Un baietel rasfatat (3)
Raspunsuri - Pagina 5
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita cat fight, miaaau.  eniuei, sa revenim la lucruri serioase. care mi-ati facut voodoo, mana sus! iata mai jos o dimineata from hell dedicatie pentru voi de la fenomenala mea. ieri a fost ziua de vizita cu tati si, ca deobicei, a adus-o azi dimineata. aveam in program story time la librarie, dupa aia parc, pranz, somn - rutina obisnuita. a adus-o cu intarziere, asa ca am sarit direct in masina, dar drumul pana in parcare a fost trailerul pentru noul serial "nu te mai lauda atata cu fie-ta, ca se intoarce roata cand nici nu te-astepti". trebuie sa ocolim un bloc de cladiri pana-n parcare, e in forma de patrat, deci avem doua optiuni, stanga/ dreapta pe alei. sonia alege pe unde. "this way", ok, fac dreapta. se intoarce din drum "no, this way", ok stanga. "no, that way" - "Sonia, sunt deja pe aleea asta, nu ma mai intorc din drum". pune-te sonia pe jos si incepe sa tipi, ca doar ai mama AP cu retete a la minut la crize. "Sonia, io ma duc sa salut pisicuta (a vecinilor de langa parcare, e mereu pe gard, sonia o iubeste), vrei sa vii si tu?" Functioneste, se aduna de pe jos, pas alergator pana-n parcare, ia pisicuta de unde nu-i, tocmai azi si-a gasit sa saboteze teoria AP.pisi-pisi prin vecini, unde-i pisicuta, vreau pisicuta, nu vreau in masina, vreau la Nana, vreau la tati, unde-i pisicuta, mommy buy me a pink dinosaur!, I want daddy's car, where's Penny (cainele cumnata-mii)?. fii zen, mama apista, avem o onoare de aparat acilea, mai ales dupa discutiile astea care, admit, mi-au sunat in creieri toata dimineata. "Sonia, poate ca pisicuta s-a dus la biblioteca la story time ca sa caute o carticica despre alte pisicute, ca s-a plictisit singurica pe gard si vrea sa se joace". functioneaza din nou, ok, hai la biblioteca. rutina la biblioteca e ca vorbim in soapta si nu alergam. mergem acolo de luni si luni de zile si pe cravata mea de pionier ca nu am avut probleme absolut niciodata, sonia e o dulce mereu. nu sfinxul tacerii, dar nici cu crize. azi, de cum a intrat pe usa, a tras un racnet "hellooooou eviboiiii, how iu doin?" probabil ca ar fi trebuit sa interpretez corect semnalul si sa fac stanga imprejur. neah, suntem amandoua niste viteze. story time la 10:30, sonia nu vrea sa stea pe covor cu restul copiiilor, pentru prima oara, vrea in fotoliul unde eram eu. ok, stai pe fotoliu cu mine. nu cu mine, io sa stau pe covor. neah, nu vreau sa stau pe covor. ba da, ba nu, ii distrag atentia cu o palarie de papagal. ok, nici n-a inceput Doamna "Bunica" bine sa citeasca, sonia hop langa ea ca ea vrea sa fie "tisher" (teacher) si ca doamna sa stea pe covor si sonia sa citeasca tuturor. o chem inapoi, nu vine, o chem o data, nu vine, da sa smulga cartea de la doamna, plonjez langa ea in ultimul moment si-o smulg io de langa doamna. aud susoteli de la gramada de parinti non-AP desigur, ca ce bun ar fi un time-out acuma pentru copila mea, aud si ma inrosesc "spoiled brat", ma asez stacojie si zambitoare (sunt Zen, da?) pe fotoliu, sonia se zbate si tipa la mine in brate ca ea vrea sa coloreze, spun rugaciunea inimii in gand si o las sa aterizeze pe podea. se linisteste automat. io il intreb in gand pe Iisus cum a procedat mama lui cand era el de nici 3 ani si daca isi aminteste cumva sa fi avut si el temper tantrums?se termina prima cartulie de citit fara mari peripetii, doar ca sonia nu a stat locului. aplic metoda cu "iti ignor comportamentul negativ" si ascult fermecata a doua poveste, despre una bucata old lady care a inghitit o placinta de ziua recunostintei, fara sa ma uit spre sonia. care a inceput sa comenteze:" mami bakes me apple pie! hello, teacher, this is my mommy". se trece la dansul curcanului, toti copilasii se distreaza, numai pe sonia o apuca gandirea critica si vrea sa-i opreasca din placuta activitate cu informatia absolut vitala ca "turkey bite you, don't say gabbla gabbla, turkey get you and bite you! mooooommyyyyyy, stop the little girl and the little boy, pretty please!!". ma-sa e zen, a facut