Diabet zaharat la copii *7*
Raspunsuri - Pagina 2
SymoDenysa80 spune:
buna seara
in primul rand tin sa spun ca nu stiam despre Dragos Bucur,insa ce am citit acolo chiar ne-a binedispus,cu cata usurita vb despre tot ce inseamna viata unui diabetic,ff frumos,si modul de a gandi,cum spuneam sper ca intr-un viitor apropiat sa gandesc la fel,sa privesc viitorul mai increzatoare...mi-ar place sa fie sotul meu alaturi de noi,sa invete si el odata cu noi,tot ce nu a stiut ,mda ...doar vise de acum.
un weekend frumos cu glicemii excelente
vanessa ionescu spune:
Sa va dea Dumnezeu sanatate si mai ales putere. Va doresc din tot sufletul sanatate pentru puiutii vostrii si pentru voi. Sora mea are diabet de la 7 ani si stiu ce inseamna. Acum are 32 de ani dar au aparut complicatiile. De asta va doresc din suflet numai bine.
Vanessa, Andutu (30.07.1997)si Catalin (13.06.2004)
http://picasaweb.google.com/cristina.avi69/GuraHumorului
DragosB spune:
Salutari.
E f important felul in care copii sunt invatati sa traiasca cu diabetul.E trist ca ajungi sa privesti boala asta ca pe o stare de normalitate dar o data facut pasul acesta lucrurile incep sa se simplifice f mult si viata poate reintra pe un fagas normal cu cateva reguli in plus de respectat.Imi dau seama cat se complica totul atunci cand cel bolnav e copilul tau,ai da orice sa faci schimb cu el,sa suporti tu greutatile in locul lui...
Ce vreau sa spun este ca se poate trai cu diabet absolut normal,poti avea familie,vacante,poti face sport,poti avea meserii solicitante si program flexibil.Bineinteles ca totul devine putin mai greu dar un diabetic nu este un handicapat(ba chiar poate avea de castigat daca e un om destept si invata din greutati).
DragosB
www.amdiabet.com
ana_miti spune:
Normalitatea este absolut necesara in diabet, altfel in loc sa il controlam noi pe el , ne va controla el pe noi si atunci va fi grav. Va face numai ce vrea el.
Pasii spre normalitate sunt greu de facut , mici si nesiguri, insa timpul ne ajuta sa mergem incet , dar sigur.
Am avut un exemplu , o cunostinta care l-a tratat cu rautate , ura si rea vointa de a invata sa convietuiasca cu el, dupa 20 de ani de diabet a facut toate complicatiile si anul trecut in decembrie a pierdut batalia....diabetul a castigat.
M-a motivat , pe mine ....sa lupt , sa il fac prietenul meu si implicit al copilului si familiei mele. Il scoatem in oras, mergem la onomastici , in vacanta , petrecem cele mai fumoase clipe din viata noastra si ne bucuram de orice clipa alaturi de diabet(ne este teama de el , il privim cu coada ochiului...dar trebuie sa il caram dupa noi). Catodata suntem obositi, abatuti, tristi , si el este tot langa noi. Daca nu il luam in seama va face ce vrea cu Alex. Ori , nu trebuie sa permitem asa ceva. Ati lasa pe cineva strain sa faca rau copilului vostru de fata cu voi? Niciodata, sunt sigura.
Stiti ca de multe ori , m-am panicat , am plans, mai ales la inceput....ma intrebam DE CE ????? Nu mi-a raspuns nimeni !
Atunci am zis ca numai trebuie sa imi plang de mila, Alex are nevoie de mine. Schimbam placa si incepem sa il cunoastem, sa ne imprietenim, sa il prezentam tutror, sa se obisnuinasca lumea si cu el si sa incercam sa intram in normalitate.
Si eu am temeri: Cum va fi la scoala , ce vor crede colegii , parintii acestora, cum vor reactiona fetele, se va casatori , va accepta ca are diabet mai tarziu, etc, etc.
Cred ca va fi ok, atata timp cat il ajut sa treaca peste tot, cat timp ii voi expica ca este special. Am intalnit multe familii reusite, oameni realizati profesional, posesori de diabet, plini de incredere in ei si cu o pofta de viata cum rar iti este dat sa vezi.
Dar , am vazut si oameni doborati , posedati de diabet, inchisi in ei , imbatrani inainte de vreme si speriati .
Aleg pruima varianta pentru Alex. Ne straduim sa ii oferim tot, viata de familie ok, explicatii, incurajari, echilibrul de care are nevoie. Este target-ul meu pentru urmatorii 20 de ani. Apoi , sunt sigura ca va reusi si singur. Va avea viata lui si va vedea diabetul asemeni lui Dragos Bucur, poate
.
PS. La multi ani , Nina, sa fiti sanatosi si sa va iubiti mult! sa va traisca printesa Cristina si nepotica!
