Cinematografia europeana (2)

beshter spune:

O comedie despre relatiile complicate dintr-o familie italiana tipica si in care descoperim ca ambii fii sunt homosexuali - www.imdb.com/title/tt1405810/" target="_blank">Mine vaganti. E destul de entertaining si eroul - Riccardo Scamarcio, pe care l-ati mai vazut in 'Mio fratello e figlio unico', unde-l juca pe fratele (risipitor) mai mare - e bine conturat. M-au enervat reprezentarile cliseistice ale prietenilor homosexuali, cu helanci pe gat si fara maneci, cu obsesiile pentru pantofi si rochii de marca, cu corpuri lucrate etc etc. Oricine are prieteni homosexuali s-ar enerva macar putin:))


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

beshter spune:

Bre oameni buni, am vazut 'Melancholia' lui Lars von Trier.

Wow! Mergeti sa-l vedeti, sa am si eu cu cine comenta:)

In afara de faptul ca m-a chinuit cel mai putin dintre toate filmele lui von Trier - din punctul asta de vedere e opusul 'Antichristului', de unde iesi bolnav - e un film foarte foarte frumos, whatever that may mean.

Nu va pun trailerul aici, ca e caca-maca. Nu cititi nimic despre film inainte, mergeti pe mana mea:)

Va spun eu dinainte ca e filmul iesirii din depresie, ca un disaster movie in care lumea chiar se sfarseste si, cu toate astea sau, mai precis, din pricina lor, e cel mai 'optimist' film al lui von Trier.

Ii dau 5 stele cu felicitari:)


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

giani spune:

L-am vazut ieri. A inceput bine, pe la mijloc nitel cam stagnant- personaje si conversatii fara sens, si s-a terminat... apocaliptic. De atunci ma tot gindesc la filmul asta. Nu imi place curentul asta nou din cinematografie- filmari de amator, cu camera tremurind- asta e, mie una nu imi place. Ma rog, cu toate defectele, e un film impresionant. Kirsen Dunst- in afara de rolul din Jumanji si parca Maria Antoaneta, eu n-am vazut-o in filme dramatice, n-as fi zis ca poate fi asa ...depresiva. O fi fost regizorul ori muzica lui Wagner, dar a fost credibila. Acum ma gindesc ca si o nunta filmata cu preludiul din Tristan si Isolda evoca un oaresice tragism.
Daca as mai vedea filmul inca odata? No. Daca o sa ma mai gindesc mult timp la el- cred ca da.
4 din 5


PS- Dar de ce filmul iesirii din depresie? Iesire in sens pozitiv? Ca mie nu mi-a dat impresia.Bine, acum si moartea tot o iesire este.

beshter spune:

Nu, moartea asa ca boul sau ca vaca - cum moare Sutherland sau cum moare Gainsbourg, fara sa fie in stare sa ofere mangaiere propriului copil - nu-i o iesire. E blocajul ultim.

E filmul iesirii din depresia lu' von Trier. Antichrist e facut in plina depresie si asta pe masura ce iesea din ea, asa cum iese Dunst pe masura ce se apropie Melancholia si ea o priveste in fata (vezi scena cu scaldatul goala in lumina albastra).

Personajul lui Dunst iese din depresie si moartea ei nu-i aiurea, pentru ca reuseste sa ajute un copil sa moara fara frica.

von Trier nu foloseste muzica in filmele lui. Asta e prima data dupa 1984, iar Wagner si romantismul german i-au adus multiple probleme la Cannes. Filmarile cu camera-n mana sunt 'semnatura' lui, le foloseste de la-nceput si senzatia de disconfort pe care o provoaca e senzatia de disconfort pe care o are oricine la confruntarea cu Celalalt.

Edit: giani, multam fain pentru comentarii! Sa mai vii pe la noi!


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

beshter spune:

Bre, vazurati ultimul film al lui Almodovar - www.youtube.com/watch?v=6fT4UE0aXYY" target="_blank">La piel que habito?

