Relatia unui fost copil abuzat cu copiii
Raspunsuri - Pagina 5
rrox3 spune:
Simali Denizel era ironica 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
accept92 spune:
Ce este psihoterapeutul? Un om, nu un zeu. Un om mai mult sau mai putin inteligent. Care are acces la noi atata cat ii permitem. Un bun psihoterapeut nu trage concluzii pripite asa cum sunt trase in unele postari de pe aici. Concluzii pripite si definitive, care suna ca niste sentinte. El nu trage concluzii deloc, nu are voie sa faca asa ceva. Concluziile le trage cel aflat sub terapie, 90% din timpul petrecut la terapie vorbeste singur. Nici macar concluziile sale nu sunt definitive. Re-evaluarea nu este interzisa. Psihoterapeutul pastreaza directia astfel incat sa nu vorbeasca despre ce a mancat ieri daca nu vrea sa-i piarda timpul si banii. Si rezultatul psihoterapiei depinde aproape 100% de inteligenta pacientului. In functie de asta exista oameni care nu au ce cauta la psihoterapie, oameni pe care psihoterapia ii poate ajuta si oameni care nu au nevoie de psihoterapeut ci doar de linistea necesara introspectiei.
Aveti senzatia ca din doua trei randuri stiti ceva despre omul in cauza? Pe ce va bazati cand spuneti ca nu are ce oferi unui copil? Pe un moment de cadere din viata lui? Dar cine nu are momente de cadere? As spune eu cine da nu vreau sa mai fiu etichetata ca agresiva. De ce nu puteti admite ca pur si simplu nu avem de unde sa stim ce fel de tata va fi acest om? Putem sa ne dam cu parerea, dar am impresia ca fiecare vorbeste aici despre sine de fapt.
Spunea cineva ca un adult fost copil abuzat nu ar trebui sa aiba relati nici macar cu adultii. Ete na! Ar trebui probabil sa se ascunda intr-o pestera si sa se autoflageleze pana la vindecare. Sau din alta postare reiese ca cine iubeste un om abuzat ar trebui sa se duca la psiholog sa investigheze ce probleme are...Deci ce este omul abuzat, ciuma societatii? Pai nici despre criminali n-am citit astfel de afirmatii, pana si lor li se mai da o sansa.
denizel spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Asta mie-mi suna a codependenta. Eu traiesc in primul rand pentru a ma face fericita pe mine. Am descoperit recent ca asta-l face foarte fericit pe Dumnezeu. Si ca in mijlocul acestui proces - in care ma fac fericita pe mine - cei din jur sunt mai relaxati si-si cauta - liberi si neconstransi - propria fericie. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Nu stiu a ce-ti suna tie, Alice.
Era o ironie.
edit
Acum am vazut ca a raspuns si Rrox :).
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Ce este psihoterapeutul? Un om, nu un zeu. Un om mai mult sau mai putin inteligent. Care are acces la noi atata cat ii permitem. Un bun psihoterapeut nu trage concluzii pripite asa cum sunt trase in unele postari de pe aici. Concluzii pripite si definitive, care suna ca niste sentinte. El nu trage concluzii deloc, nu are voie sa faca asa ceva. Concluziile le trage cel aflat sub terapie, 90% din timpul petrecut la terapie vorbeste singur. Nici macar concluziile sale nu sunt definitive. Re-evaluarea nu este interzisa. Psihoterapeutul pastreaza directia astfel incat sa nu vorbeasca despre ce a mancat ieri daca nu vrea sa-i piarda timpul si banii. Si rezultatul psihoterapiei depinde aproape 100% de inteligenta pacientului. In functie de asta exista oameni care nu au ce cauta la psihoterapie, oameni pe care psihoterapia ii poate ajuta si oameni care nu au nevoie de psihoterapeut ci doar de linistea necesara introspectiei. Aveti senzatia ca din doua trei randuri stiti ceva despre omul in cauza? Pe ce va bazati cand spuneti ca nu are ce oferi unui copil? Pe un moment de cadere din viata lui? Dar cine nu are momente de cadere? As spune eu cine da nu vreau sa mai fiu etichetata ca agresiva. De ce nu puteti admite ca pur si simplu nu avem de unde sa stim ce fel de tata va fi acest om? Putem sa ne dam cu parerea, dar am impresia ca fiecare vorbeste aici despre sine de fapt. Spunea cineva ca un adult fost copil abuzat nu ar trebui sa aiba relati nici macar cu adultii. Ete na! Ar trebui probabil sa se ascunda intr-o pestera si sa se autoflageleze pana la vindecare. Sau din alta postare reiese ca cine iubeste un om abuzat ar trebui sa se duca la psiholog sa investigheze ce probleme are...Deci ce este omul abuzat, ciuma societatii? Pai nici despre criminali n-am citit astfel de afirmatii, pana si lor li se mai da o sansa. |
Accept, atata timp cat nu ai un minim de date care sa te asigure ca un adult poate deveni un parinte bun, nu ai voie sa-l incurajezi sa faca un copil.
Face parte din bunul simt elementar (si o zic cu tot respectul).
de asemenea, atata timp cat ai date care sa-ti arate clar ca un adult ar putea chinui un copil, nu ai voie sa-i spui ca poate face un copil. Tot bun simt elementar.
Desigur, e dreptul tau sa sustii experimentele pe copii.
denizel spune:
A, inca ceva, Accept (o spun cu un zambet sagalnic si fara urma de malitiozitate. Asta ca sa nu cumva sa crezi ca te acuz de ceva :).