In ceea ce am scris mai sus, el, este Diabetul. Ma scuzati daca am fost cam greoaie in scris.....sunt devastata de moartea lui Soni, o membra DC, prietena mea cea mai buna, cel mai MINUNAT OM pe care l-am intalnit si a fost alaturi de mine si de diabetul lui Alex.
Felictari Dragos si bine ai venit printe noi! Mi-ai dat curaj sa scriu ...asa cum am simtit.
mirela.d spune:
Recunosc ca ieri am stat si am citit in intregime blogul lui Dragos Bucur. Mi-a placut foarte mult tonul relaxat pe care il foloseste. Te face sa-ti dai seama ca normalitatea are mai multe fete. Si una din ele este viata cu diabet. Sper ca Iustin sa aiba, cand va creste, aceeasi atitudine matura ca a actorului.
Dragos, iti multumesc si pentru interventia de aici dar si pentru lectia de viata pe care mie personal mi-ai dat-o.
Fetelor, eu nu mai stiu ce sa cred in legatura cu glicemia de peste noapte a lui Iusti. El avea la masa de seara 17,5 HC. Pentru ca acum cateva nopti avea glicemia 54 la ora 1, i-am marit numarul de HC la 20. Urmatoarele doua nopti, glicemii de peste 250.I-am micsorat masa cu un singur hidrat in ideea sa o iau din aproape in aproape si asta noapte la ora 1 avea glicemia 112. Avand experienta hipoglicemiei de acum doua saptamani, i-am dat 10 HC iar la 3 avea 165 iar dimineata la 7, 148 
. Oare nu trebuia sa ii dau nimic?
Nu stiu ce sa fac ca sa nu mai fiu nevoita sa ii dau noaptea sa manance. Ii fac 2 unitati de Mixtard30 la 19 si nu as micsora doza pentru ca deja este micsorata de la 3,5.
Va pup si va doresc o zi frumoasa!
ana_miti spune:
Ceea ce veti citi in continuare sunt cateva ganduri de-ale mele asternute pe o coala alba , intr-o noapte de mai, la Buzias. D-na educatoare mi-a cerut sa scriu cateva ganduri pentru revista trimestriala a Centrului. Iata ce a iesit:
"Buzias – Scoala parintilor
Diabetul zaharat – o boala sau un mod de viata?
Pentru mine, ca mama a unui copil bolnav de diabet zaharat insulinodependent este o boala, si inca una grava , ce da complicatii grele.
Pentru Alex, baietelul meu in varsta de 4 ani si jumatate este un mod de viata, deocamdata , mai tarziu va constientiza si el care-i mersul cu diabetul.
« Mami, de ce Nico mananca vata de bat, nu stie ca nu-i buna ? Dar de ce bea suc cu zahar, nu stie ca ii creste glice ? Cristi de ce se plimba cu bicileta mai mult decat mine ? Nu face hipo ? » - intrebari carora a trebuit sa le gasesc raspunsuri cat mai convingatoare si... reale totodata.
Spun reale , pentru ca este cumplit de greu sa explici unui copil ca are diabet, ca TREBUIE sa faca insulina si mai ales DE CE....ca trebuie sa manance cantarit, ca inainte de masa TREBUIE sa se intepe in degetel pentru glicemie.....
Am folosit expresia « cumplit » in randurile de mai sus si as avrea in continuare sa va explic un pic de ce....
Alex s-a imbonavit de diabet cand avea nici un an de zile, mai exact la varsta de 11 luni.
Cum ii puteam spune la acea varsta ai diabet ??!! sau sa ii vorbesc despre carbohidrati, glicemie, hipo sau hiper...
Doar eu stiam , cat de cat si incercam din rasputeri in putinul timp pe care il aveam atunci cand dormea, sa invat , sa pricep acesti termeni noi pentru mine . Trebuia sa invat sa dau piept cu diabetul intai eu, sa il tin in frau, pentru ca puiul meu sa sufere cat mai putin sau aproape deloc..... si apoi el....pentru ca era inca mic ....
In timp pentru Alex, care acum are 4 ani si jumatate, toate acestea ( glicemie, doar un cubusor de cico dietetica sau injectiile zilnice cu insulina) au devenit lucruri realtiv normale si firesti pentru el , stie ca are diabet si trebuie sa faca insulina , sa manance cantarit si nu orice. Anormal i se pare ce fac alti copii de varsta lui care mananca haotic, dulciuri multe, fara masura.