Va placu? Vi se pare ca seamana cu alte filme de-ale lu' nenea Pedro?
Sunt niste chestii p-acolosha pe care nu cred ca le-am inteles io prea bine dar filmul mi-a placut indestul ca sa-i dau patru stele.

P.S. trailerul e cam rahacios, nu va uitati daca aveti de gand sa vedeti filmul ca s-ar putea sa va razganditi:)


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

portocalia spune:

l-am vazut eu si m-am plictisit de moarte. slava domnului ca s-a sfarsit lumea si filmul cu ea, cam asta a fost concluzia mea de final. toate personajele sunt ciudate si depresive si au problemele lor comportamentale atat de acute si atat de esentiale incat sfarsitul lumii pare asa, o bagatela, prin comparatie. senzatia cu care am ramas eu e ca sfarsitul lumii le-a deranjat din depresie. mai aveau inca atat de multe stari mizerabile de experimentat!

dincolo de asta, e clar filmul unui om bolnav, prins in meandrele depresiei lui, pe care o ridica pe soclu si la care se inchina. e aproape neinteligibil pentru un om normal la cap si care n-are chef sa agonizeze impreuna cu lars. plus, foarte slab ca mesaj (care-i mesajul, in afara de depresia colectiva?). bomboana pe coliva: kirsten dunst (pe care o iubesc si care m-a vrajit in virgins suicides si marie-antoinette) e urata cu spume si total insipida. deci nu, nu si iar nu.

hilar, dar trailerul mi s-a parut mult prea bun pentru film. asa m-a si pacalit sa ma uit, de altfel.

edit: singurul dragut si oarecum normal (ceea ce-i ciudat, in context) e Kiefer Sutherland. face ca filmul sa aibe totusi o vaga legatura cu lumea reala, dar legatura e atat de fragila si se termina atat de clueless, incat te intrebi la ce bun. oricum, prezenta lui ajuta :)

iarina spune:

Io, io vazui La piel que habito.
Mi s-a parut in parte atipic pentru Almodovar, adica a fost high tech, cand marea majoritate a filmelor lui sunt plasate intr-un cadru foarte traditional spaniol, pe care de altfel il si exploateaza din plin. Insa vechile lui obsesii, homosexualitatea, bisexualitatea, femeile (mail ales) sunt la locul lor.
Mi-a placut actrita- Vera, a fost o revelatie - uluitor de expresiva.
Banderas a fost surprinzator de credibil, eu nu ma prea omor dupa el.

iarina spune:

Mihaelka nu mai trecusi pe aici sa ne spui mai multe despre filmul lui almodovar.

beshter spune:

Pai nu prea avui timp, ce sa fac si io:)
Si mie mi s-a parut ca toate temele lui sunt acolo dar altfel aranjate si cu o ciudata senzatie de nou vechi:)

Elena Anaya e mesmerizant de frumoasa, iti vine s-o intinzi pe paine si s-o mananci. Cred ca Almodovar e cazut in cap de fericire ca si-a gasit actrita-fetis perfecta, aia de le inglobeaza si pe Penelope Cruz si pe Victoria Abril.

Pana la rolul asta, singurul Banderas pe care l-am remarcat a fost Puss in Boots:)) Aici mi s-a parut ca seamana - in unele scene, izbitor - cu Cortazar.

In rest, acelasi Almodovar exuberant si cu umor tzicnit, in ciuda mediului aseptic in care se desfasoara toata nebunia. Cred ca e singurul regizor de pe lume care a reusit sa ma faca sa rad la o scena de viol.

portocalia, imi pare rau ca nu ti-a placut 'Melancholia' dar ma bucur ca ai scris aici:)

portocalia spune:

mihaelka, bine te-am gasit! :)

o sa caut si eu filmul lui almodovar, de fapt ultimele doua filme ale lui. ultimul vazut de mine e "volver", care mi s-a parut pur si simplu minunat. am vrut sa ma mut in spania dupa ce l-am vazut. inca mai vreau, dar acuma nu e momentul, cu situatia economica & stuff :)