amintirile... facem ceva cu ele?
Raspunsuri - Pagina 9
danutz spune:
Eu am inteles ca aici este vorba de "amintirile "noastre, asa cum le avem si de transmiterea lor copiilor nostrii. Normal ca pot vorbi baietelului meu despre ce a insemnat comunismul si ce lucruri groaznice s-au petrecut pe vremea lui, dar astea le-as spune din auzite sau din carti fiindca eu una nu le-am simtit,am avut o copilarie si adolescenta fericite
Sau probabil ca parintii mei au stiut cum sa acopere lipsurile astfel incat eu si fratele meu sa simtim cat mai putin din grijile lor. Am trait 17 ani in comunism, dar, cu mana pe inima spun, nu am simtit lipsuri de nici un fel, nici constrangeri majore. La revolutie aveam 17 ani si eram in clasa a 12-a. Probabil ca, daca comunismul ar mai fi tinut inca cativa ani, alta mi-ar fi parerea si amintirile mult mai "urate si dureroase' .
Ori eu am amintiri frumoase despre:
- bananele si portocalele se coceau doar iarna, sus pe dulap
- nu aveam desene animate la TVR, dar ne uitam la desene pe programele rusesti (a fost mai greu pana am deprins alfabetul)
- tot la rusi ne uitam la televizor la concertele rock il tin minte si acum pe cel din '89, de la Moscova, cu Motley Crue, Cinderella, Skid Row si mai ales...Bon Jovi
- nu se gasea de cumparat muzica pe care o ascultam in gasca dar cumparam discuri de la moldovenii veniti din Chisinau (tin minte ce delir a fost in '86 cand suedezii de la Europe au lansat "Final Countdown")
- ascultam Europa Libera si Vocea Americii si inregistram emisiunile culturale, iar apoi ne adunam si le reascultam in gasca, comentand.
- nu prea aveam la ce ne uita la TV dar ne jucam pe afara ore intregi
- inventam jocuri frumoase sau faceam galerie baietilor favoriti care jucau fotbal pe maidan, cu portile facute din haine sau din bolovani
- il pandeam pe profesorul de sport cand era in toate bune ca sa obtinem de la el permisiunea sa jucam juma de ora tenis, pe singurul teren din oras
- in oras era o singura discoteca, care se inchidea la ora 10 in timpul saptamanii si la 12 sambata, dar faceam chefuri prin casele noastre, cand parintii lipseau, chefuri care tineau pana dimineata. Si tin minte ca se bea bere romaneasca sau vin 'productie proprie" , se mai imbata cate unul dar nimeni niciodata nu a intrat in coma alcoolica
- nu stiam ce-s alea droguri, nici SIDA si nici hepatita B, iar daca se auzea ca cineva facuse s.x, stirea era comentata de toata lumea
- invatam de rupeam si aveam respect pentru profesori, iar a nu lua la facultate era o catastrofa
- abia asteptam vacantele studentilor, fiindc atunci cei mai 'interesanti' baieti se intorceau acasa, la parinti
- citeam enorm, eram la curent cu tot ce aparea nou si nu simteam nici o cenzura din punctul asta de vedere. Mi-am facut modele din eroii favoriti: Ciresarii, muschetarii, personajele lui Jules Verne, Winnetou, eroii din 'La medeleni', Minerva Tutovan si multi multi altii
- nu puteam calatori in strainatate, dar, din cauza asta, mi-am descoperit tara, prin excursii anuale, cu scoala sau cu parintii
- nu stiam ce este ala internet, dar ma vedeam zilnic cu prietenii si vorbeam cu orele despre orice iar prietenilor din alte orase le scriam scrisori frumoase
- practica agricola anuala era prilej de distractie si de jocuri cu colegii de clasa
- cand se oprea curentul electric, mama imi spunea povesti cu printi si printese care locuiau in castele unde se incalzeau cu lemne si unde se aprindeau lumanari "asa ca noi"
- si eu si fratele meu am fost bolnavi de toate bolile copilariei, dar nimeni nu s-a panicat. Am asteptat sa treaca si gata
- mergeam la slujbe la biserica de sarbatori, la nunti/botezuri/inmormantari si nu am simtit niciodata nici un fel de 'opreliste' religioasa
- nici eu si nici alti copii din gasca nu ne-am facut vreodata probleme de sedentarism, obezitate, stress scolar, si nu ne-am simtit copilaria constransa cu nimic. Si nu cred ca parintii nostrii si-au facut vreodata griji de ce intarziem de la scoala, sau ca ne jucam pe strada pana noaptea tarziu, sau ca veneam singuri de la chefuri, noaptea tarziu.
