relatia cu psihologul
Raspunsuri - Pagina 2
montelimar spune:
Nu imi merge PM deocamdata, asa ca nu-mi ramane decat sa scriu si aici (pe unele persoane le-am contactat direct prin mail). Sunt in cautarea unui terapeut bun in Bucuresti, nu stiu exact ce tip de terapie mi-ar conveni, simt pur si simplu ca am nevoie sa vorbesc si "sa-mi golesc" sacul.Poate ca totusi o terapie in care sa existe si o componenta "de grup", pentru ca am impresia ca felul in care relationez eu cu ceilalti are nevoie sa fie privit din afara. Simt ca numai pot continua asa, nu stiu daca prin ce trec eu se cheama depresie, pentru ca mereu am fost mai trista si mai lipsita de energie, dar mi-e foarte greu sa ma concentrez si pur si simplu cateodata as vrea sa adorm si sa nu ma mai trezesc decat cand imi va fi mai bine.
rrox3 spune:
Montelimar ti-am trimis un e-mail.
Numai bine! Sper sa-ti gasesti echilibrul 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
montelimar spune:
A trecut aproape un an de cand am deschis subiectul si e foarte ciudat sa citesc primul post si sa-mi dau seama ca temerile mele de la inceput sunt si reprosurile pe care i le aduc, in tacere, psihoterapeutului meu si motivul pentru care imi spun ca am dat chix. Problema mea majora si in relatiile cu ceilalti, si in terapie, e ca nu ma consider suficient de indreptatita sa atrag atentia cuiva cu problemele mele,nu sunt invatata sa vorbesc despre mine sau daca o fac, am impresia ca spun banalitati, ca sunt complet neinteresanta. Nu pot sa-mi scot din cap ideea ca terapeutul ma asculta pentru ca asta e datoria lui, dar ca, in viata reala, nu mi-ar acorda nici cea mai mica atentie, pentru ca suntem, ca fire, parcurs si istorie de viata, complet diferiti. Banuiesc ca singura cale de iesire va fi sa-mi exprim nemultumirea cu voce tare si sa vad ce se intampla. Si totusi, intrebarea ramane- ce ar trebui sa se intample in cabinet ca sa simti ca te ajuta ora aceea platita ? Eu ma analizez foarte bine singura, sunt incapabila sa fiu autentica si sa gandesc liber in fata psihoterapeutului, si atunci ma intreb care e beneficiul. As avea nevoie de compasiune, intelegere si simt ca nu o sa le am, pentru ca ma plang prea mult, sunt plictisitoare si efectiv nu stiu sa ma fac placuta.
olympia spune:
Montelimar, imi pare rau ca problemele tale nu si-au gasit inca o cale de rezolvare.
"... Eu ma analizez foarte bine singura, sunt incapabila sa fiu autentica si sa gandesc liber in fata psihoterapeutului, si atunci ma intreb care e beneficiul. As avea nevoie de compasiune, intelegere si simt ca nu o sa le am, pentru ca ma plang prea mult, sunt plictisitoare si efectiv nu stiu sa ma fac placuta."
Nu te duci la terapeut ca sa te faci placuta, 
poate nu ti-ai descarcat destul sacul, poate cineva din apropierea ta il umple mereu si nu-ti dai inca seama de asta. De ce te desconsideri atat? Daca nu-ti face bine relatia cu terapeutul tau, nu te invinovati pentru asta, cauta pur si simplu, altul.
"Problema mea majora si in relatiile cu ceilalti, si in terapie, e ca nu ma consider suficient de indreptatita sa atrag atentia cuiva cu problemele mele,nu sunt invatata sa vorbesc despre mine sau daca o fac, am impresia ca spun banalitati, ca sunt complet neinteresanta. Nu pot sa-mi scot din cap ideea ca terapeutul ma asculta pentru ca asta e datoria lui, dar ca, in viata reala, nu mi-ar acorda nici cea mai mica atentie"
Esti nedreapta cu tine, problemele tale sunt importante daca te macina atat, nu exista grade de comparatie aici.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
Montelimar nu cred ca solutia pentru tine ar fi sa cauti alt terapeut. Cred ca ar trebui sa discuti cu terapeutul actual exact despre ce scrii aici. E o aparare a ta, la care nu ai renuntat si o vei folosi si intr-o eventuala viitoare relatie cu alt terapeut.
Nu te-ai simtit inteleasa? Nu ai primit compasiune? Sau nu le-ai acceptat fiindca ai avut impresia ca intrau in fisa postului?
