toleranta si controlul impulsivitatii

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

Citat:
citat din mesajul lui daciana.t

Citat:
citat din mesajul lui Ana Stroe

Daciana, m-a terminat postarea ta, nu se poate ; si eu am facut multe greseli in cresterea lui ( e greu sa fii pe sirma tot timpul), drept care i-am sporit copilului anxietatea si tulburarile de comportament in public (astea din urma prin stresul meu si ta-ca ta=ca aplicata inainte de iesiri, de teama comportamentului lui diferit); am facut cindva ce-ai spus tu: l-am amenintat ca-l las la scoala (nici macar nu l-am lasat ultimul vreodata, doar l-am amenintat, terminata de crizele lui zilnice pe motiv c-am venit prea repede sau prea tirziu sa-l iau de la afterschool , ca nu vrea sa se imbrace, etc), drept care mi-a facut niste crize urite de teama ca am sa-l abandonez acolo la serviciul de garda si de aici un intreg scenariu s-a creeat in capsorul lui: ca va dormi singur in scoala, ca-si va cauta alti parinti pentru ca-l abandonez; m-am simtit cumplit si m-am luptat mult timp sa-i recistig increderea in faptul ca va ramine pe veci copilul nostru si nu-l vom abandona niciodata, indiferent ce s-ar intimpla; acum am grija sa-l sun intotdeauna cind intirziu si 5 minute peste ora obisnuita, de teama sa nu-i declansez din nou teama;
mi-e greu sa cred ca un psiholog (cum scrie la profilul tau) poate recomanda asemenea aberatii ce fac rau copilului- scuze Pucku pentru offtopic.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759


si despre super nany crezi la fel?


Eu una da ...

Tu cu copilul tau asa te porti?


AnaStroe si eu am observat la ai mei ca intotdeauna chestiunile pozitive au rezultate muuuult mai bune decat amenintarile si pedepsele. Desi au 4 ani jumate, 'distragerea atentiei' (e de fapt atragerea spre ceva care ii intereseaza, ceva pozitiv), evitarea crizelor, libertatea de miscare si de a lua decizii (in anumite limite, normal) sunt cele care dau cele mai bune rezultate. Eu imi amintesc (e una din cele mai vechi amintiri din copilaria mea) ca nu 'imi era indemana' cu hainele, nu le simteam ok pe mine, paca ma strangeau, faceau cute, ma gadilau, ma enervau la culme (imi amintesc senzatia aia pe care o ai cand iti iei o bluza mai larga pe desupt si ceva mai stramt pe deasupra). Si protestam si ma rugam sa imi dea altceva , alte haine si ai mei tzipau toti si ma pocneau si ma pedepseau la greu. Dar crizele mele de 'nu mi-e indemana' au continuat multi ani, pt ca asa simteam eu si pedepsele nu faceau decat sa ma 'inraiasca'.
Asa ca eu 'le dau nas' la ai mei si ii las sa se imbace/dezbrace de 'tz' ori plus permisiunea de a face alte lucruri care poate pt noi ca adultzii nu conteaza, dar pt ei sunt f. importante.



Licitatie pentru tricou 'Dependent DC' - salvati o viata!


Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pucku spune:

o i-au pe rand incet ca sa nu sar ceva

adevarul e ca ma doare capul ingrozitor, asa ca atunci cand nu mai rezist na voi opri si voi continua maine

si asta pt ca parca vin toate odata, asa ca daca nu aveam suficient de deluit cu hipertensiunea din sarcina, si cu Steph acum mai e si sotul

