Un baietel rasfatat (2)

Sabina spune:

faceam concurs, si bineinteles ca ea strangea mai repede si mai bine
acu a fost din proprie initiativa.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Alexia27 spune:

Mai, ordinea asta in casa transcede generatii Pe bune, si cand eram eu la mama acasa, probabil prin clasele 5-8 daca nu ma innebunea de cap cu ordinea si curatenia la mine in camera. Vorba ei preferata era "de cate ori intru la tine in camera ma imbolnavesc de nervi"! Pana mi s-a luat de atata cicaleala si intr-o zi cand primisem directive de a face ordine, inainte sa plec la scoala am lipit un afis mare pe usa de la camera: " Nu intrati! Pericol de imbolnavire de nervi!"
Oricum lupta a continuat si cand eram in liceu. O data era isterizata de praful nesters din camera mea, cand eu, foarte calma i-am spus ca nici nu am de gand sa-l sterg,pentru ca praful reprezinta "scurgerea ireversibila a timpului" . Mama si acum le tine minte...
Nici acum nu m-am schimbat. Asa ca fie-mea poate sta linistita din punctul asta de vedere

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

Tonnia spune:

Nici eu n-as fi strans plastilina din pacate. Pentru simplul motiv ca nu-mi place sa fac ce-mi cade in sarcina decat dupa propria mea organizare a timpului. De ex. nu spal, adica nu le bag la spalat, vasele imediat dupa masa si altele. OK, stiu care imi e treaba dar o fac cand stiu eu (si nu dupa 5 ani). Mi se pare suparator sa-mi faca cineva programul. Si demotivant.

Pe de alta parte, imi pare ca nu ai o ierarhie a "problemelor" care te supara, in sensul ca esti sau asa pari din mesaj cam permisiva in privinta agresivitatii copiilor si un pic cam rigida in celelalte privinte, cum ar fi stransul jucariilor.
Toti fratii se mai bat, ii ia valul imediat, dar daca nu inceteaza atunci cand le atragi atentia inseamna ca esti intr-o faza de pierdere a comunicarii, ca nu sunteti pe aceeasi lungime de unda, adica cum sa-i mai dea una dupa ceafa dupa ce ii spui ce inseamna asta. Inteleg spontaneitatea copiilor, dar apoi ce mai e? Care pe care? De ce sa nu coopereze odata ce realizeaza implicatiile? De ce nu ajunge mesajul tau la ei? Iar cu bunica ce sa mai zic...a ajuns repetitiv.
Deci, dupa mine, undeva s-a ratacit dorinta aia de cooperare. Poate e o faza, poate le-ai cerut prea multe lucruri in ultima vreme, de genul celor marunte care sunt muuulte.
Sau nu stiu ce e, mai imprieteneste-te, mai lasa cele marunte mai usor si fixeaza niste limite la cele mai grave.

Si una peste alta, nu cred ca exista vreo teorie care sa permita unui individ sa fie agresiv cu un altul in mod repetat.

Simt ca n-am avut un ton prea potrivit, scuze. Si ai mei se bat. Asa ca spun si eu din experienta mea.

conchita spune:

eu cred ca s-a inteles gresit metoda AP - cine spune ca nu exista reguli sau consecinte sau ca un copil crescut AP e seful in casa si e un Goe rasfatat si fata bun simt si egoist?? daca as avea o secunda dubiul ca din AP iese altceva decat un copil bun, iubitor, generos, independent si inteligent, as aplica metoda accept de coercitie, sa avem rezon.

freedelia, se apropie de varsta para. eu observ schimbari majore la sonia recent, asa dintr-odata, si n-are 3 ani impliniti, dar e clar ca ne apropiem de anul linistit.

eu sunt pe acceasi lungime de unda cu Tonnia la explicatie si solutie.

Soleil, acum ma grabesc nitel si nu vreau sa-ti raspund in fuga, revin. "drame" e un cuvant ca oricare altul, nu conteaza ce gandim noi, conteaza ce cred ei despre ce li se intampla.

Alizee spune:

Am citit cateva mesaje din noul capitol si am zambit cu nostalgie. Dar am si rasuflat usurata ca am scapat de corvoada obisnuitului cu olita sau a diversificarii.
Tot ce pot eu sa spun mamelor de bebei este ca au nevoie de multa rabdare si perseverenta. Nervii tinuti in frau, dar sa fie ferme.
Cand crezi ca totul merge struna, bebelusul pac, nu mai vrea sa faca la olita sau sa mai manance leguma pe care o mancase cu placere data trecuta. Bebelusii au toane, dar mamicile sa nu intre in panica. Pe mine ma linistea doctora fetitei; la orice problema, o sunam.
Fiecare varsta este cu problemele ei; crezi ca ai scapat de o problema, insa o alta da navala peste tine.



allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

vikinga spune:

Freedelia si eu cu doi copii mici si insarcinata, fara probleme de sanatate, insa deja in luna a 8-a totul devine mai greut. Au fost si parintii mei aici o perioada, acum sunt singura. Pe mine m-au ingrozit mesajele tale, nu are cum sa fie ok asa. daca de miine nu ar mai fi mama ta la voi ori ar fi bolnava si nu ar mai fi nici bani de platit femeie in casa, cum te vezi in luna a-8a a 9-a ori cu bb 3 nou nascut? Dupa 2 copii sa stringa si sa faca si sa dreaga 3 femei??? Si sa mai ia si bataie de la ei si sa se stea in haosul facut de certurile si bataile dintre ei? Taman ce spusesem ca trendurile astea educationale tin numai la mamele cu un copil maxim doi si eventual, bone, femei in casa, bunici si alte ajutoare.Nu critic AP pt ca nu stiu exact ce este si din ce citesc multe chestii le-am aplicat si eu fara sa stiu ca-s neaparat AP, parca zici ca e firma la haine, "eu sunt AP". Si nici metoda aia educationala care pedepseste si limiteaza copilul nu are cum s afie ok. De ce sa nu se poata o metoda intre, izvorita din noi parintii si din necesitatile si ritmul familiei? De ce trebuie sa ne complicam atita? Conditionarile date de metode educationale fixe induc parca in parinti ceva asemanator cu frica aia de a nu ajunge in rai daca nu faci asa si asa si neaparat asa, ca de cumva faci cum doresti si-ti dicteaza sufletul si bunul simt sigur ajungi in iad. Unii oameni vad ca sunt depenedenti pe toate planurile de conditionarile astea. dar de ce nu se poate gindi cu capul si inima libera in orice?Primordial este sa asiguram tot ce e mai bun copiilor nostri insa trebuie sa ne punem niste semne de intrebare daca pentru ca ei sa se simta bine si sa faca ce doresc trebuie sa sufere nu un adult ci trei inca? Si nu vb de suferinta parintilor ce merg la sapa pe cimp in ploaie si frig zi lumina pt o bucata de piine ci e vb de mofturi pure. Copii fericiti? Poate. Dar o familie mare fericita? In nici un caz. Si zilnic citesc aici ca daca mamele nu sunt fericite nu au cum nici copiii sa fie fericiti. De ce in cazul asta nu se aplica regula asta?Pai cu domnul Goe in 3 variante in casa s-ar simti si ar arata mami la 35 de ani ca la 45 de ani. Aldo face miine 6 ani si Nadja are 2 ani si 7 luni, nu fac un capat din tara in caz de nu-s strinse cele jucarii, nu are cum sa arate camera luna dupa mina lor, dar cit de cit ceva bunavointa din partea lor trebuie sa fie. Insa agresivitatea e deja o problema si trebuie sa intervii cumva. Si ai mei se mai cearta si mai ies scintei dar nu-i las asa, de obicei ii separ in camere si cu activitati diferite. Nu inteleg deloc ce te impiedica sa intervii? Biblia AP de sub perna cu amenintarile ca asa si asa va fi de vei face ceva in sensul asta?Chiar nu vreau sa te fi suparat, nu fac parte din nici o gasca care se tot cearta aici, vorbesc doar ca mama pe subiectul asta si cum am zis si eu sunt tot pe acolo, dar sincer si cu mina pe suflet la mine nu e chiar asa, e cer senin. Si am copii normali, iubitori, destepti, rid, fac galagie si eu ma simt la fel de bine pe linga ei, nu-i nimeni frustrat, nici ei nici eu. E o placere sa fiu mama de doi pui si abia astept sa vina si bebelina mica. Si nu am ajutoare de nici un fel. Si am copii temepramentali, cu singe adevarat latin si romanesc si rusesc de la mami dar si italienesc si spaniol de la papi. Sotul meu mai mult ca niciodata are o perioada si mai aglomerata cu renovarile la afacerea noastra. Si e o placere si pt el sa vina acasa, nu e intimpinat de urlete si batai si bunici ci mame depasite de situatie.Vikinga 32+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

desiree spune:

vikinga, AP inseamna comunicare non-violenta, deci nicidecum nu spune ca daca nu lasi copilul in pace sa se manifeste nu stiu cum, nu stiu cum va deveni in viitor

totul e comunicare non-violenta, asta inseamna lipsa pedepselor, intelegerea manifestarilor copilului, aflarea cauzelor unui comportament nedorit si remedierea problemelor intr-o maniera empatica, la nivelul copilului.

asa, mai pe scurt

o mama AP care si-a atins limitele, de ex, cum e cazul freedeliei, cu siguranta are o problema de rezolvat..de fapt mai multe....una cu ea insasi, lucreaza asupra ei insasi si asupra comportamentului ei fata de copii (cum a punctat Tonnia si Conchita) si una a copiilor. Oricat ne-am da noi cu parerea, aici nu va gasi solutii magice de rezolvare a problemelor, solutiile/cauzele e datoare sa le identifice ea insasi, cea mai in masura sa o faca .

daca de exemplu, al meu copil, vrea sa imi rastoarne galeata cu apa in baie pe jos...ok, o data de oua ori, de 10 ori cu mopul dupa el...a 11-a oara, gata, pana aici pot, asta imi e limita, nu pot mai mult.


acceptandu-ne pe noi insine cu limitele noastre si comunicandu-le copiilor intr-o maniera sincera, si ei la randul lor vor invata sa si le cunoasca pe ale lor.