Am inteles ca te simti neimportanta si neinteresanta pentru ceilalti. Dar ai explorat in terapie de unde ti se trage asta? De ce te simti asa?
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
delsim spune:
Cine stie sa-mi spuna si mie: cum decurg sedintele cu un psihoterapeut?Povestesti haotic, povestesti organizat despre o anumita problema?Daca ai mai multe "isues" de rezolvat le ia pe rand sau cum?
Si eu de unde stiu ce metoda mi se potriveste?Sau eu ma duc povestesc problema pe scurt si psihologul decide prin ce metoda ma trateaza?
Val_ spune:
Montelimar intrebai cum stii ca ai ales terapeutul potrivit.
Trebuie sa fie empatic, sa te simti la terapie in largul tau, sa ai "curajul" sa spui exact ce gandesti fara teama de a fi respins si da, sa simti ca terapeutul te place. Si desigur, ar trebui sa simti ca functioneaza. Usor dar sigur.
Psihoteraputii stiu intr-adevar sa isi gestioneze propriile sentimente si reactii si sunt probabil mai toleranti dar asta nu inseamna ca nu au si ei preferinte. Un terapeut onest nu va face terapie cu o persoana pe care nu o place. Un terapeut trebuie sa fie empatic si intr-o asemenea situatie
Ma gandesc ca daca dupa un an de zile nu ai aceasta senzatie si nu te simti suficient de comfortabil astfel incat sa ii spui terapeutului tau absolut orice (inclusiv ce nu iti place la el) poate este momentul sa cauti pe altcineva.
Mai mult, dupa un de terapie ar fi trebuit sa simti niste schimbari destul de importante ceea ce inteleg ca nu este cazul la tine.
Delsim cred ca alegerea terapiei depinde mult de problemele pe care doresti sa le rezolvi dar si de ce ti se potriveste.
In general tu esti cea care alege ordinea de rezolvarea a chestiunilor care te framanta si cea care impune o linie de discutie. Bineinteles ca terapeutul te poate "manevra" in timpul sedintei catre o alta zona, care i se pare mai importanta, dar pana la urma tu esti cea care stabilesti ritmul si topicul.
In general psihoteraputii sunt specializati pe un anume tip de terapie asa ca "metoda" pe care o va aborda este cea specifica specializarii sale.
Numai bine
stockholm spune:
Montelimar si eu cat de cativa ani o persoana care sa fie asa cum vreau eu insa no luck inca ;sincer eu nu m am simtit never free cand am vb cu un psihoterapeut sau psiholog
impresia mea generala a fost de intruziune totala in viata mea , nu de ceva care se misca liber rezultand o chestie constructiva
poate si problemele sunt prea mari .... nu stiu ce sa zik inca sunt in proces de cautari vom vedea ce va mai fii
pe mine m a ajutat mult mai mult un forum american care cuprinde pers ce au trecut prin acelasi tip de trauma ca si mine ... am gasit mult mai multa empatie decat la un doctor
si fetele de aici m au ajutat mult sincer ..ori poate ma ajutta faptul ca aici am putut fii anonima ?nu cred pt ca pe celalat forum cel americam am posta cu numele real plus poza mea
deci belea e la ei nu chiar la mine 
multa bafta sa ai
frumoasa_70 spune:
V-am citit si eu postarile voastre si am inceput sa-mi pun si eu intrebari legate de relatia dintre mine si psihologul la care merg. Merg la ea din luna iulie in fiecare saptamana. Sa nu ma intrebati ce metoda practica fiindca h'abar nu am. Mi-a fost recomandata de o colega de serviciu si merg la ea acasa. Prima sedinta a durat 2 ore, eram intr-o stare jalnica am stat intinsa tot timpul si am plans incontinuu. Acum dupa aproape 3 luni de terapie dar si de tratament sunt foarte bine insa la fiecare sedinta cu ea mi se umezesc ochii si de fiecare data gasim subiecte dureroase pentru mine. Familia ma preseaza sa nu mai merg fiindca ei vad ca nu mai am nevoie, dar cand am sunat-o sa-i spun ca vreau sa raresc sedintele ea mi-a spus ca de fapt dorea sa le indeseasca spre binele meu. Acum eu sunt intre familie si ea. Uneori sunt convinsa ca nu trebuie sa merg asa des insa am si momente de slabiciune cand cred ca imi face bine sa merg la ea saptamanal.