Nasterea in apa - o alternativa,un miracol (9)

Aurorra spune:

Buna fetele,
Hristos a inviat!
Anca,felicitari pentru micuta Cristina,ce cadou frumos a adus iepurasul!Sa va traiasca si sa fie sanatoasa! Asteptam cu mare nerabdare povestea ta!
Ana,multumim de veste!Stii cumva de ce nu a fost nasterea in apa,daca tot s-a putut natural?

Fetelor,ce se intampla,de ce atata liniste pe aici!
Pupici tuturor si poftiti la povestit!!

Aurora de duracell neastamparat Robert Matei

Robert Matei

Pozici
Mateut

ana_micu83 spune:

Neata de la noi! Dam cafeluta, laptic, capucino, 3 in 1, tigarele pt fumatoare si va chemam la un "pahar" de vorba!!

Ce va fac picii? Ce faceti voi?


Copilul meu vesel...Andrei~Ravan(poze) /Blogul meu cu hainute

AnkaG spune:

Am ajuns si noi acasa de cateva zile si suntem niste parinti tare fericiti.
Si acum... povestea nasterii:
Duminica pe la ora 8 m-a trezit prima contractie. Am mai avut eu asa cate o contractie care ma trezea din somn, dar asta parca a fost putin altfel. Am decis sa incerc sa dorm in continuare, ca oricum nu avea rost sa ma agit... trebuia sa imi pastrez energia pentru ziua cea mare.
Pe urma am mai tot avut contractii dar am incercat sa dorm. Pe la 9 am zis ca deja treaba devine mai serioasa ca deja avusesem 4 contractii la rand. Am decis sa ma uit la ceas, dar sa incerc sa dorm in continuare. Aveam contractii cam la 20 de minute. Apoi n-am mai reusit sa dorm si cand am fost la baie am vazut si putin sange... si atunci m-am gandit ca foarte probabil a inceput travaliul... mi-am sunat sotul, ca eu am dormit singurica la parinti si i-am zis cu emotie ca eu cred ca azi e ziua cea mare. Apoi am fost la mama si am tras o mica partida de plans pentru ca m-am simtit cuprinsa de emotii. Dimineata am petrecut-o cu ai mei si cu sotul, cu contractii din ce in ce mai jenante si mai dese. Sotul parea foarte linistit si amandoi ne asteptam sa dureze destul de mult. Am zis ca pana nu doare cat de cat mai serios, adica sa nu ma mai pot concentra la nimic altceva incercam sa ne purtam ca si cum nu s-ar intampla nimic. Am zis totusi sa notam cum vin contractiile ca sa putem suna dr. sa vedem el ce ne recomanda. Si au fost cateva contractii la 12 minute, apoi deodata la 6, apoi la 3 si dintr-o data vreo 3 contractii dureroase tare una dupa alta... na... aici m-am cam pierdut cu firea si l-am sunat repede pe dr si mi-a zis sa merg la Brasov la clinica. Asa am si facut, desi contractiile s-au mai domolit. Drumul a fost foarte fain, soare afara, povesti in masina... n-am tinut cont de contractii... dureau, dar incercam sa respir lent si sa le las sa isi faca treaba. O data ajunsi la clinica, pe la ora 3, am asteptat sa ne faca internarea, intre timp a sunat si dr. B, ca el trebuia sa stie cand sa plece din Victoria. Am ajuns sus, m-am schimbat in camasa, m-au controlat, aveam 3-4 cm dilatatie... s-au cam mirat ele ca li se parea ca nu ma prea doare... Apoi mi-au facut clisma, care n-a fost chiar asa de nasoala cum ma asteptam si am mers in sala de nasteri. Mi-au monitorizat contractiile si s-au convins ca eu chiar sunt in travaliu si am contractii destul de serioase... deja erau stabilizate la 5 min si urcasera intre 40 si 60 intensitate. Apoi am fost sa imi faca hartiile.Pana am stat pe scaun si si in pat parca nu imi mergea asa de bine... dupa ce am terminat cu hartiile ne-au dat program de voie si am inceput sa mergem, sa mangaiem burtica la fiecare contractie si sa respiram lent (eu cu sotul). Repede am ajuns la contractii la 4 minute, apoi la 3 minute. A venit moasa sa ma mai verifice