Copiii nostri si viata dinainte de decembrie 1989

Guestus spune:

Yo zic sa mai schimbam putin directia...ca prea vedeti lucrurile in negru si va enervati....creste tensiunea.

cu un minim efort ...va aduceti aminte ceva pozitiv pe vremea lui ceausescu?...ce a fost negativ sint plictisit sa tot aud (povesti cu securitate... lipsa i-poduri si a TV plat...etc etc)

1. masini mai putine si in 20 minute erai din N in S bucurestiului
2. parcari

eimotto spune:

3. Eram lasata sa ma joc in fata blocului SINGURA inca de la 4-5 ani
4. Munca patriotica prin care pastram curate gradinile/parcurile dar mai ales iarna cand curatam zapada in fata blocului si o strangeam in 2 gramezi strategice si faceam cazemate

Mamica de Iulia Eleni(06.02.2004) si Yannis Victor (09.04.2007)

---

---

www.helpsonia.com/" target="_blank">Ajutati-o pe Sonia - De la inima ta pentru inima ei

ruxandra_sb spune:

Eu zic ca este firesc sa le povestim despre viata noastra de dinainte. Nu neaparat ca un repros.. "pe vremea mea nici nu pupam X sau Y si tu ..." si nu cu tinut de prelegeri.. ci asa, cumva de la sine.. sa ne faca si noua dar si lor placere.

Mie bunica imi povestea deseori de cum era inainte de venirea comunistilor... de viata si munca in gospodaria lor bogata, de Rege, de razboi, de viata de atunci cu bucurii si tristeti.. apoi de colectivizarea fortata si de celelalte nenorociri. Si le ascultam cu placere si interes.

Apoi povestile mamei din copilarie, din studentie, cand faceau trasee supertari in bascheti chinezesti.. sau de la chefurile cu muzica la magnetofon adusa de cei care aveau rude pe-afara..




Rasul e ca stergatorul de parbriz: nu opreste ploaia, dar iti permite sa iti vezi de drum. (Jeanne Wasbro)

Allure spune:

asa prost cum a fost regimul, s-au promovat valorile artistice adevarate: nu erai cintaret daca n-aveai voce sau actor fara talent si studii la IATC (ma rog, mici exceptii...)
astazi...oooh, ma doare capul!!!

copii nu aveau stres, aveau copilarie, chiar si fara desene animate, jocuri pe calculator sau mai stiu eu ce gadgets.
aveam in schimb biciclete, patine cu rotile, mingii, rachete de tenis si timp berechet sa le folosim: afara in aer liber, miscare, sanatate curata! nu era nimeni obez ca acum pe motiv de sedentarism si nici obsedati cu ciocolatele si chipsurile pline de MSG

astazi, copii sint mai stresati decit parintii, obezi, plictisiti, depresionati, indopati cu Prozac.
trist.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

True health is a journey not a destination, a process not an event, a habit not a diet.

"To lengthen thy life, lessen thy meals" Benjamin Franklin

"Man, you can do anything for 30 seconds!" Tony Horton, P90X

www.youtube.com/watch?v=fbwO7RAfwS4&feature=related/" target="_blank">my target :)

www.flickr.com/photos/42726167@N06/sets/" target="_blank">halfway there

petra spune:

POvestile dintre generatii , hai sa le zic asa, fac parte din amintirile pe care le au copii despre parintii lor.
Eu imi aduc aminte cun stateam cu gura cascata cand ne povestea mama fel de fel de intamplari si realitati traite de ea si familia ei in timpul razboiului.Ea pe atunci era un copil dar isi aducea aminte cat de salbatici erau militarii rusi si cat de grea era viata pe atunci . Sau imi povestea cum bunica mea facea eforturi pentru a le cumpara o turta dulce de la magazilele evreilor din oras.
Pentru mie m-i se pareau timpuri de poveste, ca totul a fost ireal si nu-mi puteam inchipui cum s-au putut intampla unele lucruri.
Asa si generatia noatra, care ne raportam la momentul "decembrie 1989" ca unmoment de schimbare.
Si eu ii mai povestesc fetitei mele de 10 ani cum era cand eram eu copil ca ea, cum pot spune ca jumate de vacanta il petreceream la coada la paine sau salam, si ea saraca nu-si poate imagina un magazin gol fara produse pe raft, numai oameni care stau la coada.
Este greu sa inteleaga .

