Increderea de sine
Raspunsuri - Pagina 2
danat spune:
Accept pictura am inceput-o in primul rand din placerea MEA, apoi a venit admiratia oamenilor de caare am devenit cumva dependenta. Mai ales ca si vand din "opere" 
Dar e un exemplu palid al neincrederii, totusi nu ma "tem" asa tare ca nu ar placea...
Mihaela_s 
ma bucur sa te vad aici 
si da, recunosc si eu ca societatea asta te ajuta sa te mai dezinhibezi, sa ai macar senzatia ca esti mai stapin pe tine. Normal, conjunctura ajuta, ca nu esti luat la suturi cand intrebi ceva (poate prostesc uneori) si lumea e draguta oriunde.
Apropos, eu in Ro ma simteam mult mai sigura pe mine cand ma luam la cearta cu vreo functionara sictirita aici habar nnu am sa ma cert pe germana 
Mai vreau sa spun ca neincrederea in mine nu ma inhiba in relatiile cu oamenii, eu zic ca sunt un om care leg amicitii usor si cu placere, aproape in orice conjunctura. Noutatile de acest gen chiar ma provoaca, nu inhiba. Depinde si care e miza Daca e vorba de o discutie la o cafea sau un interviu pt un job.
Acum scriind, imi dau seama ca neincrederea asta vine din perfectionism. Perfectionism care ma tine pe loc si imi darima increderea de ex. din cauza ca nu stiu sa ma exprim in germana asa cum as face-o in romana. Din a cere, poate, prea mult de la propria-mi persoana...
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s :)) Daca esti genul care se revolta din "orice" atunci gasesti si aici motive. |
Ah, nu! Ma revolta chestii serioase, cu bataie lunga, legat de care ma revolta cauzele sau consecintele. Daca ar latra un caine sub geam as fi ultima care ar observa.
denizel ce vrei sa spui?
Si ca sa postez si la subiect, o alta cauza serioasa a neincrederii de sine este lipsa de autenticitate provenita tot din educatie. Unii parinti cred ca este de datoria lor sa indice copilului ceea ce este amuzant razand zgomotos si fals, ce este frumos minunandu-se teatral si dand din gene, ce este urat stramband din nas ostentativ. Copilul meu a ras prima data neprovocat pe la 6 luni cand m-a vazut storcand un mop. Dar nu va puteti inchipui cu cata pofta. Nu e nevoie sa le indicam directia pana la a eticheta totul in amuzant, frumos, urat, dupa niste reguli stabilite de...cine? Plus ca astfel ii constientizam ca si ei pot fi etichetati dupa niste reguli clare. Stiu ca subiectul nu este despre cum poti calca in picioare increderea de sine a unui copil, dar fiind constient de cauze te poti elibera de ele.
denizel spune:
Voiam sa spun ca, dat fiind faptul ca iti place sa starnesti dezaprobare, scandinavii nu iti vor prea oferi satisfactii :D (ce, tu crezi ca ei sunt ca mine? ).
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
danat spune:
Neata!
Accept de asta cu influenta parintilor asupra dezvoltarii noastre, inca din copilarie, am incercat sa scap cam de pe la 15-16 ani, cand am inceput sa dau replici sau sa am reactii care au starnit ulterior din partea familiei comentarii de genul "obraznica", "si-a luat nasul la purtare", etc. Numai din cauza faptului ca spuneam ceva sau reactionam total contrar decat li se parea lor ca "se cuvine".
Insa faptul ca ma simteam bine cand reactionam asa, m-a facut sa continui
Nu stiu insa unde sa sap ca sa gasesc sursele neincrederii mele de-acum 