Relatia unui fost copil abuzat cu copiii

rrox3 spune:

Multumesc Da' nu-i nevoie de disclaimer, mi se pare normal sa intrebi orice nu intelegi, mi se pare normal sa discuti si sa pui sub semnul intrebarii ce enunta altii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

accept92 spune:

Personajele plauzibile din acest scenariu isi pun intrebari, cugeta, se autoanalizeaza, sunt critici cu parintii lor, plang (nu copiii, la tati ma refer)???? Sau stiu doar sa dea cu pumnul spre vindecarea lor? Ca si asta tot o forma de 'vindecare'este...

Barbatul despre care vorbim noi aici este unul care cugeta. Un om inteligent va refuza in orice situatie sa loveasca un alt om!

denizel spune:

Conchita, sigur ca ala cu lanturi nu poate fi ajutat daca nu vrea sa se ajute el insusi in primul rand.
Ce te faci insa daca ala cu lanturi nu stie/nu poate sa-si foloseasca resursele pt. a se ajuta singur?
Unii chiar nu pot, sa stii.
Incarcatura e atat de mare incat ii impiedica sa se ridice.

rrox3 spune:

Asta e o utopie. Din pacate.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

denizel spune:

Nu e asa, Accept!!
Am mai zis, subdimensionezi complexitatea si diversitatea in complexitate a fiintelor umane.


In plus, abuzul nu consta numai in lovire. Lovirea poate fi nimic in comparatie cu alte forme de abuz.

nemora spune:

Kirstenbach, si eu am un tata cam la fel de abuzat. Sincera sa fiu, mai bine cresteam fara tata. Nu-ti dau detalii. Adica e un om care nu trebuia sa se insoare si nici sa faca copii. Am aflat acum ca a avut internari in psihiatrie, ca se considera ca este psihopat si cam asa pare. Norocul meu a fost cred - ca mica ma iubea foarte tare, adica el a reusit sa deal cu un copil mic. Apoi a venit ura.
Mama, si ea abuzata, adica au fost 5 copii complet neglijati (mergeau pishati la scoala, nu primeau mancare, bataie cat incapea), dar totusi cu o bunica care a iubit-o foarte mult. Si bunicii din partea ei erau totusi intr-un fel, mama tatalui meu - un monstru.

Eu ma mir ca am iesit asa ok. Poate ca mama mea a avut o inteligenta psihologica iesita din comun. Drept e ca rahat mult a iesit la suprafata dupa ce am nascut, si cand nu am mai putut, am facut o psihanaliza (scurta ce e drept, visez sa pot una completa). si una din marile minuni pe care le-am aflat in analiza a fost urmatoarea: eu nu simteam iubirea pentru fetita pentru ca, in capul meu, asociam iubirea cu violenta, fiindca tatal meu ne batea. deci am blocat iubirea pentru copilul meu de teama sa nu-i fac rau fizic.

asa ca eu una m-as gandi:
-ce anume ma atrage la acest tip abuzat, ce problema au eu,
-ce consecinte poate avea asupra unui viitor copil acest tata al lui.

in acest sens eu una as consulta un psihanalist, eu personal. daca el e dispus la o terapie, cu atat mai bine.


Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

rrox3 spune:

Nu stiu daca va ajunge sa loveasca pe cineva in cazul in care nu va face terapie, dar barbatul in cauza nu are resurse emotionale pentru a fi un tata bun. Nu are ce sa-i ofere ipoteticului copil. Nu il va simti ca si copilul, lui, nu se va putea raporta la el ca un tata, nu il va putea iubi. Si da, constientizeaza si el asta si sufera. Si-ar dori, cu siguranta, sa fie un tata bun. Dar, in conditiile date, nu poate fi un tata bun. Asta e realitatea. Ce anume din voi nu va permite s-o admiteti?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

conchita spune:

ce faci? il trimiti in judecata, iar judecatorul il trimite la inchisoare pentru faptele savarsite. daca viata nu e blanda cu un copil inocent care trebuie sa suporte lanturile nebunilor de parinti, atunci sa fie macar dreapta cu parintii vinovati. plus decaderea din drepturi. si sa faca si terapie pe langa ispasirea pedepsei, ca pare-mi-se chiar se poate.

iar in cazul de fata, indiferent ca e real sau nu, dar suna universal valabil, sa se abtina de la a deveni tata pana nu se "vindeca", singur sau cu armata de terapeuti in ajutor.

ok, lumea zugravita de noi e roza, dar nici a ta nu suna realist, ca nu sunt numai parinti violenti proveniti din copii abuzati. generatia mea, cel putin, poarta stigma bataii parintesti. aia contemporana cu noi, a adulterului. asta noua, de-acuma, nu mai stiu, dar si tinerii de azi tot la terapeuti vor fi trimisi in caz ca le lipsesc vointa si discernamantul sa faca fericiti pe oamenii care ii iubesc. ca s-o zic pe sleau: de cand e terapeutul ditai Mesia si raspunsul la absolut absolut absolut toate problemele omenirii? ca numai asta aud de la o vreme. trage copilasul un part mic, aoleu, sa-l duc la psiholog?? intelegi ideea? mereu ajutorul e vazut in afara, la alti oameni (cu diplome).

accept92 spune:

Aici sunt deacord, insa ma refeream strict la scenariu cu lantul descris de tine. Alte forme de abuz sunt desigur la fel de distructive.

Totusi, eu cred ca numai acela care isi iubeste inca abuzatorul (sau ma rog, se teme de el...e greu de separat) nu se poate 'vindeca' fara ajutor din exterior. Sa te ridici impotriva celui care te abuzeaza nu e usor deloc, dar odata ce ai facut asta esti un om liber si drumurile iti sunt deschise. Insa putini reusesc sa iasa din umbra celor care ii abuzeaza, unii sunt dependenti toata viata de aceste persoane. Evident aceia au nevoie de ajutor.

rrox3 spune:

Nici asta nu e adevarat.
Adica daca nu ai fost abuzat inseamna ca ai avut parinti echilibrati, liberi si in contact cu ei insisi, care te-au crescut si pe tine asemeni. Cu siguranta - daca esti sanatos - vei fi la randul tau un parinte bun.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)