---

Alina,mami de Mihnea-Octavian, 3 anisori fara un pic

Soleil spune:

Vikinga, ai reusit sa exprimi punctul meu de vedere mai clar decat as fi putut eu insami .
Echilibru pentru toti - parinti si copii, multa iubire si bun simt. Sunt convinsa ca asta nu are cum sa dea gres .

Edit: La multi, multi ani fericiti maine pentru Aldo!

---

freedelia spune:

cum m-am trezit am venit cu cana de ceai aici sa vad ce ati mai scris.

Vikinga -- mama mea nu locuieste cu noi, ne vedem in weekend, 2-3 zile pe saptamana. Si cand vine ea, am impresia ca tot programul se da peste cap, copiii nu mai stiu ce le e permis si ce nu iar eu simt ca imi pierd mintile. De facut curat, din pacate asta este realitatea vietii de expat in Shanghai. Toata lumea are femeie (ba cei cu 2 sau mai multi copii au chiar doua femei, una la copii si una la restul) si uite asa ajungi sa nu mai faci nimic. Chiar zilele trecute era o discutie pe un forum de aici despre asta si unele ziceau ca au renuntat la femeie inainte sa se intoarca acasa, pentru a se reobisnui sa munceasca si a isi invata copiii sa o faca. Alte mamici ziceau ca macar in anii cat stau aici sa se bucure de timpul liber in care sa faca lucruri placute. Poti insa foarte usor cadea in capcana de a nu mai face nimic decat sa pierzi timpul si sa arunci banii barbatului, timp in care femeia iti conduce casa si iti creste copiii. Nu e cazul nostru (inca ).

Si eu ii despart, ca doar nu o sa ma uit la ei cum se bat cu un zambet tamp pe buze. Ideea este ca un copil crescut in AP ar trebui sa ajunga empatic si sa percuteze la comunicare. Cum zicea Tonnia, nu e normal ca eu sa ii zic ceva si el sa continue ca si cum nu as fi vorbit sa ii arda palme peste cap sora-sii. Daca se intampla asta, inseamna ca e o problema -- fie intre noi, fie la ei, fie la mine. trebuie sa vedem acum care e problema.

Desiree -- si ce faci a 11-a oara cand varsa galeata? Dupa ce i-ai comunicat limitele tale in mod repetat si nu a incetat? Cam in punctul asta suntem noi -- eu nu mai suport felul in care se poarta unul cu altul, mai ales John cu sora lui, comportament pe care ea il imita si i-l intoarce. Le-am comunicat felul in care comportamentul lor ma face sa ma simt si nu am ajuns la nici un rezultat.

Tonnia -- nu sunt asa stricta cu lucrurile marunte. De obicei isi strang si ei jucariile cand termina de jucat, impreuna cu femeia, cand se apuca ea, uneori din proprie initiativa, alteori le zic eu sa o ajute. Ce ma deranjeaza e nu atat jucariile intinse cat faptul ca ma ignora si se comporta ca si cum nu as vorbi. Asta ma scoate din minti. Inteleg ca nu vrea, dar macar sa zica de ce -- nu am chef acum, sunt obosita, vreau sa ma mai joc, etc. Sau macar sa zica "I don't feel like it", sa imi comunice ceva, nu sa ma ignore total...

In fine -- continuam, cu rabdare si asteptam sa treaca perioada asta cu probleme de comunicare.

Va multumesc...

23+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Alizee spune:

Freedelia, neascultarea copiiilor tai ar putea izvori tocmai din sentimentul tau de vinovatie ca platesti pe altcineva sa se ocupe de ei. Copiii te simt.
In locul tau, as renunta la dadaca si as pastra doar femeia care face curatenie. Copiii asculta de persoana care se ocupa tot timpul de ei.

Edit : acum am vazut ca esti si insarcinata. In cazul asta, pastreaza bona, dar implica-te mai activ in viata copiiilor tai. Adica : joaca-te cu ei, mergi cu ei in parcurile de distractie, arata-le in permaneneta afectiune. Printre pupici, le spui cat de mult ii iubesti si, de abia atunci, vor fi mai atenti la observatiile tale.
Nu lasa bona sa te inlocuiasca. Tu esti mama lor si asta trebuie sa le transmiti tu.

allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html