mama mea s-a indepartat de mine

accept92 spune:

De fapt ceea ce ma deranjeaza pe mine, este ca unii isi permit sa bage strambe (sa sugereze ca barbatul asta nu isi iubeste femeia) absolut gratuit, fara sa aiba habar ce este intre oamenii astia. Danutza nu a mentionat nici o problema cu omul ei, doar cu mama. Nu stiu pe ce va bazati cand va permiteti sa puneti sub semnul intrebarii dragostea dintre acesti doi tineri...probabil pe casniciile voastre perfecte.

kawaichan spune:

Pe mine ma distreaza cum unii considera ca propriile convingeri trebuie sa fie adevaruri universal valabile si deci adoptate de toata lumea
Fata a cerut pareri referitoare la relatia cu mama ei si a fost sfatuita sa se casatoreasca.Ori eu nu cred ca a te casatori de dragul de a te impaca cu mama este o solutie.
Nu stiu cum a ajuns Allinta la concluzia ca partenerul Danutzei nu vrea s-o ceara in casatorie...greu cu logica asta.Cat despre toleranta nu mai zic.



Mihaela,mami de Joshua 09.09.'09

Deianira spune:

Danutza, daca tu crezi ca nu e inca timpul sa te casatoresti nu o fa de gura mamei tale ca se simte ea jenata. Decizia de a te casatori trebuie sa se bazeze pe ceva mai puternic.
Incearca sa nu iti bati prea mult capul in acest moment cu comportamentul ei, ocupa-ti timpul cu lucruri mai importante, pregateste-te pentru bebe.

Pepene, iubirea multor mame e conditionata, si din pacate e conditionata de factori gen imaginea mamei in scara de bloc .

---

rrox3 spune:

Danutza in primul rand sarcina usoara in continuare si bebe sanatos!
In al doilea rand, te sfatuiesc sa iei putina distanta fata de mama ta pentru moment. Pur si simplu te santajeaza acum. Sprijinul ei contra casatoriei. Asa vrea ea, asa corespunzi pentru ea. E doar problema ei. Problema ei de imagine. Nu are legatura cu binele tau. Ideea e ca nu te respecta absolut deloc. Si nu vrea sa te accepte asa cum esti. Te accepta doar daca joci cum canta ea. Stiu ca doare sa vezi toate astea cand tu credeai ca ai cea mai minunata mama din lume... am trecut si eu prin asta. Din pacate nu o poti schimba. Ia-o asa cum e, cu partile ei bune si cele mai putin bune. E mai sanatos.
Concentreaza-te pe relatia ta cu iubitul tau si cu bebe. Ai grija de relatia asta, asta e important, nu un petic de hartie. Nu statutul de femeie maritata te va face fericita.
Nu mai ai nevoie de aprobarea mamei, esti o femeie adulta acum.
Numai bine

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Danutza26 spune:

multumesc frumos tuturor.fiecare are parerile si impresiile ei asupra casatoriei.e normal,fiecare dintre noi a fost crescut intr-un anumit fel.si eu vreau sa fiu mireasa,sa ma cunun in fata lui Dumnezeu dar prioritatea noastra e alta acum.daca bebelul a vrut sa vina inainte de nunta este binevenit.eu cu iubitul meu ne comportam deja demult ca doi soti,nu e vorba ca nu vrea sa ma ia de nevasta dar am hotarat intai de toate sa ne luam apartamentul nostru sa nu mai stam cu chirie,speram sa putem strange cat mai repede inca ceva banuti pentru asta.barbatul meu ma iubeste, ma respecta si isi asuma toate responsabilitatile fata de mine si copil si asta e cel mai important lucru.dar probabil ca mama crede altceva.daca vrea sa fie alaturi de noi bine daca nu,asta e.eu o sa astept linistita sa se razgandeasca.oricum micutul meu e cel mai important acum,am inceput deja sa colindam magazinele pentru cumparaturi patut,cadita si toate cele..noi suntem fericiti si tocmai d-aia ma doare ca mama nu e alaturi de noi.dar sper sa treaca.va pup si sanatate multa

patou spune:

nici eu nu cred asta dar eu as spune ca a te casatori de dragul copilului este cu totul altceva.(si daca tot vreti sa va casatoriti peste 1 an sau 2 nu vad de ce nu ati face-o acum?)