promisiune pe viata, nu raspund, dansez dansu' curcanului si-i zambesc cu dragoste sincer simtita, singura diferenta fiind un morcov undeva. la sfarsit avem art&crafts, azi facem un bird feader dintr-un con de brad, il mozolim cu peanut butter, il tavalim prin seminte si ii legam un snur. butteru' a ajuns pe tricou. de ce? pe tricou e imprimata o gorila, lu gorila ii e foame, "gorilla want pina bate, moooommmyyy". bineinteles ca n-a vrut sa "share" cu nimeni din materialele de craft, diapazonul i-a fost inalt destul de des, am ajuns la concluzia ca ignorul nu functioneaza azi, deci un pic de alergatura prin parc i-ar domoli focul.la tobogane am oscilat intre migrene fatale si ras isteric. mamele de la story time si-au adus copiii la tobogane deasemenea, nu vreau sa-mi amintesc ce a urmat cu sonia capul rautatilor. imi amintesc doar ca am deschis gura o data sa ii raspund uneia care a tinut sa opinioneze cum ar merita sonia doua peste pampers si cum fie-sa Lulu ar fi imediat in time-out daca ar "behave like your daughter", dar am inchis-o la loc cu intelepciunea Eclesiastului - "toate sunt trecatoare". de la stalpul infamiei m-a salvat tot sonia: "mommy, don't talk with this lady, play with me please". am zambit tamp, m-am scuzat cu "she is the boss" ca sa accentuez efectul artistic, si ne-am dus sa ne dam in leagane. ajunse in sfarsit acasa mi-a sunat in cap tot timpul titlul cu blestemul pamantului, blestemul iubirii, mai ales cand sonia a continuat sirul premierelor mondiale in comportament amestecand nisip cu mancarea din farfurie si incercand sa picteze o felie de paine (multigrain, ca-s mama devotata) cu acuarele. pana in momentul asta deja m-am convertit la toate religiile din lume, avand dialoguri cu Confucius in timp ce imi mestecam broccoliu' zgrunturos (we shared the sand, dear Lulu's mother! ).ne-am ciocnit vointele timp de o ora jumate pentru (eu)/contra(ea) somnul de dupa amiaza. "ciocnirea" e tot un fel de dansul curcanului, ea se infoaie, muma-sa zambeste si se tine tare, citind poveste dupa poveste cu iepurasi, balene, bebelusi care merg la nani, facand pe magarusul care isi cauta patutul ca e obosit, construind canapele din lego pentru balene somnoroase, desenand pe printesa fiona care il asteapta pe shrek in pat, cu ochisorii inchisi, si tot asa, subliminal pana la victoria finala.s-a catarat pe masa de infasat  (causul palmelor mele fiind treptele), s-a ghemuit sub paturica, m-a incovoiat deasupra ei in asa fel incat capul meu sa fie in poala ei ca sa-mi poata smotoci parul in voie, m-a pus sa CANT povestea cu cenusareasa ("mami, canta cinirela in chinese" - chineza e de fapt romaneste, engleza e "daddy american gentleman"), m-am executat, strecurand cate un "I adore you, sonia" printre mame vitrege, dovleci si pantofi de clestar. inainte de primul sforait mi-a soptit "nu veau la daddy's house, veau sa stau aici in my house, I love you mommy". stiam eu...stiam eu... nimic |
Sabina spune:
dar uite eu am avut crize cand eram mica , incep sa am contrazic:D
Eu eram clar "gifted", la 5 ani citeam perfect, socoteam, gandeam chestii, descifram partituri grele la pian, la mine era caz clasic de inteligenta emotionala care nu putea face fata la celelalte.
Plus ca am stat cam multisor pe la bunici...o fi fost si vreo frustrare ca nu-i mama cu mine, desi ma simteam fericita acolo, iar bunica a fost extraordinara, si bunicul, care inca traieste, un scump si-un glumet.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Pentru ca viata lor e mult mai variata decat pot ei duce. Copiii au nevoie de rutina. De aia de exemplu Sofia face numai pian pe langa scoala, si asta face de la 5 ani, deci nu vine ca un soc odata cu scoala. Prea multe cluburi de lectura, de desnat de gatit etc etc...nu-s bune, parerea mea. E f interesant , din cand in cand, dar nu ca program regulat, pt ca e f f obositor. |
copilul, cat e mic, trebuie sa aiba timp sa se joace in mod liber, nu neaparat „sa invete” ceva in mod organizat............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog
Alizee spune:
Conchita, am ras cu lacrimi. 
