Stima de sine sau ce ar trebui sa ne domine

http://gosarazvan.weblog.ro/2009-03-06/736408/STIMA-DE-SINE-SAU-CE-AR-TREBUI-SA-NE-DOMINE.html
STIMA DE SINE SAU CE AR TREBUI SA NE DOMINE
Publicata de gosarazvan

Un grup de iepuri alerga pe camp; cand, deodata, doi dintre ei au cazut intr-o groapa. Toti ceilalti iepuri s-au adunat in jurul gropii sa vada ce s-a intamplat. Au vazut ca cei doi iepuri au ramas blocati pe o margine subtire in groapa, iar in jos se deschidea un abis din care nimeni nu ar fi avut scapare. Cei doi iepuri au inceput sa sara in sus de pe marginea pe care erau blocati, incercand sa iasa afara. Ceilalti iepuri, vazand efortul lor, au inceput sa strige: “ Renuntati! Nu veti iesi niciodata de acolo!” Cei doi au ignorat comentariile pesimiste si au continuat sa sara. In final: unul din iepuri, ascultand sfaturile celor de sus, a renuntat la lupta. Cuprins de disperare, s-a lasat sa cada in abisul de sub marginea subtire. Totusi, celalalt iepure, a continuat sa sara, parca si mai motivat. Iepurii de sus strigau in cor: “ Renunta si urmeaza exemplul celui dinainte!”, strigau iepurii in cor, enervati de insistenta cu care sarea iepurele, parca tot mai sus si mai sus. Spre surprinderea tuturor, iepurele a reusit sa iasa dupa un efort “supraiepuresc”. “De ce nu ai renuntat cand toti strigam la tine sa renunti”, l-au intrebat ceilalti. “ Eu sunt aproape surd si am crezut ca in tot acest timp m-ati incurajat sa ies!” Vezi cum puterea convingerilor poate distruge pe cineva? Dar, in acelasi timp, intelegi ca ele pot aduce succesul celui care va sti sa le imblanzeasca puterea creativa?

Am dorit sa incep eseul cu aceasta poveste deoarece voiam sa creez o imagine a stimei de sine dintr-o perspectiva, alta decat cele “clasice”. Asta nu inseamna ca am uitat de acestea din urma insa am luat acest exemplu deoarece voiam sa subliniez cat mai adecvat ceea ce reprezinta stima de sine. Mi-am bazat eseul pe o prezentare studenteasca a stimei de sine, dar nu intr-o viziune romaneasca, aceasta este moarta de mult timp, ci una occidentala. Asa cum spunea Octavian Paler, Romania nu este o tara cu 22 de milioane de cetateni, ci cu 22 de milioane de suflete. Este trist, dar asta a ajuns Romania noastra…Pacat! Sa crezi ca poti! este o conditie absolut necesara dar nu si suficienta. Majoritatea oamenilor au un obicei foarte prost. Ii descurajeaza pe cei din jur cand acestia incearca sa faca ceva deosebit pentru ca pur si simplu daca vor reusi, ii vor pune intr-o lumina proasta pe cei care nici macar nu au incercat. Daca vrei dovezi clare in aceasta privinta, priveste cum i-au tratat contemporanii pe toti oamenii care au schimbat lumea. Iti prezint niste exemple extraordinare care spun totul. „Nu ne place cum suna. Si oricum epoca muzicii la chitara este pe terminate”. Asa li s-a spus membrilor unei formatii de muzica care au fost refuzati de o casa de productie. Numele acestei formatii era The Beattles. Dat afara din echipa de baschet a scolii, baiatul s-a dus acasa, s-a inchis in camera sa si a plans ore in sir. Baiatul era Michael Jordan. „E prea prost ca sa invete ceva. Mai bine sa se duca acasa si sa incerce sa se realizeze intr-un domeniu in care nu e nevoie de prea mult efort” le-a spus profesorul parintilor. Copilul despre care e vorba era Thomas Edison si a inventat becul dupa aproximativ 5000 de incercari esuate. Ar mai fi multe exemple dar ajunge, pentru ca sunt sigura ca ai inteles ideea. Invata de la ei. Invata cum sa tratezi refuzul, esecul, durerea. Alearga, cazi, ridica-te. Ridica-te si lupta din nou. Cand a fost intrebat cum se simte stiind ca a esuat de aproape 5000 de ori inainte sa inventeze becul, Thomas Edison a spus: ” Nu am esuat. Am gasit 5000 de feluri in care NU se face un bec”. “Care e secretul succesului tau?”, a fost intrebat Michael Jordan. Acesta a spus: “Am ratat mai mult de 9000 de cosuri in cariera mea. Am pierdut aproape 300 de jocuri. De 26 de ori mi s-a incredintat cosul decisiv si l-am ratat. Am esuat din nou si din nou in viata mea. Si de asta am reusit. Pot sa accept esecul . Toti esuam la un moment dat in ceva. Dar nu pot accepta sa nu incerc deloc”.

Motivul pricipal pentru care suntem de multe ori lipsiti de curaj sau de lipsa de incredere in fortele proprii sau avem o stima de sine scazuta e pentru ca exista un cuvant in dictionar care provoaca teama oricui: ESECUL = infrangere, insucces. Nerealizare a unei actiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual sustinut. Traim intr-o societate in care se greseste frecvent. De la cea mai banala actiune sau fapt si pana la cel mai complex se strecoara o greseala. Greseala nu este fatidica, este omeneasca si doar asa reusesti sa inveti, caci, practic, omul cat traieste invata.