ce as face eu in situatia asta? pai as incerca sa vorbesc cu maica-mea.I-as explica ca-i inteleg punctul ei de vedere, (eventual i-as marturisi ca nici mie nu-mi convine situatia 100%) dar ca in final peste 1 an sau 2 ne vom casatori. i-as mai spune ca suportul ei imi este necesar in perioada asta, ca sufar vazand-o cum s-a indepartat de mine....

eu cred ca spunandu-i ca nu o sa-i ceri ajutorul nu faci decat s-o jignesti... i-as spune ca o sa am nevoie de ajutorul ei....si ca relatia noastra e mai importanta decat ceea ce crede lumea.


asta e perspectiva mea de a vedea lucrurile, probabil deformata de faptul ca eu am avut o mama indiferenta, care ar fi acceptat orice as fi facut (ca ex, puteam sa lipsesc de acasa cat vroiam ca nici macar nu ma intreba pe unde am fost :(

raly spune:

Danuta, eu cred ca mama ta iti vrea numai binele, incearca sa te pui in situatia ei. Eu inteleg ce simte fata de venirea unui copil inainte de casatorie. In primul rand o casatorie iti da siguranta implicarii si devotamentului tatalui. In al doilea rand eu nu cred ca ar trebui sa asteptati sa va luati apartament. In conditiile astea economice poate dura ani. Fiindca ai intrebat- eu te sfatuiesc sa nasti linistita, apoi fa botezul si casatoria intr-una, in fond nu e nici o munca in plus, tot faceti petrecere si cheltuiti (daca asta e motivul care va retine).

Poate mama ta ar fi mai impacata daca i-ai spune ca vei face botez si nunta si te-ar ajuta mai mult, si-ar deschide sufletul.

Gandeste-te si la ea, vrei nu vrei traieste intre oameni si gura oamenilor e sloboda. Stiu ca timpurile s-au schimbat, lumea s-a modernizat, dar pentru ei, parintii nostri, conventiile sociale sunt inca foarte importante. A le cere sa nu le pese mi se pare irealistic.

Eu cred ca in fond este o forma de respect a parintilor, un fel de multumire pentru tot ce au facut pentru copiii lor. Ce satisfactie poate fi mai mare pentru o mama de fata sa isi vada fata la casa ei, cu un sot bun alaturi si cu un copilas in brate? Sunt sigura ca dupa ce vei fi mama vei intelege ce inseamna sa astepti ceva de la copilul tau si sa primesti altceva.

Imi cer scuze daca postul meu te-a suparat in vreun fel.

Iti doresc ca orice decizie ai lua sa iti aduca liniste in suflet. Nastere usoara!

diana_jors spune:

Facem si noi parte din grupa celor care s-au casatorit dupa ce am nascut Asa a fost sa fie, ne mutasem deja impreuna... nu tineam nici unul mortis sa facem nunta, de fapt eu as fi facut totul in cea mai mare liniste si cel mai mic deranj mama mea a avut cam aceeasi problema de mentalitate, dar nu s-a manifestat asa... s-a bucurat pentru copil, dar ar fi vrut si sa ne vada casatoriti... asa ca s-a invartit si ne-a presat pana ne-a strans cu usa sa ne casatorim (ne-am trezit aproape cu toata pregatite, ceva de genul - ah, surpriza, v-am pregatit o nunta, noi platim tot, voi ramaneti cu banii... asa, ca sa va ajutam financiar ). Ce era sa facem, daca as fi spus "nu" (eu eram cea care ar mai fi amanat nunta) ar fi dat vina pe "el", ca probabil nu vrea sa isi asume raspunderea sau nu m-ar iubi sau mai stiu eu ce s-a vehiculat pe aici.

El m-a cerut frumos intr-un moment in care chiar nu ma asteptam (eram intr-a 8-a luna de sarcina), a fost un moment foarte frumos, si chiar nu a avut importanta cat de mare imi era burta.

Am nascut, 2 luni mai tarziu am facut cununia civila (cum am vrut-o eu, doar noi 2, mamele noastre si inca o familie-prietena din Bucuresti); daca va intrebati de ce n-am facut-o inainte - am avut niste probleme cu analizele sotului care au iesit foarte tarziu si nu ne-am mai riscat sa facem cununia prea aproape de nastere, trebuia sa ajung eu din Bucuresti in Oradea sa imi schimb buletinul si nu ne-am mai complicat.