Si cred ca mai sunt multe altele. Am tinut un jurnal, din clasa a 7-a pana in anul 2 de facultate. mi-am amintit acum de el, o sa incerc sa-l caut si sa-l recitesc...
de
anna-mama spune:
Danutz, super, astfel de amintiri frumoase am si eu 
Ana, mami de bubulet zambaret (09.02.2009)
Poze Vladut la 9 luni
www.youtube.com/watch?v=43YgLgNVMpM" target="_blank">Asa merge Vladut la 9 luni
dia_filipas spune:
Eu eram micuta, aveam 8 ani la revolutie, am avut doar amintiri frumoase pt. ca ai mei s-au straduit sa nu ne incarce cu greutati. Ce tin eu minte e alimentara cu rafturile goale, totul era gol...iar tatal meu cand intra, se uita stanga-dreapta si incepea sa strige pe un ton ca la fotbal: gooooollll! Vanzatoarele raadeau, maica-mea se stresa si-l tragea de mana sa taca. Mai tin minte ca intr-un an s-au bagat jucarii chinezesti la magazinul de jucarii. Erau din alea faine, cu baterii care cantau, faceau tot felul de chestii; erau roboti, ursi panda care mergeau, si tot felul. S-a facut o coada imensa, asa ceva nu am mai vazut. Se batea lumea si se inghiontea, se injurau, intrau doar cate 10 in magazin, e singura coada la care am stat, ca la restul nu ma trimiteau ai mei.
Eu nu am vazut banane sau video decat dupa revolutie.
Dia, mami de Miruna stapana toboganelor (15.07.2008) 
Dorothee spune:
Hmm..., amintiri din comunism?!
se statea la rand la paine cateva ore, oamenii lasau sacosele pe bordura, "sa tina randul". eu eram f mica, cand in sfarsit venea painea, se inghesuiau oamenii si nu mai aveam aer...
pt lapte, ne sculam la orele 5-6 dimineata, pe strada era intuneric iarna, se auzea doar zgomotul facut de sticlele goale de lapte, parca era marsul sticlelor...
pt carne, stateam la rand cateva zile, pe rand mai multi membri de familie, carnea era mai mult os...
la butelie, la fel, timp de mai multe zile la rand, mai ales iarna era groaznic, sa stai pur si simplu pe loc, la rand, se faceau liste, de multe ori nu se respectau...
despre biserica habar nu aveam, eram cam atei...
la scoala profa de engleza avea copila bolnava si nu se tineau orele de engleza...
la practica, mergeam obligatoriu de la scoala, munceam, ne rupeam hainele pe acolo si nu primeam nimic, mai era un prof cu exces de zel care ne glea sacosa cu struguri, cand ne intorceam la autobuz...
acelasi prof ne interzicea sa venim la scoala cu ouo rosii de Sf. Paste...
dana d spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui maraki
Ciudat ca la tine in oras nu se gaseau dulciuri, jucarii, ochelari( eram o tara de miopi dupa cum spui ) dar mai ales carti Pai atunci pe vremea lui Ceausescu gaseai in librarii cele mai bune carti, are tata doua biblioteci pline cu volume din cele mai bune! Desene animate erau duminica la albumul duminical, vedeai Popeye marinarul, Tom si Jerry, Ciocanitoarea Woody, mai era Stan si Bran, Chaplin, joi seara era emisiunea lui Octaviana Ursulescu in care vedeai cele mai noi cantece din toata lumea... Monica http://www.community.webshots.com/user/maraki36 mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 ) Foto Angelo Angelo1 Angelo2 Angelo3 Angelo4 filmulete maraki5 |
Da si mie mi se pare ciudat ca va boteza pe ascuns acasa, pe mine si pe sora mea ne-a botezat la biserica fara nici o fereala. Si bunica si matusa mea se duceau in fiecare duminica la slujba si nu le oprea nimeni. Imi amintesc ca cadrele militare nu aveau voie sa intre in biserica sau cel putin nu in uniforma.