“O viata petrecuta facand greseli este si mai onorabila si mai folositoare decat o viata petrecuta nefacand nimic”. Stima de sine este ca si „ciorna”, sau cel putin asa o consider eu. Aici se regasesc incercarile fiecarui om, mai mult sau mai putin reusite. Prezentate, multe dintre acestea nu pot sa-si sustina ideea, insa nu sunt gresite, sunt doar niste indrumari spre perfectiune. Orice greseli reprezinta niste calitati ascunse, fiinta umana trebuind sa aiba rabdarea de a cobori pana la ele, infruntand umilinta, luarea in deradere si alte lucruri pe care majoritatea oamenilor se grabesc sa le afiseze. Finalul va aduce la lumina idei stralucite care ajuta intr-o mica sau mare masura sa se realizeze ceva. As putea sa ma avant intr-o prezentare stricto senso a acestui ideal, pentru ca este asa, deoarece reusind sa iti creezi o stima de sine puternica reusesti sa realizezi si alte lucruri. Totul porneste din interior spre exterior, iar aceasta miscare este unidirectionala, sunt sigura. Nimeni si nimic nu ne poate afecta daca nu am vrea noi. La fel de usor as putea sa realizez o prezentare cu ce este bine si ce nu. Insa, nu pot realiza o „matrita” pentru toata lumea, fiecare persoana este unicat prin felul lui, iar crearea acestei uniformizari ar duce la distrugerea a ceea ce este mai frumos, unicitatea individului uman. Totusi consider ca un om pentru a-si dobandi stima de sine, in caz ca a pierdut-o, sau pentru a intari mai mult acest ideal ar trebui sa fie el insusi. O persoana ambitioasa, cu simtul raspunderii care concureaza in primul rand cu el insusi si apoi cu ceilalti, in diferite domenii va reusi sporirea stimei de sine. De asemenea, lucrul cel mai important dupa parerea mea este investitia in propria persoana. Investeste in tine, pastrand limita responsabilitatii si vei reusi.

„Destinul este dupa parerea mea consecinta caracterului nostru, cum zicea Heraclit pe vremuri, este decis de caracterul nostru, si in al doilea rand cred ca destinul nu este tenebros, ocult, undeva intr-o carte aflata in ceruri, ci este de fapt decis de niste amanunte foarte banale, niste fleacuri, carora nu le dam importanta, dar care mai tarziu se dovedesc a fi fost decisive in viata noastra.” (Octavian Paler).

Romanii au uitat ca am fost un popor care am suferit multe de-a lungul istoriei, am fost umiliti, prigoniti, saraciti dar totusi, au aparut mari oameni care au trait alaturi de ai lor in vremurile silnice ale epocilor. Astazi, majoritatea se conduc dupa dictonul injumatatit: „Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie...”, insa uita sau poate nu cunosc continuarea: „Dar cu umilinta lantul inconvoaie”. Am ajuns astfel, un popor peren fara realizari, fara oameni care sa ne reprezinte cu fruntea sus, iar noi ne-am grabit sa etichetam drept valori niste, de fapt, non-valori. Am pierdut dupa revolutie multi oameni prestigiosi, si vom mai pierde, caci Dumnezeu acolo sus vrea sa isi faca un teatru, sa aibe alaturi muzicieni de valoare sau din alte domenii. Imi pare rau ca am ajuns in starea asta de letargie, stima noastra de sine nu mai exista. Sincer ma uit in interior si observ ca si a mea este ca o floare afectata de seceta. Asteapta sa fie udata, iar eu o mai ud din cand in cand, insa nimic nu se compara cu „ploaia adevarata”. Vreau sa vad romani fericiti, pentru simplul fapt ca sunt romani si ca traiesc in aceasta tara, vreau sa vad oameni care sa tresara cand un frate roman pateste ceva, vreau sa fim uniti si cred ca doar asa stima de sine va reinvia, precum pasarea Phoenix si vom da culoare acestei natiuni de oameni stralucitori. Noi tinerii suntem datori celor care au facut atatea pentru noi , iar cand zic tineri, zic romani, ca noi suntem tineri pana murim. In final, deoarece am mentionat mai sus de maestri din viata publica din Romania, as dori sa tinem un moment de reculegere in cinstea lor, aici mentionand pe: Dem Radulescu, Stefan Iordache, Octavian Paler, George Pruteanu sau Anca Parghel. Nu este o rusine sa ne ridicam in picioare pentru ei, este un omagiu si o mandrie considerand ca lor ar trebui sa le acordam etichetele de : „briliant”, „rubin”, „platina” sau alte nestemate, deoarece ei sunt „nestematele” noastre si ar trebui sa-i stimam (acesta este alt sens) si sa-i respectam totdeauna. Pentru aceasta ar trebui sa vorbim despre ei la prezent, este cea mai mare multumire pe care n-am reusit sa le-o acordam asa cum ar fi trebuit. Dumnezeu sa-i odihneasca! Cand vom termina aceste lucruri vom putea spune ca suntem ROMANI, pana atunci hai sa ne multumim sa ne auto-intitulam „cetateni ai Europei”.

silvia_d spune:

f frumos ce ai scris,dar ne a indus in eroare titlul!!

ce legatura are titlul?

spic de grau spune:

Nu eu, Silvia, am pus acel titlu.Ci unul dintre moderatori care asa a considerat ca tb sa imi atraga atentia ca era scris cu majuscule. Si cum e un subiect "funny" - il vezi aici la "Un ochi rade si alte ciudatenii."
Si mie mi-a placut f mult.