Hai sa iti explic eu cum sta treaba cu schimbatul comportamentului la copiii mici. Pana pe la 4 ani testeaza limitele parintilor. O mama "buna" va sti cum sa isi educe copilul pt ca mai departe de 4 ani sa nu mai aiba accese de tantrum. Eu mi-am primit multe bobarnace, fiindca fii-mea si la 5 ani se tara pe jos cand nu-i convenea ceva. Iar eu eram epuizata si fizic si psihic de crizele ei, care pareau ca nu se mai sfarsesc. 
Este alegerea ta ce metoda abordezi, dar asteapta-te sa nu treaca peste noapte aceste crize, ci gandeste-te ca este doar inceputul lor.
Este firesc.
allinta
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchitavoi va amintiti de bumbaceli cu prietenii din copilarie? ca mi-am stors creierii recent si nu mi-am amintit absolut niciuna. si nu mai era nimeni langa noi sa ne tipe in creieri cum fuse azi in parc "share, learn to share, time out time out!". what the heck, lady?! isterie in toata regula. noi crescuram cu cheia de gat si prietenii mai frumoase decat alea de-atunci, cu intelegere absoluta, nici ca am mai avut. si fara joarda pe noi sau metode educationale academice. care-i explicatia? de ce copiii nostri au crize de-astea extraterestre, desi sunt de enspe ori mai bine ingrijiti decat am fost noi.nimic |
plus ca „pe vremea noastra” nu era nici un adult sa ne „supravegheze”, ne dadeau drumul pe usa afara la nisip si papa, ne vedeam seara. Ne rezolvam conflictele singuri, intre noi, adultii nu erau arbitri.
Nici eu nu-mi amintesc sa ma fi obligat ai mei sa impart jucariile, mi se pare aiurea sa obligi copilul sa imparta. E un fel de comunism in miniatura
............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog
conchita spune:
da, Irina, esti singura care a inteles de ce s-a comportat asa. da, m-a luat pe nepregatite comportamentul asta, dar am inteles suficient de devreme ca sa nu reactionez cum n-ar fi trebuit. emotiile astea trebuie sa se elibereze. si le-a eliberat in felul ei de copil mic, a aruncat la cos frustrarea, cum s-ar zice. si la final si-a externalizat spre mine supararea, dar si iertarea.
pe de alta parte, daca acceptam sa ne pedepsim copiii, de ce n-am accepta sa ne pedepseasca si ei pe noi?
nu stiu ce s-a intamplat ieri. de obicei pleaca razand si zglobie cu tati, se intoarce fericita. nu a fost niciodata asa. m-a pus pe ganduri. l-am sunat pe ex, am discutat, mi-am schimbat programul pe urmatoarele zile si voi sta exclusiv cu ea. daca e nevoie, si mai mult.
nu am vrut sa ii refuz inca ceva in plus pe langa ziua de ieri fara mine. ea e fericita la story time, in parc cu copiii. a fost o emotie care i-a depasit puterile si intelegerea de pana acum a conduitei "bune". nu pot sa-i iau cu doua maini inapoi ce i-am oferit doar cu o mana (o dimineata cu mine, dupa 24 de ore fara mine). pedepsim adultii cand sufera? nu. atunci de ce am pedepsi copiii cand sufera? solutia mea a fost sa fiu extra rabdatoare si alaturi, stiind ce i se intampla. confirmarea ca totul e ok, neschimbat, ca mami o iubeste la fel a primit-o exact in atitudinea asta a mea. dupa somnul de dupa amiaza a fost iarasi sonia dulce si zglobie, nici urma de tantrumurile de dimineata. dovada ca am avut dreptate, am inteles-o corect, am reactionat pozitiv la tristetea ei.
sonia nu a deranjat lumea la biblioteca pentru ca nu stie diferenta, dimpotriva. stiind care ar fi trebuit sa fie comportamentul ei acolo, nevoia de a-si manifesta frustrarea a fost mai puternica. e prea mica sa-i cer mai mult. ba chiar cred ca a fost o curajoasa sa-si infrunte emotiile puternice. eu vad comportamentul ei la copii in mod normal si nu ma mai sochez, desi poate motivele sunt mai putin dramatice.
ai inteles gresit, nu i-am incurajat comportamentul negativ, dimpotriva. semnalul a fost acelasi dintotdeauna: sunt aici, te iubesc, stiu ca esti suparata, vreau sa te ajut, trebuie doar sa ma lasi tu sa te ajut. asa cum nu lovesc intr-un adult cazut si suferind, asa n-as lovi nici in copila mea fiind dura si intransigenta cand ei, de fapt, i-a fost cumplit de dor de mine. ar fi inuman. e un timp pentru dragoste si e un timp pentru iertare asa cum e un timp pentru intransigenta - si cu empatie stii care, cand si in ce fel. la sonia azi a fost o exceptie. din principiu, exceptiile ar trebui analizate, nu pedepsite automat.