Si apoi cand avea Alex 4 luni am facut si nunta oferita de parintii mei, desi sincer eu nu as fi facut-o in acel moment.

Sfatul meu este sa faci asa cum consideri tu ca iti va fi mai bine tie, cum vei fi tu mai multumita. Ah, o sa fie doar amuzant cand va trebui sa dai o declaratie, pentru certificatul de nastere al copilului, cu un text de genul "copilul rezultat din relatia mea cu numitul ... " noi nu ne-am oprit din ras pana n-am terminat declaratiile.

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)

roxy spune:

ma bag si eu cu un raspuns la acest subiect, poate nu cel mai nimerit, dar realist.Danuta, vrei nu vrei traiesti (din cate mi-am dat sema, poate gresesc)in Romania, tara unde prejudecatile si vorbele din popor sunt la mare pret, unde minoritatea femeilor care traiesc fara a fi casatorite cu partenerul lor este sub papucul(ca sa nu spun gura)celeilalte parti majoritara.
Tu popi trai bine merci asa, daca iti face placere si nu te deranjeaza comentariile gen , nu e maritata ca...si aici lista e lunga, dar atunci cand vine un copil, se pune altfel problema.
In conceptia populara acest copil este numit copil din flori, adica copil rezultat din afara casatoriei si va avea acest stigmat toata viata.Nu cred ca e asa bine, pentru ca i se va spune cand va fi mai mare, la gradinita, sau in alta parte ca de aia nu e mama lui casatorita cu tatl lui si ca pe el nu l-au vrut ca altfel s-ar fi casatorit.
Faptul ca va avea alt nume decat numele de familie , iar va ridica la scoala semne de intrebare.E una sa fii asa dupa divortul parintilor si alta cand parintii nici nu s-au casatorit.
Stiu, veti spune ca nu va pasa de ce spune lumea, dar un copil nu va intelege toate aceste rautati gratuite care i se vor arunca in fata.Le veti explica voi e una, dar un de ce tot va ramane .
Mama ta face parte din marea majoritate a femeilor care tin la üprestanta lor privita prin prisma a ceea ce spune lumea.De aceea si raspunsul ei la aceste intrebari, e mare fata , face ce vrea.E un fel de a spune ca ea se detaseaza de alegerea ta, nu e de acord dar nu se baga, deci nu o acuza pe ea ca e asa, si pe faptul ca zilnic trebuie sa infrunte privirile celor din jur, care stii bine cum sunt prin fata te saruta , iar cum ai intors capul te fac faramite.
Daca esti hotarata sa traiesti asa, fara casatorie , trebuie sa ii explici clar mamei tale ca e libera sa raspunda oricui ca asta faci tu ca asa vrei, si ca ei sa nu i se mai spuna nimic de acest aspect, astfel incat sa se incheie subiectul, dar nu o acuza pe ea ca e rea si nu te sustine.Pur si simplu, nu poate, a fost educata ca casatoria e sfanta si mai ales atunci cand apare un copil e bine sa se faca in cadru organizat ca sa spun asa, formula magica mama, tata , copil.
Daca ai fi trait in Germania sa zicem, ai fi fost libera sa stai asa, ca aici multe mame sunt necasatoriz´te si au copii pe care ii cresc singure, si nu e nici o problema, dar si mentalitatea e alta, nu sunt aratate cu degetul, nu li se ridica piedici ca sunt asa si copilul nu are numele familiei.
Daca vrei sa intelegi ceva din ce am scris bine, daca nu e viata ta si o traiesti cum vrei, dar nu o mai acuza pe mama ta pentru alegerile tale, si mai ales nu-i strica sarbatorile facand pe-a nervoasa si revoltata cum ca nu-ti e alaturi.
Nu te supara daca am fost mai dura , dar fiecare e liber sa faca cum vrea, dar sa si raspunda pentru ce face...

diana_jors spune:

roxy, poti sa iti pastrezi numele la casatorie, nu trebuie neaparat sa iei numele sotului (eu chiar am vrut sa fac asta, am o verisoara primara care si-a pastrat numele, iar copiii au numele sotului), caz in care copiii nu vor avea acelasi nume cu cel al mamei oricum.

Pe de alta parte, in majoritatea formularelor din ultima vreme, se cer doar prenumele parintilor, nu si numele lor, si chiar nu mai are relevanta daca intr-o familie au toti acelasi nume sau nu...

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)