Eu nu sint decit o pata de singe care vorbeste

26 de ani fara Nichita Stanescu!

Poveste sentimentala

Pe urma ne vedeam din ce īn ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
īmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam īn pamānt,
numai ca sa privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cāt te iubeam mai mult, cu atāt
repetau, intr-un virtej aproape vazut,
structura materiei, de la-nceput.