Vad ca esti dispusa sa acorzi sanse unui om cu mari probleme (foarte frumos ca acorzi sanse :), mai mult, sa accepti ca viata unui copil sa depinda de gravele probleme nerezolvate ale acestui om, dar... nu acorzi nici un credit parintilor care n-au rezolvat-o cu olita 
pana la 3 ani...
Uita-te si tu cam cat de definite sunt parerile tale despre lume .
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel 1.Accept, atata timp cat nu ai un minim de date care sa te asigure ca un adult poate deveni un parinte bun, nu ai voie sa-l incurajezi sa faca un copil. 2.de asemenea, atata timp cat ai date care sa-ti arate clar ca un adult ar putea chinui un copil, nu ai voie sa-i spui ca poate face un copil. |
1. Parinteala nu e matematica. Ca daca era isi prindea lumea urechile in ea.
2. Orice adult are potentialul de a chinui un copil. Nu sunt Mafalda sa ghicesc viitorul deci nu as putea sa-ti spun precis care o va face si care nu.
Iti reamintesc ce am scris acum cateva pagini: cand un om pe care il iubesti si in care ai incredere iti subestimeaza anumite capacitati (facand predictii negative in ceea ce te priveste) asta se numeste abuz psihologic.
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 1. Parinteala nu e matematica. Ca daca era isi prindea lumea urechile in ea. |
Ha ha, tu chiar ai impresia ca lumea nu are urechile prinse-n parinteala????
| Citat: |
| 2. Orice adult are potentialul de a chinui un copil. Nu sunt Mafalda sa ghicesc viitorul deci nu as putea sa-ti spun precis care o va face si care nu. |
Corect!!
Dar, sunt adulti care au un potential mai mare de a chinui un copil decat alti adulti.
| Citat: |
| Iti reamintesc ce am scris acum cateva pagini: cand un om pe care il iubesti si in care ai incredere iti subestimeaza anumite capacitati (facand predictii negative in ceea ce te priveste) asta se numeste abuz psihologic. |
Si ce legatura are asta cu ce discutam noi aici?
Adica, cu oportunitatea venirii pe lume a unui copil intr-o relatie in care tatal are grave probleme nevindecate?
[/quote]
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Si ce legatura are asta cu ce discutam noi aici? Adica, cu oportunitatea venirii pe lume a unui copil intr-o relatie in care tatal are grave probleme nevindecate? |
Noi nu suntem un tribunal. kirstenbach a cerut niste sfaturi si a fost sfatuita sa comita un abuz psihologic. Sa-i spuna omului cu care are o relatie (deci probabil se incadreaza la conditiile iubire/incredere) ca nu va fi un tata bun, sa mearga intai sa se trateze.
Daca iubesti si nu poti sa acorzi incredere faci rau celui pe care afirmi ca il iubesti.
Si pe langa toate astea chiar cred ca acest om poate fi un tata bun. Din putinul pe care il stiu despre el. De exemplu a avut un "break down" inseamna in cazul sau ca a plans. Deci nu si-a exteriorizat pe nimeni trairile negative, a avut cea mai sanatoasa reactie. Mai ales din partea unui barbat nu e usor. Nu inteleg de ce si-a cerut scuze apoi, dar ma rog...o avea legatura cu trecutul sau intunecat. Nu intelege relatia intre un parinte iubitor si copilul sau. Pai de unde sa o inteleaga bietul om daca nu a avut aceasta sansa?
Cei care duc abuzul mai departe sunt oamenii care n-ar recunoaste in veci ca au fost abuzati.
A_Iulia spune:
Kirstenbach, nu pune carul inaintea boilor.
Mergi intai la Londra, observa cum se comporta logodnicul tau fata de baietelul tau...aveti tot timpul din lume sa hotarati venirea altor copii. Ziceai ca peste 3-4 ani? Perfect, ai tot timpul din lume sa te gandesti daca e o decizie buna sau nu. Nu inteleg de ce-ti trebuie raspunsul acum?
Mindy spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kirstenbach Va citesc de mult timp dar doar acuma am indraznit sa scriu si va cer parerea.M-ar ajuta enorm in special parerea unor fosti copii abuzati dar si parerea partenerilor lor. |
Eu si mai ales sotul meu avem multe traume din copilarie care ne-au afectat intr-o oarecare masura viata de adult(incredere in sine, frica de a fi parinti etc). Discutam la un moment dat cativa ani in urma ca noi doi nu ar trebui sa facem copii, ne era frica ca nu o sa fim niste parinti echilibrati.
Sotul meu nu percepea relatia parinte copil, nu vroia sa aiba copii. punct! avea si el breakdown'uri cand aproape plangea si spunea: "as vrea ca ai mei sa isi ceara iertare pt ce mi-au facut".
In fine, fetita noastra a venit neplanificata dar a fost cea mai mare bucurie pt noi. Din momentul in care am facut testul de sarcina si i-am vazut sclipirea din ochi am stiut ca o sa fie un tata bun.
Nu am ce sa ii reprosez, este bland, iubitor, protectiv si mandru ca e tatic, si-a descoperit iubirea pt copii. Nu mai simte atata furie pt parintii lui, ceva s-a intamplat de cand e tata. Poate meseria de tata era pt el terapia de care avea nevoie.
La fel e si la mine, am ingropat trecutul, mi-a fost greu la inceput, aveam niste sentimente de vinovatie nejustificate, simteam ca nu fac destul desi sunt ultraiubitoare, fetita noastra creste asa de frumos inconjurata de iubire si atentie, uneori am impresia ca o alintam prea mult:)