irina.c. spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui kariguld scuze de off topic.vreau doar s-o felicit pe Irina pentru al treilea copilas! sa fie sanatoasa, sa aiba parte de tot ce-si doreste in viata, atunci cand va fi mare! iar tie Irina, multa putere si tarie!  DD iti va da resursele necesare sa fii cea mai buna mama pentru fetele tale! Bazar pt Mihaita cont pay-pal:mihaela77oprea@yahoo.comVREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA M-am nascut pentru succes! |
............................................. mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , Otilia (9 oct. 09 )am blog
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui irina.c. ce inteleg eu de aici- Sonia s-a comportat urat toata ziua:a deranjat copiii la biblioteca, a facut mancarea de nemancat, nu s-a jucat frumos cu ceilalti copii- toate astea fiind un rezultat al fricii ei ca o s-o trimiti sa stea cu tati. Lucru aflat de tine abia seara, dupa ce toata ziua ai ignorat comportamentul urat. |
in primul rand ca nu am spus asa. ba chiar am subliniat ca in momentul cand a salutat lumea zgomotos la biblioteca de cum a intrat pe usa, mi-a picat fisa ca e ceva putred in danemarca. Denizel zice ca semnele erau inca de la plecare, eu am crezut ca e doar putin indispusa. confirmarea mi-a dat-o ea singura dupa pranz, cand a adormit, mi-a spus singura care a fost problema. dar am stiut-o toata dimineata, m-am prins.
si, te rog, nu am ignorat nimic urat. termenii astia. cand privesti pe cineva in ochi iubitor si ii zambesti nu se cheama ca ignori. am folosit termenul in lipsa de altul, dar ar fi trebuit sa intelegi din descriere ca ignorat cu adevarat ar fi fost io iritata, luat copila de sulfa, bagat in masina, tipat la ea, time out, venit acasa, confiscat jucarii, televizor interzis, masa obligatorie, eu eventual vazandu-mi de-ale mele ignorand-o cu adevarat. nu am reactionat cum mi-ar fi cerut ea, probabil ca inconstient ar fi vrut sa reactionez temperamental ca sa-i confirm ca nu o iubesc, ca-s suparata pe ea, de-aia am trimis-o la tati. ceea ce nu am facut.
am iubit-o, am asteptat-o, nu m-am miscat de langa ea, am fost langa ea contra tuturor, nu conteaza ce jene m-au incercat. ce solidaritate mai multa decat asta?
mai clar acum?
Alizee spune:
Da, fetita s-a simtit in nesiguranta, probabil fiindca parintii ei nu mai stau impreuna, nu mai sunt ca inainte. Este foarte mica si, oricat de intelegatoare ar fi, tot speriata este.
Cu rabdare si discutii cu tatal fetitei, veti reusi sa treceti de aceste crize, sa nu ia amploare.
In cazul unui divort, este stiut ca cel mai mult sufera copiii.
allinta
http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui allinta Conchita, am ras cu lacrimi. Hai sa iti explic eu cum sta treaba cu schimbatul comportamentului la copiii mici. Pana pe la 4 ani testeaza limitele parintilor. O mama "buna" va sti cum sa isi educe copilul pt ca mai departe de 4 ani sa nu mai aiba accese de tantrum. Eu mi-am primit multe bobarnace, fiindca fii-mea si la 5 ani se tara pe jos cand nu-i convenea ceva. Iar eu eram epuizata si fizic si psihic de crizele ei, care pareau ca nu se mai sfarsesc. Este alegerea ta ce metoda abordezi, dar asteapta-te sa nu treaca peste noapte aceste crize, ci gandeste-te ca este doar inceputul lor. Este firesc. allinta http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html |
nu este asta, dar multumesc pentru sugestie si pentru gandul bun.
sonia abia acum cred ca incepe sa constientizeze ca mami si tati nu-s impreuna, desi ar trebui. ea si cand vorbeste despre un animalut ca merge acasa, zice ca merge la mommydaddy, un singur cuvant. nu separat. refuz sa cred ca un copil atat de saritor cand vede pe cineva suparat si atat de iubitor de la natura ar avea crize de-astea sa nu imparta un amarat de borcan de peanut butter de care, in mod normal, nici nu i-ar pasa. intelegi tu? a reactionat nu neaparat nervos, ci total in opozitie cu natura ei. a suferit clar o trauma, nu am nici cea mai mica indoiala. si am aflat ce s-a intamplat la tati - i-a luat un patut nou ieri si l-au instalat impreuna. cred ca sonia s-a speriat ca ramane acolo definitiv, acum mi-a picat fisa, vorbind cu voi.