Dilema....

tutus spune:

Buna!
Eu una am un respect deosebit pt familie, pt relatiile dintre parinte si copil, dar si pt viata de cuplu, pt iubire. In cazul tau e unpic mai greu ca daca ar fi ca acel barbat sa te aleaga pe tine in locul sotiei lui, copiii lui ar suferi (mai mult sau mai putin) si ne-ai sugerat ca asta nu ti-ar placea, ca ii respecti familia (jos palaria ca nu te-ai bagat cu bocancii in viata lui). Sfaturi, nu sunt in masura sa-ti dau, poate doar cum ved eu, un om care nu atrecut prin asa ceva. Eu as spune sa-ti clarifici ce vrei, vorbeste cu sotul, vorbeste cu celalalt barbat. Vezi cine si cat te apreciaza. Nu lasa pasarea din mana pt cioara de pe gard, sti, uneori se zice ca iarba vecinului e mai frumoasa, dar daca o privesti atenta, s-ar putea sa nu fie chiar asa.
Ai grija de tine, ca daca tie nu-ti pasa de tine, nimanui nu-i va pasa mai mult.
Toate cele bune!

nasuc spune:

quote:
"Iar el....din pacate are o fetita...la care tine enorm si eu nu pot sa-i cer nimic....sunt convinsa si stiu pt ca mi-a spus ca ar vrea sa imi ofere mai multe...dar nu cred ca as accepta eu...nu vreau sa vad un copil ranit din cauza mea...adica a "celeilalte femei"...pt ca la urma urmei asta sunt...Am fost total impotriva relatiilor cu barbati casatoriti,dar....."

Hm! complicat! mie mi s-a strans un pic inima, ca
si eu sunt mama unei fetite... Sunt sigura ca nu-l
iubesti pe sotul meu, dar trebuie sa fie ingrozitor
sa-ti iubesca alta sotul.

Poate este numai un foc de paie, care arde al naibii
de rau si el... poate ca o sa treaca. Mai lasa sa treaca
ceva timp inainte de a lua decizii asa radicale: divort,
despartirea lui de fetita, samd.

Ortansa spune:

Eu una n-as suporta sa distrug o casnicie,fie ea buna sau rea.Nu mi-ar place sa fiu eu picatura care umple paharul si din cauza asta cei 2 sa se desparta.Si cred ca m-as vedea tot timpul in postura celeilalte si nu mi-ar conveni.

Ortansa-deX mamica

Samsara7 spune:

O casnicie in care incetul cu incetul intervine minciuna si unde iubirea nu mai exista, iar indiferenta pune stapanire... Oare mai merita? E posibil ca dezamagirea pe care o simti in casnicia ta si absenta unor sentimente puternice, sa te faca sa iei primul fior drept o dragoste de durata. De aceea trebuie sa fii atenta si sa nu te lasi dusa de entuziasm! E frumos sa iubesti si sa fii iubita, mai ales cand descoperi ca te-ai inselat in alegerea partenerului de viata si totul iti pare mohorat. Observ ca spui ca atunci cand ti-ai cunoscut sotul erati amandoi "nefericiti" iar in noua ta iubire subliniezi acelasi cuvant "nefericire". Tu esti nefericita, omul iubit este nefericit, dar nu numai din pricina situatiei tulbure ci cu mult inainte, din diverse motive.
In casnicie e clar din vorbele tale ca nu ai nici o satisfactie si nici nu te simti sprijinita, ajutata sa treci peste anumite momente! Nu ai nici iubire, nici entuziasm, nici bucurie (caci mai exista cupluri in care iubirea s-a stins, ceea ce nu ii impiedica sa nu se simta bine unul cu celalalt). Este o decizie grea sa iti iei lumea in cap, cu atat mai mult cu cat esti tulburata de o dragoste secreta si care pare nu neaparat imposibila, dar in orice caz greu de trait.
Daca alegi sa divortezi, fa-o in primul rand pentru ca nu iti este bine cu sotul tau! Dupa aceea vei fi ocupata cu organizarea unei noi vieti, vei gasii timp sa "rumegi " mai bine cele ce ti se intampla, sa iei decizii (dar nu in pripa)! Timpul este un bun sfatuitor!
Ia-ti timp pentru a privii lucrurile din toate unghiurile. Nu cred ca ai suporta vinovatia de a avea alaturi omul iubit calcand pe sufletele altora! Si poate ca si el va fi ros de vinovatie mai tarziu.Si acest lucru va va invenina si va aduce nori in relatia voastra.
Cine stie daca acest om nu a facut decat sa puna degetul pe o rana, sa te faca sa recunosti ca iti lipseste ceva important, ca esti nemultumita si trista, ca te simti singura. Tocmai aici este pericolul, in afara complicatiilor si mustrarilor de constiinta -fiind vorba de un barbat insurat-... Sa nu il iei (cu toate ca poti crede staruitor ca el e cel ales) drept idealul tau, jumatatea ta, si apoi sa realizezi ca nefericirea te-a orbit si ca te-ai inselat.
Gandeste-te bine ce au insemnat acesti doi ani cu sotul tau! Ce ai realizat din toate punctele de vedere. Doi ani pot parea putin cum pot parea enorm atunci cand ii petreci in uscaciune sufleteasca.
Avem o viata, una singura! Si avem dreptul de a incerca sa fim fericiti. Analizeaza totul, cu sinceritate, chiar si acolo unde nu ai vrea sa iti recunosti unele lucruri. Si apoi ... cu pasi mici, fara graba, indrapta-te catre drumul care iti pare mai luminos! In asa fel incat sa nu ai ce regreta.
Cred sincer ca toate raspunsurile pe care le vei primii, pro ori contra, te vor ajuta sa iei o decizie inteleapta si sa faci ordine atat in mintea cat si in sentimentele tale.
iti doresc sa iti gasesti linistea si multumirea... Si sa fii fericita!