si ajunsesem in nici o ora la 6-7 cm. A decis sa imi rupa apa... am avut ceva emotii, ruperea apei n-a fost dureroasa, dar presiunea care o punea moasa acolo ca sa nu iasa cordonul in fata caputului lui bebe a fost cam dureroasa. Daca pana atunci m-am descurcat foarte bine cu contractiile, dupa ruperea apei am avut niste dureri foarte intense si dese, dar doar pentru putin timp... m-am asezat in pat si m-am linistit si mi-am intrat din nou in ritm. A ajuns si dr. ... eu nu prea intelegeam de ce atata graba ca doar ma asteptam ca mai am inca cateva ore pana sa nasc... dar n-a fost chiar asa. M-au tot intrebat daca vreau peridurala ca nu era anestezistul in clinica si mi-au zis ca dureaza vreo juma de ora pana ajunge... am zis ca mai astept o jumatate de ora si daca nu mai pot atunci il chem sa vina... Imediat m-au bagat in cada cu apa calda, mi-au pus parfum... totul frumos... dar mi-au dat si ceva de contractii si parca aici deja mi-am pierdut ritmul... contractiile erau tot mai tari, parca nu mai stiam cum sa ma alin... am respirat cum zicea dr si imi mangaiam burtica... rezistam... mai greu, dar totusi departe de imposibil.
Cand deja aveam dureri foarte mari am inceput sa gem cam tare si a venit din nou dr sa vada cum mai stam. M-au urcat pe masa si ajunsesem cred ca in nici 15-20 de minute la 9 cm. Dr a zis ca putem incepe sa impingem daca vreau pentru ca el ma poate ajuta cu acel 1 cm ramas si scurtam timpul pana la nastere. A estimat el ca ar fi cam o ora. Am crezut ca voi sti sa imping bine, eu ziceam ca m-am pregatit... dar se pare ca la inceput n-am prea stiut ce e de facut, dar cu ajutorul dr care m-a incurajat tot timpul si m-a ghidat am inceput sa imping si bine. Durerile deja erau foarte mari si cand impingeam parca treceau complet, dar nu puteam impinge continuu un minut intreg cat tinea o contractie, si pana mai luam aer sa mai imping o data durea tare de tot si... surpriza... intre contractii ramanea o durere jos la burta continua... si eu care credeam ca am timp sa ma relaxez. Am crezut ca voi simti presiune undeva in vagin... dar se pare ca doare tot burtica. Din cateva impingeri a inceput sa se vada capul lui bebe si l-am simtit si eu cu mana... Doamne ce emotii puternice. Apoi lucurile nu au mai mers prea bine... desi eu faceam mari eforturi sa imping cat mai bine caputul lui bebe iesea si apoi era tras tare inapoi. A zis dr ca ceva nu e bine... ori e cordonul scurt sau are circulara... era scurt, si apoi si-a dat seama ca am si uterul crescut mult in spate si de fapt bebe e mult mai mare decat parea dupa burtica si sta acolo ascuns in spate. A inceput si moasa sa ma ajute la contractii ca eu singura nu mai prea faceam fata. A fost greu... tare greu... am avut cateva momente in care am crezut ca nu mai pot... eram speriata sa nu se intample ceva rau cu bebe, si mi-era frica si pentru mine. Stiam ca acum nu mai e cale de intoarcere... stiam ca numai eu pot sa imi imping copilasul afara si trebuie sa trag de mine cat pot de mult. M-a ajutat foarte mult si sotul ca m-a incurajat tot timpul, si dr care la fiecare contractie ma incuraja si pana la urma cu ajutorul a doua moase si a dr a iesit si bebe. Dupa o ora de munca intensa am simtit asa o bucurie in suflet... mi-au pus-o pe burtica si am simtit ca toata lumea e a mea... Si acum imi dau lacrimile cand ma gandesc la momentul ala. Ce a urmat n-a mai contat... placenta, cusatura... de nimic nu mai aveam chef, dar am stat acolo cuminitica sa le rezolvam pe toate, in schimb gandurile mele erau numai la copilasul meu, la marea realizare.