Sybylle ca tu intrebai, ce sa zic lucrurile mers spre bine, intre timp sotul a facut o vizita in spital anul trecut, i s-a pus un diagnostic, a inceput sa frecventerze diferite organisme pt aide, e in curs de schimbarea carierei, am vazut un consilier impreuna care ne-a ajutat sa ne rezolvam multe dintre problemele de comunicare....acum cum firea lui sensibila nu o pot schimba, ramane sa ma pliez eu, dar nu-i tot timpul usor

ca momentul actual, ca trece printr-o perioada blue de vreo luna, dar a ajuns la punctul de sus si nu stiu ce sa fac, azi si-a luat liber de la scoala, dar maine voi incerca sa sun la doctorul lui sau la cineva sa vad ce pot face....si da pe de o parte inclin sa cred ca o mica parte din comportamentul fetei vine de la el, dar parca ma invart intr-un cerc, el e obosit, vine acasa, ma ajuta repede la ce trebuie facut in casa, mananca si dodo de 2 saptamani, cu greu il motivez sa faca o plimbare cu cainele seara, copilul se roaga de el sa se joace cu ea...cred ca si ea e frustrata ca tot ii zice ca maine, dar pai mainele ala nu mai vine....acum deja imi pune rabdarea la incercare ca si-a dat seama ca nu-i mai place ce face, se schimba de azi pe maine, nu-si mai gaseste motivatia, si-mi zice ca si-a pierdut rabdarea...ca nu mai are rabdare sa invete, sa citeasca, sa deseneze sa sa sa

anyway sper sa iasa repede din starea asta, ca nu-i usor deloc, iar de dus cu forta la spital nu pot, are rv in 10....

copilul a fost relativ corect zilele astea, am avut cateva crize mai mari, in rest am trecut cu bine peste ele. azi am fost la pediatrul de zi, ca o durea capul, o doare des capul, a gasit-o tare congestionata, a primit un spray cu cortizon pt 3 saptamani, apoi ne intoarcem sa vedem mai departe....ce investigatii mai facem, parea tare draguta tantica, ala care l-am vazut ultima data nu l-am simtit asa deschis


Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pucku spune:

o sa fac un plan de actiune in vederea consultarii unui neurolog, dar dureaza asa ca intre timp o sa fac niste reguli de care sa tzinem de ele, deocamdata recompensa este muzeul de stiintele naturii cu scheletul de dino, de maine au pus regula strigatului, nu mai are voie sa strige fara motiv, iar daca alege sa-si i-a time out la ea in camera sa-si termine frustarea, urle, strige ce vrea ea, tot primeste punct

sa vedem, pe masura ce ne obisnuit cu idea de facut frustarea la ea in camera vom introduce mai multe reguli

myrha are reguli de care asculta- f putine, chiar daca comenteaza. buna idea cu desenatul, ar trebui sa implentez asta sa-mi deseneze frustarea

Donia am intrebat-o wk asta, nu prea am primit un raspuns clar dar mai forez



Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mimitete spune:

Dar ce a scris daciana de este asa de entertaining ca si-a editat mesajul.

Pucku, multa putere si incredere in tine. Ce a spus pediatrul de durerile ei de cap repetate? I-a facut fundul de ochi (ala cind se uita cu lumina aia in ochi, nu cind o pune sa urmareasca lumina cu ochii)? Cit poate sa stea intr-un picior? Poate sa mearga in sir indian punindu-si un picior in fata altuia ca si cum ar merge pe sirma, lipindu-si talpa unuia de virful celuilalt?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Citat:
citat din mesajul lui Pucku

nu sunt eu prea scriitoare din fire, asa ca voi incerca sa explic cat mai bine problema

Am s-o prezint pe Stephanie, 5 ani jumatate, 1.40 - un copil foarte inalt


Pucku, 1.40 la 5 ani este foarte mult...si poate fi chiar cauza nervozitatii ei...
Cum era la 3 ani? Cresterea este constanta??

Ma gandeam ca poate schiopatarea are legatura cu o crestere rapida, iar nervozitatea cu o durere a oaselor datorita cresterii, pe care ea nu o poate manifesta sau localiza din cauza ca a avut-o dintotdeauna si o considera ca "normala"...

Copiii sunt nervosi cand le ies dintii, cand au "puseuri" de crestere...fetita ta, fiind cu mult inafara graficelor de crestere, se inalta rapid, ceea ce pune presiune pe muschi, oase si ligamente, creaza dureri surde si consntante si stari de oboseala si nervozitate...