Si ai mei au o biblioteca bogata cu carti de valoare marea majoritate dinainte de revolutie. Si eu am foarte multe romane clasice din vremurile alea. Imi amintesc cum le cumparam, la pachete: o carte buna+ una proasta, conditionat, dar erau atat de ieftine ca merita.
Si dulciuri erau, ciocolate, eugenia, napolitane Danut (erau minunate), ciocolatele alea mici rotunde, dar de CIP va amintiti? Si prajituri erau la cofetarie, imi amintesc cum mergeam cu mama si mancam cate un Cataif, acum n-am mai vazut asa ceva.
Si jucarii erau, papusi Aradeanca, erau cel putin 10 modele la librarie, si mai mari si mai mici. Imi amintesc ca alea mari erau 100 lei una si ma chinuiam sa strang bani sa-mi iau. Aveam doar una acasa. In 1986 cand m-am angajat prima data mi-am luat o papusa din primul salariu.
Eu eram mare la revolutie, proaspat casatorita si am muulte amintiri de dinainte si tare dragi imi sunt. Am impresia ca cu toate lipsurile, eram mult mai fericiti, viata era calma, lina, fara stresul de acum, viata de familie era cu adevarat viata de familie, stateam de vorba, jucam jocuri, ne uitam toti impreuna la un singur televizor si comentam, impartaseam impresiile.
Ne jucam afara toata ziua (vara in vacanta) si nu ne calca masina sau nu ne fura nimeni cerceii de la urechi sau cheia de la gat.
Probabil parizerul ala de atunci era adevarat, facut din carne sau shorici, sau gheare dar macar era natural, nu se descoperisera E-urile si era mult mai gustos decat cele de acum.
Si imi amintesc cu un dor mare de ce libere erau strazile, trecea din cand in cand cate o masina, si ce curat era aerul chiar si in Bucuresti. aaa, si erau fluturi, va amintiti de fluturi? Imi amintesc ca vara prindeam fluturi si erau de mai multe feluri si culori. Era unul cu coada de randunica, parca se cheama ceva cu foarfeca, sau furculitza, erau si unii rosii cu negru, unii galbeni... acum rar daca mai vad cate unul din ala alb sau mic bleo, dar mai mult pe la munte nu in Bucuresti.
Imi mai amintesc cum pandeam masina care aducea marfa la alimentara si fugeam si faceam coada indiferent ce aducea. Apoi venea toata familia si stateam toti sa luam mai mult. Ce bogati ne simteam cand ne intorceam acasa cu cativa pui sau banane sau carne sau unt... si costau asa de putin...
Imi amintesc prajiturile alea de 1,50 lei, micute, glazurate, foarte dulci cu blat insiropat si crema de cacao. erau maro(Amandine) roz, verzi...Si imi amintesc cum stateam la coada la cofetarie sambata sau duminica sa luam frisca naturala si asteptam sa o bata pe loc. O luam acasa si faceam tort cu mama.
Ehee, de fapt e normal sa para totul frumos chiar daca a fost urat pentru ca eram copii si copilaria oricum e frumoasa indiferent ce lipsuri au fost sau teama de autoritati.
Da, si mie imi spuneau ca peretii au urechi dar nu stiu de ce, nu-mi era teama, ma gandeam ca toata lumea vorbeste (erau bancuri, toti in familie sau intre prieteni criticau regimul) si nu am vazut nici unul saltat de securitate, cred ca trebuia sa faci mult mai mult decat sa comentezi in familia ta sau in cercul tau de prieteni.
Fetele mele
Iremediabil indragostita de CANADA
cristi_2003 spune:
era vorba de botez greco catolic
nu ortodox - care era tolerat pt nemembri de partid sau militari, nu romano catolic care iarasi era cat de cat permis, mai ales in ardeal la noi pt maghiari
religia greco catolica era scoasa in afara legii, nu aveai voie sa o practici.