Parinti AP cu copilasi mai marisori
Raspunsuri - Pagina 3
desiree spune:
noi avem aproape 3 ani si inca alaptat,doarme cu mine de la inceput, evident adoarme mai mult la san si mai rar fara, dar se intampla si probabil de acum incolo din ce in ce mai des...da semne de autointarcare clare, daca are cu cine se juca, cineva care-i acorda atentie multa, uita cu orele si de mine si de san, ba ma trimite si la plimbare, semn ca sunt in plus....prin urmare, ideea ca devine din ce in ce mai dependent de san, odata cu varsta, e doar un mit....la 3 ani, sanul este o unealta de adormire si din cand in cand de impartasit iubire, afectiune...nicidecum dependenta.....
pana acum ceva timp, nu a socializat mare lucru cu copii de varsta lui, de un timp da semnale clare ca ar vrea....l-am lasat in ritmul lui si acum cere ce are nevoie, nevoia de a se imprieteni, de a sta langa copii ( cu mentiunea din partea lui ca nu va tolera copii care folosesc palma ca sa obtina ceva :)..pe aia la prima iesire ii elimina din viata lui si nu e chip de intors)
de curand, a facut proba de gradinita...l-am dus 4 zile la o gradi, 2-3 ore dimineata pentru a-i prezenta alternativa in cazul in care eu voi fi nevoita sa ma intorc la servici ( de 3 ani sunt cu el acasa)...nu a plans nici macar o secunda, a stat singurel fara probleme, mai timid in prima zi, apoi s-a introdus singur intre copii, explicandu-le cu multa incredere nu stiu ce :))...proba a fost un succes, mi-a confirmat ca are nevoie de copii, de ceva in plus pe langa jocurile cu mami si bunica....insa a 5-a zi nu a mai vrut sa se duca....caci il streseaza mirosul de mancare de la ora pranzului....asta va fi o problema de discutat/analizat impreuna in cazul in care va merge permanent....el este foarte sensibil la mirosuri de tot felul....dar per total sunt convinsa ca se va adapta f repede si va merge de placere....
are incredere in el, stie ce vrea si imi comunica mereu nevoile lui, le discutam impreuna, e un copil caruia i s-a raspuns cu dragoste mereu la orice "moft" (intre ghilimele, da?) si nu are motiv sa fie altfel decat increzator in fortele lui, daca mami si tati sunt alaturi de el, in orice :)....
nu l-am dresat sa faca nimic de mititel, sa doarma singur, pape singur, imbrace, dezbrace, socializeze, sa se curete, etc...le-a facut si le va face el cu pasi mici, dupa capacitatea si nevoile lui
fiindca tot ce tine de el a fost discutat/decis cu implicarea lui activa fara impuneri, restrictii, autoritate.....a dezvoltat o capacitate de intelegere mare, pt unele lucruri e nevoie de multe explicatii, altele doar comunicate simplu si raspunde pozitiv la aceasta maniera de abordare, fiind capabil sa traga concluzii, decida pt el (si pentru altii, cateodata ..."mamiii, nu ti-ai pus centura, tati pune frana mare, tu dai cu capul de geam !") in cele cotidiene, de prezent, si uneori si in cele viitoare....
Alina,mami de Mihnea-Octavian,doi anisori si un pic
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Motana Va ma intreb ceva, [b]cum adormeati sau inca mai adormiti copilasii? |
la san pana la intarcare, dupa aia pana in prezent (3 ani in ianuarie viitor) cu plimbat prin casa cu ea in brate, in ultima vreme din ce in ce mai rar cu plimbatul, insa partea cu tinutul in brate a ramas. mda, stiu, poate exagerez, desi ma indoiesc profund ca instinctul meu e gresit. sunt singura careia ii cere asta, asa ca ii ofer. cu buni, tati, matusile, plus cat a fost la gradi, merge singura la nani, deci are deprinderea de a adormi singura, plus ca o face si cu mine, din ce in ce mai des. dar tot vrea in brate, sa-i spun povesti, sa-i cant, imi ghideaza mainile pe unde s-o mangai, acum pe obraz, ba sa-i tin talpitele in caus, ba sa ii ciufulesc parul. ma doare spinarea, dar sunt fericita ca inca ma mai vrea asa dragastos. cand adoarme, o asez in pat si nu se trezeste niciodata noaptea. dormim impreuna, desi are patutul ei separat - nu-l vrea inca. acolo isi adoarme jucariile.:-))
altfel, AP sa traiasca si sfantul instinct matern care acopera vociferarile si protestele bagatorilor in zeama. sonia isi traieste din plin potentialul de copila fericita, super iubitoare si dragastoasa, extrem de generoasa, independenta, extraordinar de curajoasa (cu asta am dileme si incurcaturi), inteligenta super, vointa de fier, comunicare la maximum. sa nu mai zic de maniere, care ii vin natural, fara lecturari sau disciplina. da, vorbesc despre copilul meu la superlativ pentru ca merita, nu pentru ca e copilul meu.
e un copil intreg, respectat, ascultat, nu stie de pedeapsa sau rasplata, este incurajata in permanenta in toate curiozitatile posibile fara motivatii artificiale sau negative. foarte rar raspunde cu "nu", pentru ca foarte rar aude "nu" pur si simplu de la mine. intotdeauna ii prezint motivul si explicatia, neobosit.
ca fac greseli? in mod sigur. cateodata imi dau seama, probabil ca de multe ori, nu, ca probabil nu stiu ca le fac. observandu-i dezvoltarea, tot ce pot sa spun e ca n-am comis erori fundamentale pana acum.
ruxandraru spune:
Eu am aflat despre AP in timp ce cautam pe net boala psihica de care sufeream. Eram convinsa ca sint nebuna, dupa indelungi diagnosticari din partea unor rude, observatori, amici. Cum sa nu l lasi sa plinga? Cum sa l culci cu voi in pat?! ETC
Ei, si m am prins ca daca s nebuna, macar nu s singura! :)))
Mi am ascutat instinctele... Si sincer, cind Tudor plingea ca vrea sa suga, instinctul meu era sa i dau o tita n gura, nu sa verific ceasul sa vad dac au trecut trei ore.
Acum, la trei ani... e dragalicios, dependent, incapatinat, intelegator, cu simtul dreptatii, rasfatat dar dispus sa negocieze cu oarecare logica, lasa de la el cu conditia sa priceapa de ce...
A renuntat la scutece fara probleme pe la 2 ani jumate, de dormit doarme in continuare cu noi... A inceput si cresa (asa e aici, la cresa asta... au grupa mare, de la 3 la 4 ani). A facut scandal, s a revoltat, nu i place nici acum dar s a mai resemnat. Eu cred ca e un copil normal, curajos ca stie pe ce se bazeaza, un copil empatic si atent, atasat si care stie sa si ceara drepturile. Uneori destul de insistent, as spune.