Mihaela

mihaela_s spune:

quote:

---

Originally posted by Samsara7

O casnicie in care incetul cu incetul intervine minciuna si unde iubirea nu mai exista, iar indiferenta pune stapanire... Oare mai merita? ....
Daca alegi sa divortezi, fa-o in primul rand pentru ca nu iti este bine cu sotul tau! Dupa aceea vei fi ocupata cu organizarea unei noi vieti, vei gasii timp sa "rumegi " mai bine cele ce ti se intampla, sa iei decizii (dar nu in pripa)! Timpul este un bun sfatuitor!
Ia-ti timp pentru a privii lucrurile din toate unghiurile. Nu cred ca ai suporta vinovatia de a avea alaturi omul iubit calcand pe sufletele altora!
Mihaela

---

Subscriu si eu ideilor Mihaelei, nu merita sa stai langa un om pentru care nu mai simti nimic,asta in primul rand pentru tine si nu pentru altul. E foarte adevarat ca trebuie sa-ti lamuresti sentimentele fata de celalalt, poate fi doar "un foc de paie" sau poate chiar dragostea pe care o asteptai, dar eu zic ca trebuie timp pantru a-ti lamuri aceste sentimente. E o situatie complicata pentru ca el are un copil si nu trebuie sa fortezi lucrurile cu nimic...sa-l lasi pe el sa-si lamureasca situatia, nu vreau sa te dezamagesc dar sunt barbati care nu-si parasesc familia, mai ales daca e un copil la mijloc, chiar daca sunt nefericiti.
Iti doresc sa fii fericita, indiferent de alegerea pe care o vei face! Tine-ne la curent cu situatia ta.


mihaela

someone spune:

Sa-mi parasesc sotul...grea alegere...stiam de cand m-am casatorit ca peste cativa ani o sa dispara aceea "dragoste" care ar fi trebuit sa fie dar am crezut ca in timp o sa ajung sa il iubesc asa cum e el,si ca o sa se schimbe....sau in cel mai rau caz ca o sa ramana respectul,comunicarea,intelegerea...intelegere este nu e aia problema...credeti-ma ca o singura data ne-am certat si atunci din cauza unei prostii...el e un om foarte calm,bland,nu umbla prin baruri,aduce bani acasa,as putea zice un sot model...dar i lipseste vivacitatea...eu vreau sa simt ca traiesc,iar langa el ma simt "leguma".Aceiasi monotonie zi de zi,servici,casa,"n-am chef sa ies niciunde" etc...n-am chef de nimic bla bla bla....zici ca nu ar avea pic de viata in el....nici la 60 de ani nu m-as putea comporta asa....
Iar "el" adica celalalt ma scoate din aceasta monotonie.....ma simt super,simt ca traiesc,ca sunt iubita,apreciata....
Doar timpul o sa hotarasca ce si cum...deocamdata continuam asa,oricum am mai zis si repet...eu nu vreau sa-l fortez la nimic,si nu i-as cere niciodata sa isi lase sotia si copilul pt mine,pt ca nu as putea trai cu remuscari...pe care oricum le am.
Pupici

crinuta spune:

Of, in ce situatie cumplita esti. Sa iti dai seama ca omul de langa tine nu este jumatatea ta, iar apoi sa iti gasesti jumatatea iar el sa fie insurat.
Sunt curioasa ce decizie veti lua impreuna.

Crinuta

someone spune:

Vad ca nu a mai raspuns nimeni in afara de Crinuta...ori este foarte "tabu" subiectul,ori este neinteresant si a mai fost dezbatut aici pe forum...
Nu a mai fost nimeni in situatia mea????Sau nu aveti curajul sa-mi raspundeti?
Oricum situatia nu s-a schimbat aproape deloc...doar ca pe zi ce trece i simt lipsa din ce in ce mai mult,iar weekendurile au devenit un chin pentru amandoi....relatia mea cu sotzul se deterioreaza pe zi ce trece,imi este tot mai indiferent ce face...si se pare ca si lui la fel....de fapt am ajuns la concluzia ca suntem "room mates"
pupici

Flavia spune:

Nu este un subiect tabu , poate pur si simplu nu stim ce sa iti scriem. As vrea sa fii fericita dar sa nu iti construiesti fericirea pe nefericea altora respectiv a acelui copil. Pentru ca ea saraca nu va intelege neam ca taticul ei pleaca pentru ca iubeste alta femeie . cel putin nu acum.
daca poti duce o viata dubla e bine pentru tine pentru ca poti avea totul fara sa renunti la nimic. dar oare cat vei rezista?
Sper si iti doresc sa iti fie bine.
Flavia

Mirunda spune:

Draga Someone,

situatia ta nu este usoara deloc, si eu te inteleg foarte bine. Asta pentru ca si eu am un prieten care este un om tare de treaba, dar pe care, din pacate, nu il iubesc. Desi suntem impreuna de vreo 3 ani, si eu tot sper ca imtr-o zi voi putea sa il iubesc...dar este greu...pe de alta parte imi este greu sa plec de langa el, pentru ca nu vreau sa il ranesc...si de asta...astept! Ce? Nu stiu, poate ziua in care voi putea vedea lucurile mai clar, pentru a lua o hotarire. Cred insa ca daca as fi casatorita cu el, asa cum esti tu, mi-ar fi infint mai greu. Pur si simplu dintr-un sentiment de loialitate, pentru a imi respecta juramnatul dat la casatorie...suna pompos, dar asa sunt eu...stiu ca sunt multi care nu prea dau 2 bani pe toate astea, insa fiecare trebuie sa traiasca in primul rand cu constiinta lui...
Si mai grea este partea cealalta a problemei, faptul ca iubitul tau are un copil...iti zic ce cred eu, fara sa crezi ca te condamn...eu daca as simti ca ma indragostesc de un barbat casatorit, mai ales cand are si copii, nu stiu ce mi-as face, mi-as turna dusul rece pe cap, m-as palmui in fata oglinzii...suna cam tampit ce spun eu, dar mi-ar fi groaznic de frica, in fata lui Dumnezeu si a constintei mele, sa fiu cauza nefericirii unui copil...Iarta-ma, nu vreau sa crezi ca te condamn, zau, este departe de mine acest gand...vreau numai sa incerc sa ma pun in situatia ta, in nici un caz nu am dreptul, si nimeni nu are dreptul sa te condamne...in afara celei pe care o privesti in ochi cand te uiti in oglinda...
Pe de alta parte, nu cred ca in casnicia iubitului tau este totul pe roze...daca era asa, nu cred ca s-ar fi putut indragosti de tine...dar poate fi o criza, adica nu sti, cred eu, in ce masura el mai tine sau nu la sotia lui...asta mi se pare cel mai greu...
Eu zic sa mai lasi un pic timpul sa treaca, sa va clarificati un pic sentimentele, sa nu luati hotariri pripite, pe care sa le regretati...
Tu trebuie sa incerci sa iti clarifici sentimentele, in primul rand fata de sotul tau. Sa te gandesti bine, ce este mai important...sa ai un om langa tine, care iti ofera siguranta fara zbucium prea mare, care iti ofera caldura fara insa a te aduce la efervescenta, sau...sa risti, cautind o iubire ce acum pari a a avea, dar care nu se stie unde va duce...mie de asta mi-e foarte frica...de faptul ca as putea sa ma indragostesc de cineva, si sa nasc prin asta zbucium si suferinta, mai ales in cel ce a ales sa fie langa mine, chiar daca nu s-a simtit iubit din suflet-Asta este partea ta de zbucium...

A iubitului tau este si mai mare, caci cuprinde si responsabilitatea fata de un copilas nevinovat...
Eu in locul tau as mai astepta , si nu as forta vreo hotarire...daca dragostea voastra este mare si adevarata, daca este ca el sa iti fie alesul, atunci veti ajunge sa fiti impreuna...pretul va fi insa suferinta unui copil...asta nu inseamna insa ca acest copil va suferi o viata intreaga, uneori copii sunt mai fericiti intr-o familie despartita, unde au de-a face cu oameni optimisti si puternici, daca intr-o familie unde nu mai exista iubire ci numai nemultumire...dar asta nu poti hotari tu, iubitul tau este cel care, ca si tine, va trebui sa aleaga intre a isi salva casnicia sau a se hotari pentru tine...
Este greu, tare greu, mai ales ca pari a fi si tu un om care nu poate calca peste suflete pentru fericirea lui, fara sa tina seama de fericirea altora...dar eu cred ca atunci cand stam in fata unor asemenea hotare sau hotariri, trebuie sa invatam sa ascultam in interiorul nostru, sa ne intrebam bucatica noastra de Dumnezeire, numita suflet, sa incercam sa deslusim vocea celui ce unii dintre noi il numesc, poate Inger Pazitor, si care de multe ori ne sta alaturi..si ne ajuta...daca stim sa ii intelegem glasul si ascultam graiul...daca il lasam sa ajunga la noi...daca credem in el...
Eu sper din suflet sa iti sa va gasiti linistea si fericirea, fara sa provocati prea multa suferinta in jurul vostru!
Daamne ajuta!
Cu drag, Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".