Poate totul se leaga doar de growing pains...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaalice spune:

Durerile de cap la varsta asta nu prea sunt in regula. Orice durere sau jena poate sa-i accentueze/intensifice reactia la frustari.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pucku spune:

Incep cu sfarsitul

cresterea a fost constanta, deci nu a venit deodata
se prea poate ca mare parte din frustare sa vina de acolo pt ca se vede mare....prietena ei e mica pt ca nu-i ajunge decat la tzitzi, chiar daca are tot 5 ani, in schimb de multe ori se vede pe picior de egalitate cu sora fetei care are 9 ani, si sunt de aproape aceasi inaltime

la scoala parca s-a mai domolit un pic, poate si prin faptul ca mai e o fetita asa mare, e drept ca are deja 6 ani, si steph zice ca e chiar mai inalta fetita, asa ca , si-a pierdut din elanul asta

schiopatarea a trecut, a fost numai in urma cazaturi timp de vreo 6 luni, acum merge bine

de durerile de crestere stiam, pana acum doar un episod cu dureri intense de picioare, in rest nu ni s-a plans, i-am facut ceva teste, totul parea corect ultima data

cu durerile de cap e alta poveste, aici sunt 2 factori de combatut, unul e nasul vesnic infundat, ca urmare a unei deviatii de sept si o alta care nu o stim deocamdata
am vazut pediatru de mai multe ori pt asta, clinica de cartier dar nika, ieri am nimerit peste o pediatra mai deschisa si a zis ca v-a investiga...cum noi nu suferim de migrene, nu are partea asta genetica mostenita zice ea, acum sa vedem

Mihaela nu a facut decat un control de rutina clasic, a zis sa-i desfundam bine nasul cu nasonex si ne vedem cam in 3 saptamani sa vedem ce si cum. deocamdata nu am afisat crizele pe masa, cu toate ca ne-a facut una chiar acolo, am mers pe durerea de cap, urmand data viitoare sa spunem mai multe...ei oricum stiu de cazatura, e la dosarul lor de pediatrie

ne-a cerut sa-i mai repetam testul oftalmologic, sa stim sigur ca n u oki sunt problema

nu stiu cat poate sa stea intr-un picior, dar nu mult, iar cu mersul indian nu mai stiu, acum un an jumate cand mergea la gimnastica nu putea, intre timp nu stiu, o sa-i cer deseara va vedem...noi ne practicam in bucatarie pe gresie

Maru sa stii ca ii dau de obicei cele 5 min, nu o i-au direct, dar asta merge mai bine in vizite, sau cu masa, sau plecat de la o petrecere, chiar daca aici nu prea merge tot timpul, la scoala in schimb nu-i la fel, ca toata lumea se asteapta ca ea sa termine si sa plece cum fac toti copiii...am in schimb suportul tuturor, si de la ultima criza, parca e mai bine

intreba cineva de bb, pe bb abea il astepta, de mult isi dorea chiar un fratior asa ca pt moment e bine...chiar imi explica cum o sa aiba ea grija de el, si se distreaza acum cand ii mai simte fundul sau picioarele prin burtica, imi da cu crema, si toata ziua il pupa





Corina , Stephanie + duggy Totolino prostolino

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorelai spune:

Puckule, pt tine. si eu imi amintesc de mesajele tale de acum citiva ani cind sotul era in Ro si nu va era prea moale. ma bucur ca sinteti bine ca si cuplu si sper sa nu va intoarceti vreodata la ce a fost.

in ce o priveste pe Stef, eu cred ca e overwhelmed si nu stie cum sa deal cu toate ce se intimpla in jurul ei. te-ai gindit ca e posibil ca crizele sa se accentueze cind ea realizeaza ca vine bebe, adica se gindeste la asta? multi copii trec prin asta cind mama e gravi, se gindesc ca ei nu vor mai fi in centrul atentiei si de aici incep toate. ce face ea poate fi un fel de strigat pt atentie desi cred ca voi va ocupati de ea. ea vede ca daca urla i se da atentie si continua sa faca asta.