In toti acesti ani de convietuire cu diabetul, ani in care viata noastra de familie a suferit schimbari radicale, mi-am dat seama ca un rol extrem de important in are familia, suportul parintilor prin increderea ce i-o ofera copilului in el, spunandu-i cat de special este. Ca este un copiul normal ca si ceilalti , ca poate servi si el ducliuri , insa in anumite momente ale zilei si cantarite , etc. Acum dupa aproape 4 ani de diabet , imi dau seama cat de special este Alex. Daca primeste cadou o punga de dulciuri , el nu mananca fara sa intrebe .... »mami, am voie acum ?
Nu as vrea sa inchei povestea mea, inainte de a spune cateva lucruri si despre Centrul Medical Clinic de Evaluare si Recuperare pentru copii si tineri « Cristian Serban » din Buzias, un loc de vis , de care ma leaga o multime de amintiri placute ,as putea spune.
Un loc special, mirific, in care parintii merg la scoala si copiii la joaca .
Da, credeti-ma pe cuvant !
Prima data am ajuns aici in mai 2006 , Alex era micut , un an si cateva luni. Eram dezorientata , speriata , inspaimantata de acest diabet . La Buzias, am gasit sprijin
( medici , asistente , psiholog, oamenii de serviciu, de la bucatarie , d-na dietetician, pana si portarul) imi acordau atentie, imi raspundeau la tot ce intrebam , ma « oblojeau « pe mine.
Un nimeni pentru ei , insa, din pacate, mamica unui copil cu diabet. Ei m-au invatat cum sa imi ingrijesc copilul, cum sa il educ , cum sa il fac sa inteleaga anumite lucruri si cum sa ii raspund la intrebari de genul ....de ce eu sunt altfel mami ?!
M-au invatat cum sa ma imprietenesc cu diabetul....cum sa ii dau insulina cand are nevoie mai multa, sau cum sa il hranesc, dar mai ales sa nu il las sa isi faca de cap, ca altfel pune stapanire pe noi cu tot cu complicatii.
Centrul din Buzias, nu este numai o Scoala a Parintilor , ci si un loc unde se intalnesc tinerii si copiii cu diabet , se leaga prietenii de-o viata , se imparatsesc experiente , intr-un cuvant , toti sunt la fel, sunt EI , nu sunt marginalizati, nu sunt priviti ca niste ciudati care se inteapa toata ziua si mananca la cantar, doar pentru ca sunt OAMENII PRIN ALE CAROR VINE CURGE SANGE DULCE."
ANA MARIA BOGDAN
Mami de Alex, 4 ani si jumatate
Mai 2009-05-19
mirela.d spune:
Ana, foarte frumoase cuvintele. 
SymoDenysa80 spune:
Buna Seara
Dragos bun venit alaturi de noi,aici ..cu toate am citit blog-ul tau si am ramas impresionate de cuvintele frumoase si reale scrise de tine
Mirela ,zic doar din proprie experienta glicemiile de peste noapte reflecta si agitatia din timpul zilei,la Denysa asa se intampla
Denysa se simte super ,numai glicemii bune ,maine ne-am propus sa mergem la Biserica,apoi avem musafirii.
despre mine as vrea sa va zic ca nu sunt chiar asa de pesimista,dar in ultimul timp,am avut prea multe discutii cu fosti socrii,care ma obosesc,si ne fac rau fara sa si de-a seama exact cat rau ne fac,deci imi cer scuze daca am gresit cu ceva.
Ana frumoase cuvinte
glicemii excelente dulcineilor
daubner spune:
buna mamici,
urmaresc cu interes discutiile voastre,mai ales cele despre Cristina si Alex 2copii nevinovati care trebuie sa indure la o virsta atit de frageda atitea itepaturi.am si eu un baietel de3ani pe care acum doua saptamini l-am depistat cu un inceput de diabet,asta insemnind 107,127respectiv 133 in trei dimineti la rind pe nemincate si 160 la doua ore dupa mincare iar hemoglobina de7.5.atit eu cit si doctorii sintem uimiti.nu stim inca ce este,alarma sau debut.iti multumesc adriana pentru sfaturi.saptamina viitoare am sa incep analizele din nou.il tin pe bietul baiat la regim dar despre impuns nu stiu cum va fi caci nici nu vrea sa auda dar macar sa si faca.la Cluj nu am rezolvat nimic.multumesc inca o data
ana_miti spune:
Draga mea Daubner, bun venit printre noi, desi mi-ar fi placut sa vorbim despre altceva decat despre diabet. Eu nu inteleg ceva, puiul are deja pus diagnosticul de diabet sau inca faceti investigatii?
Ce v-a determinat sa luati glicemia? Face insulina deja sau ii este teama de intepaturile pentru analize? Zici ca il tii deja la regim....
Cate kg are baietelul si daca face tratament ...ce anume?
Scuza-ma ca te-am bombardat cu intrebari dar nu ma pot abtine sa nu intreb. Nu prea am inteles din mesaj despre ce este vorba.
Pupici multi si rabdare cat cuprinde va doresc!