Ca si concluzie, sunt tare mandra de mine ca am reusit sa nasc natural. Partea cu dilatia a trecut mai usor decat ma asteptam, in schimb la partea cu impinsul mi s-a parut foarte greu si ma bucur ca m-au ajutat... am avut noroc ca am prins si schimbul de moase si m-au putut ajuta amandoua... ca singura nu stiu cum as fi putut. M-au intrebat la sfarsit daca vreau sa terminam nasterea in apa, dar eram prea obosita si simteam ca singura am sanse sa nu pot impinge copilul afara si tot ce m-a interesat a fost sa fie beba bine. Am acceptat si epiziotomia pentru ca mi-a spus dr ca am sanse foarte mari sa ma rup si stiam ca asa si beba va iesi mai repede... la un moment dat nu mai respiram prea bine si a avut pulsul mic... atunci chiar m-am speriat si am zis ca fac orice numai sa fie bine. Oricum aceasta epiziotomie de care toata lumea e speriata pentru mine n-a fost chiar asa mare lucru... nici nu prea doare si dupa ce trece anestezia. Acum parca mai ustura putin si e foarte incomoda cand trebuie sa te asezi in fund si sa mergi la baie, dar in rest chiar e ok... pe mine nu ma doare.
Primele zile ca mamica au fost destul de grele... mai ales stresul cu alaptarea... dar acum incet incet vine si lapticul... Cristina e tare cuminte, manaca bine si se odihneste... si noi suntem niste parinti tare tare fericiti si mandri.

vioo spune:

Felicitari Anca!! Intr-adevar ai de ce sa te simti mandra. In ziua de azi tot mai multe femei aleg cezariana fara sa stea pe ganduri. Durerile sunt mari dar nu chiar de nesuportat. Felicitari inca o data pentru ca ai reusit si fara epidurala!!
Mi-am dorit si eu sa pot sa o nasc pe Carmen atunci, pe masa, si imi dau seama acum ca inca nu am depasit momentul. Pe langa eforturile si cheltuielile depuse, mai e si senzatia aceea de neimplinire, simt ca am esuat ca femeie. Am incercat sa ma controlez si sa ma port in travaliu asa cum citisem, eram dispusa sa fac orice pentru ca eram convinsa ca orice femeie este capabila sa isi aduca natural pe lume bebelusul.
De multe ori cu complicatii, cu minute in sir de impins, cu rupere de perineu... dar sunt sigura ca acesta este evenimentul care te face sa te simti implinita cu adevarat, ca femeie. Felicitari Anca si celorlalte ca nu ati ales nasterea prin cezariana programata! Fie ea in apa sau nu, parerea mea e ca nasterea naturala e cea mai indicata
Sper totusi sa mai fie o sansa si pentru mine, sa nu mor fara sa imi simt copilul trecand prin mine.
Ce minte putina trebuie sa am, daca pun problema astfel in loc sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru ce copil frumos si sanatos mi-a dat! Cand sunt atatea femei care nu au bucuria de a duce sarcina la bun sfarsit..
Asa ca.. sarcina usoara in continuare celor cu burtici.. si sanatate si voiosie multa celor cu pitici! Viata e frumoasa, sa ne bucuram de ea!

LilianaR spune:

Uau! Felicitari, super povestea! Mi-au dat lacrimile!

N-am mai intrat de ceva timp pe subiectul asta, promit sa il urmaresc mai des.
Pupici mamicilor proaspete...

16+

sovietica spune:

Salutareee!

pai daca tu esti varza cu timpul, eu ce sa mai zic :))
lupta vietii e cu astia mici! au ei noroc ca-s simpatici!

felicitari proaspetelor mamici! sper mai pe seara sa revin cu un mesaj mai detaliat.
ma intorc la cronofagi :D

(\/) pozici www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=293160224b605501d6e9fd" target="_blank">MONTAJE
(='.'=) nasterea lui Sasha, 17.04.08
(")_(") nasterea Anei, 03.09.09 .... povestioara

ana_micu83 spune:

Ce bineee ca ai trecut pe la noi! Intre timp ma delectez cu filmele voastre. Sunteti bestiali!


Maine aveti zi de chef, nu? 2 ani pt Sasha!!!

La multi ani!

***Andrei~Razvan, surprize in imagini***Hainute alese pentru printi si printese!***

sovietica spune:

Ana-micu multumim de urare. da, maine e zi mare. acum 2 ani, cam pe vremea asta mi s-au fisurat membranele cu de la ele putere :)
Am vazut si pozele voastre ce maricei si voinicei v-ati facut!

La noi acum e destul de greu, amandoi copiii sunt cu eruptii dentare si in plus Sasa, pe care de 2 saptamani l-am inrolat la gradi, deja a cules o raceala mica de acolo, care in combinatie cu eruptia a dat febra si tuse. era mai bine daca nu raceam si eu exact in acelasi timp cu el, dar, deja a trecut ce a fost mai greu.

Dar e frumos, sunt frumosi, si ii iubim de nu mai putem!