eu am acasa o maimuta fix ca Stef a ta. Livi reactioneaza foarte urit la orice schimbare, cu urlete si plinsete, cu tavaleli pe jos etc. e adevarat ca de cind am observat asta incerc sa o pregatesc din timp dar uneori nu se poate si atunci incepe criza. de ex, acum e foarte irascibila, nimic nu ii convine, vrea sa faca tot pe dos. pun pe seama faptului ca au venit bunicii in vizita si dintr-o data sint in casa inca 2 persoane care au "invadat" spatiul lor. bunica-sa se duce sa "faca curat" la jucariile lor iar Livi incepe sa urle ca i-a miscat grandma casuta papusilor si a cazut elefantul... si de aici criza. eu am mutat acea casuta de nenumarate ori, la fel si sora-sa dar niciodata nu a reactionat asa. sint convinsa ca odata ce se obisnuieste nu o va mai deranja. partea buna, ca sa zic asa, e ca aceste crize nu sint niciodata de lunga durata, se linisteste foarte repede. spre deosebire de sora-sa care se crizeaza rar dar se linisteste foarte greu. nu vrei sa stii ce e la mine in casa cind le apuca in acelasi timp.

le-am explicat ca avem reguli si privilegii care le capata daca respecta regulile. cred ca au inteles dar asta nu le impiedica sa ceara ceva ce stiu clar ca nu primesc (de ex. TV la masa) si apoi sa inceapa sa urle. unele reguli le accepta usor dar cu altele, cum e cu TV la masa, e jale. adevarul e ca nici mie nu mi-ar placea sa ma intrerupa cineva fix in mijlocul filmului captivant dar accept. pt ele e tragedie. noroc ca programele sint scurte (10-15 min) si le las sa li se termine prgramul si apoi inchidem TVul in timp ce mincam. TVul ala e mai mult motiv de protest pt ca de fapt de multe ori merge si nu se uita nimeni la el. de multe ori nici nu e deschis dar cum le chem la masa le vine ideea ca vor film si vor sa le deschid TVul. de acolo tipetele.

eu sint o fire impulsiva, imi pierd repede cumpatul si fac un efort mare sa nu tip la ele cind sint crizate. le spun cu zimbetul pe buze ca daca au "issues" sa se duca in camera alaturata sa se linisteasca si discutam mai tirziu. in teorie merge dar in practica uneori e jale. daca o pedepsesc pe una si o trimit dincolo, se duce si cealalta dupa ea si incepe si ea sa plinga, din simpatie. uneori cealalta incepe sa ii face teorie (... ti-a spus mama ca deschide TV dupa masa, din cauza ta nu primesc nici eu TV, du-te si spune sorry la mama etc.) si asta amplifica criza. le ignor si le trece dar pina le trece lor ma trec si pe mine transpiratiile.

hai ca am ajuns sa povestesc de ale mele. ce vreau sa scot in evidenta e ca Stef nu e singura cu asemenea comportamente. cred ca multi copii trec prin perioade mai mult sau mai putin dificile iar noi incercam sa intelegem ce e in capsorul lor ca sa le facem trecerea asta mai usoara. eu cred ca dupa ce va intrati in ritm cu bebe acasa o sa se rareasca crizele.

ai grija de tine si de pitici.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Corina si tuturor fetelor care au copii... hipersensibili, explozivi, dinamici, cu personalitate f puternica, etc - eu doresc doar sa recomand:
Parenting the Strong-Willed Child, Revised and Updated Edition: The Clinically Proven Five-Week Program for Parents of Two- to Six-Year-Olds by Ph.D., Rex Forehand (Author), Ph.D., Nicholas Long
http://www.amazon.co.uk/Parenting-Strong-Willed-Child-Revised-Updated/dp/0071383018/ref=sr_1_3?ie=UTF8&s=books&qid=1259740187&sr=8-3
care mie mi-a folosit f mult - si intr-adevar FUNCTZIONEAZA!
Raising Your Spirited Child: A Guide for Parents Whose Child is More Intense, Sensitive, Perceptive, Persistent, and Energetic by Mary Sheedy Kurcinka
http://www.amazon.co.uk/Raising-Your-Spirited-Child-Perceptive/dp/0060739665/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1259740267&sr=1-1
care m-a ajutat sa-mi inteleg copilul (da - cand cei mici sunt "SPIRITED" nu e usor sa te pui in pielea lor si sa-i intelegi!)
How to Talk So Kids Will Listen and Listen So Kids Will Talk (How to Help Your Child) by Adele Faber; Elaine Mazlish
http://www.amazon.co.uk/Talk-Kids-Will-Listen-Child/dp/1853407054/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1259740398&sr=1-1
cu multe idei interesante care ne ajuta ca adulti sa dam un pas inapoi si sa "gandim" NU sa "actionam"