conchita spune:

a mea e prea mica, are aproape 3 ani, deci e prea devreme pentru povesti despre trecutul meu. caci, in principiu, nu e neaparat vorba despre istoria unei tari, ci despre istoria familiei, radacinile ei- in cazul romanilor din diaspora. mi se pare ultra important sa-i spun, indiferent daca am trait in romania sau patagonia, e o mostenire spirituala care trebuie transmisa din generatie in generatie, asa cum si eu tezaurizez istoriile bunicilor si ale parintilor. chiar ma gandeam sa-i scriu o carte cu tot ce-mi amintesc si am rugat si pe ceilalti din familia ei americana sa culeaga povestile din trecut ca sa ii facem un album pentru cand o implini 18 ani. din pacate, nici eu, nici ei nu ne-am apucat de proiect.

n-am cuvinte sa conving cat de important este pentru un copil trecutul familiei. altfel, e ca o pasare fara cuib.

buflea spune:

Eu ma gandesc daca sa le povestesc ca inainte de Revolutie, pe vremea Congresului 14 al PCR (14 era ? ) tocmai facusem hepatita si desi nu ma durea nimic, m-au internat in spital 3 saptamani. Si dupa mine hop ca au mai venit 8 colegi de grupa ..hahahaha, ce bucurie, ce viata fetelor, zau, stiu ca nu e de glumit, dar hepatita asta de tip A este un motiv minunat de a te odihni asa in sanatoriu 3 sapt.
Si jucam carti, RENTZ si BRIDGE si MIMA ... si mai veneau ceilalti bolnavi la noi in salon sa mai traga si ei o gura de tinerete si sa chibitzeze de pe margine. Mai ca mi-a parut rau cand m-au trimis acasa.
Apoi, cand toata lumea se agita cu Timisoara, eu ma agitam cu examenele ca lipsisem mult si nu aveam cursurile si ma gandeam (imreuna cu gasca din spital ) sa repet anul (eram anul 3) si hop ca au venit toate nebuniile alea care mie mi-au picat bine ca am avut si eu timp sa recuperez.
Ah ! Oare sa le spun ca Petre Roman mi-a fost profesor si era atat de "hot" si atat de "dur" si arogant - a intrat la prima sedinta de curs in amfiteatru si a spus fara nici un pic de mila - "Materia mea este esentiala, de aceea jumatate din voi o sa picati in iarna si unii din voi chiar in vara" . Ce a fost si ce a ajuns, zau asa

elenana spune:

Si eu imi amintesc ca ma lasau parintii singura la joaca, inca de foarte mica. Eu nu stiu daca as avea acelasi curaj cu copiii mei, mai ales in Bucuresti...

loryi1974 spune:

Noi i-am povestit copilului nostru despre acea epoca de trista amintire,despre cum inghetam iarna in scoala si acasa,despre cum scriam la lumina becului conectat la baterie de masina,despre ratia de o paine jumate de pe cartela-uneori vanzatoarele ne dadeau doua,despre cozile imense la pateu si portocale,despre "victoriile"parintilor care reuseau uneori sa faca rost de diverse fara coada regulamentara.Despre frica ,despre vorbitul in soapta,despre cum am luat singura bataie din viata de la directorul scolii pentru ca,in calitate de comandant de det,n-am parat un coleg care aruncase cu acuarele in portretul lui tovarasu,despre bunicii nostri care au trecut prin multe s.a.Si a inteles si vrea sa stie.
Nu trebuie sa ne subestimam copii si capacitatea lor de intelegere.

RUXMAX spune:

pentru bucuresteni si nu numai, imi permit sa dau un link
Intrati, nu o sa va para rau: www.muzeuldefotografie.ro