AnkaG, m-am emotionat toata cand ti-am citit povestea! o pot salva ca fiind povestea nasterii mele, parol! mai putin ultima parte cand dupa ce m-am chinuit pe masa si am tipat de numa, m-a pohtit doctorul inapoi in cada sa expulzez acolo, si era sa renunt si eu, ca mi se parea crunt sa ma adun cu toate durerile alea, sa ma dau jos de pe masa si sa merg la cada. ca cine era sa imi ia pe sus cele 90 de kile :))
pana la urma m-am dus in cada. nu prea imi place metoda lui dr.B de a tine mama pe masa in partea cea mai grea a travaliului. si nici coatele lor pe burta nu mi-au placut :), dar na, cine a zis ca nasterea e ceva usor
si la fel, ma intrebau daca am cordonul scurt sau circulara, la fel mi-am zis la un moment dat ca nu mai pot... bine ca n-a durat mult! a iesit bebe chiar cand am zis ca lesin.
Felicitari mamico, sa va traiasca minunea!


Pentru cele la care conteaza comparatia, la Constanta dr. nu m-a facut dute-vino. odata intrata in cada, acolo s-a petrecut totul. cica el are incredere in instinctul natural al femeii de a naste. pana la proba contrarie :) dar are rabdare sa astepte sa vada care e situatia reala. am facut doar o simulare de impins inainte sa intru in cada, si a zis ca e fb. si credeti-ma, n-am ramas de la bb1 experta in impins, ca ma cam confuzasera in modalitati.

Mirelou (si cine va naste musai la Eva), tu sa nu citesti comparatia te rog! am mai zis, si la Eva am fost tratata foarte bine! Doamne ajuta sa nasti cu bine!

Aurora ma bucur sa te "revad" vad ca n-ai mai pus poze cu ochiosul :) dar cu siguranta e cel putin la fel de frumos ca in februarie 09, cand e ultima poza incarcata.

Vioo apasat si la mami si la Carmen. stii ca dr. zaher de la isis "naste" natural si dupa ceza, da? ar ramande de discutat detalii, gen cat a trecut de la ceza, daca au fost probleme majore la nastere... si poate pana atunci este gata si bazinul ala tare pe care vrea sa il faca, sa stea mama in picioare cumva, cum este cel mai bine.
pana atunci, bucura=te de minunea mica . bine ca sunteti bine amandoua si asta e f important.

Anuska mea e la extrema ailalta, creste intr-o luna cat altii in 2 :)) cred ca se pregateste sa il ajunga pe frac-so din urma, sa nu ii mai ia toate jucariile. mai exact, are 9.200 kg. ma cocoseaza!!

si apropos de muls dupa fiecare alaptat... si mie mi-au dat sfatul asta la eva, am incercat de cateva ori, dar (in cazul meu cel putin) nu i-am vazut rostul. dupa cerere, se facea si oferta. la bb2, nici nu s-a pus problema sa muncesc vreun fir in plus! si acum rad, ca la ana am folosit pompa o singura data, si anume inainte de a o naste! - am folosit-o la stimularea mamara care a dus la fisurarea membranelor.

ma duc, ca tocmai a venit sotul de la cumparaturi. dragul de el, cat poate sa care pentru a umple burtile familiei.

pupici! zana nasterilor sub apa fie cu voi :)


(\/) pozici www.onetruemedia.com/otm_site/my_shared?z=293160224b605501d6e9fd" target="_blank">MONTAJE
(='.'=) nasterea lui Sasha, 17.04.08
(")_(") nasterea Anei, 03.09.09 .... povestioara

ana_micu83 spune:

www.mysong.ro/product--sasha--77.html" target="_blank">Cu drag, din drag pentru Sasha! (ascultati pasajele din melodii)

***Andrei~Razvan, surprize in imagini***Hainute alese pentru printi si printese!***

Mirelou spune:

Felicitari Anka!!!! Te-am citit cu sufletul la gura!!! Felicitari pentru efort si pentru izbanda si pentru bebelina voastra...

M-a ajutat foarte mult tot ce ai scris, felul in care ai descris ce ai simtit...parca mi-ai dat curaj! Multumesc! eu am intrat pe ultima suta de metri...Saptamana viitoare intru in luna a 9-a, la mijlocul lui mai am programare la Eva si am inima cat un purice...Imi doresc sa fiu si eu curajoasa si luptatoare si sa decurga totul normal, sa pot naste in apa...

Felicitari din nou!!!