Multa bafta tuturor parintilor cu copii "spirited"



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Pucku spune:

readuc subiectul in actualitate

BB s-a nascut, creste bine, tzitzileste la greu, e un povestas inascut
Steph il iubeste tare, are grija de el, e insa cam rigida cu el in miscari, nu stie sa se apropie de el

sotul a trecut de perioada de criza, nu a mai continuat scoala, in fine, multe de spus aici, dar s-a apucat de un timp de sport, si i-a revenit si umorul, de mult uitat, deci ma gandesc ca e spre bine

am dat cainele, ca nu puteam sa avem grija de el acum cu bb, e tare trista si o inteleg....asa ca de la toamna o sa cautam un altul, dar mai mic si mai cuminte daca se poate, care nu are nevoie de atata exercitiu...tare o afecteaza lipsa lui, si daca as putea l-as aduce maine acasa, dar e asa fericit acolo unde este, are curte reuseste sa-si consume energia, familia are copii mari la liceu, altfel au timp de el si ....na

am reusit sa mergem cu Steph la evaluare psycho-sociale, sa vedem ce v-a urma acum
intre timp a aparut o frica, care vad ca se accentueaza pe zi ce trece, ii ie frica sa se loveasca si atunci sunt lucruri care nu le face, dar care le facea inainte, gen sa se dea pe topogan la piscina, sa sara in apa, ultima data a plans cu lacrimi de crocodil ca-i ie frica dar parca nici nu voia sa renunte..,accentuate de cand a cazut la sanius acum vre-o luna, a inceput sa sara peste pasaje din film care ii se par ei rele, nu mai suporta sa-i atrag atentia in nici un fel, incepe sa planga sa ne spuna ca strigam la ea si ca nu o ascultam....nu stiu daca se trage de la faptul ca la un moment dat m-am certat cu mama....e o fire tare certareata maica-mea si nu-i prea poti zice nimic, si de nu stiu cand ii zic sa cheme pe cineva sa-i updateze yahoo, dar nu si nu, asa ca nu prea se aude, adica ea nu ma aude, vorbesc mai tare, ea striga....e intr-un wk ne-am certat, si de atunci nici nu mai vrea sa voprbeasca cu ea, mi-a zis ca m-a facut sa plang si ca nu o mai iubeste

timp de 2 saptamani au avut la scoala foi din acelea de recompense cu buline verzi si galbene, sau fete, au fost foarte bune, a primit doar o fata trista si o bulina galbena, dar in ultima zi mi-a zis ca nu mai vrea la scoala, ca era mai simplu la gradi, ca ea trebuie sa faca eforturi uriase sa primeasca buline verzi...ii place competitia si face eforturi considerabile sa fie in capat de lista si sa fie apreciata

a facut inot sesiunea asta, si la scoala patine si yoga...la patine dupa 8 sesiuni nu a scapat de scaun, tot cu el este

cu durerile de cap nu am avansat, cred ca merg la doctor vineri, ca saptamana asta s-a plans in fiecare zi...ca rv am numai in aprilie

luni, ne intalnim si cu educatoarea pt evaluare/ buletin

am tot stat si m-am analizat in ultimul timp si mi-am dat seama ca nici eu nu stau super cu coordinarea, nu am sarit niciodata de pe o trambulina, sunt un execrabil danseur, nu stiu sa patinez, sa ma dau cu rolele, la zumba sunt tot timpul in contrasens, nu am stat niciodata in poarta ca-mi era frica de minge, mai mult ca-mi sparg ochelarii

ma duc sa ma intind ca acum se trezeste Ionutzu ca-i trebuie tzitzilica

Corina , Stephanie si Yann Edward + Totoku

"Important nu este ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi""

Mergi la inceput