va trebui sa lupte impotriva dictaturii si a comunismului sa nu o faca pentru a-mi razbuna mie copilaria ci din credinta si convingerea ca ele reprezinta o plaga a societatii.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Guestus spune:

pai daca tu ii spui copilului ca fost ok atunci nu o sa mai pari ca un mic erou in ochii lui ...si nu cred ca asta este ceea ce se doreste. si asa cum stim spiritul romanesc se cauta extremele si se prezinta ca pe ceva normal.
si marea prostie este ca nu au facut nene o analiza concreta si la subiect cu ce a fost rau si ce a fost bun pe vremea lui ceausescu...si apoi sa se treaca la masuri.
dar deh.....poporul era greoi la cap..cine sa faca analiza asta
oricum bine ca-l au pe ceausescu/comunismul sa dea vina ca o duc ei prost azi 2010

viviana spune:

guestus, nici nu trebuie sa fim eroi in ochii copiilor. Un exemplu bun e de ajuns.

Cred ca ti-a scapat ceva: copilaria mea a fost OK ca a multora de altfel. Restul nu a fost Ok. Trebuie facuta o diferenta.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

chatonel spune:

Famille Dragoon cu Izia, 23 mars 2009

Toulouse, la ville rose