educatoare la domiciliu

blackpanterro spune:

Nu am ce sa fac, asta e regula, alta gradi nu mai este libera si nici nu vreau sa il dezradacinez dintr-un loc care lui ii place. E fericit acolo asa ca o sa imi temperez eu psihozele si sper sa iesim la capat teferi si nevatamati, dar e cam aiurea...

Cat priveste descurcatul cu copii mici, sunt inconjurata de mamici cu copii mici si f mici si toate sunt ok si de aceea poate ma gandesc ca nu e atat de aiurea sa mai tii primul copil acasa, ca doar nu asta trebuie sa fie criteriul de mers la gradi, nu? Asta e ca si cu scapatul de pampers...TREBUIE sa scapi de el la 1 an jumate ca se naste al doilea copil si e prea scump. Nu stiu, eu gandesc altfel chestiile astea, pt mine toata lumea trebuie sa fie fericita si copiii nu pot fi obisnuiti brusc cu anumite evenimente, cum ar fi gradi sau scapatul de pampers(aici vb in general, fara nici o referire personala)

Anyway, altu e subiectul :)

Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

denizel spune:

Excelent spus!!!

Nu e vina copilului mai mare (care, la 2 ani e inca foarte mic) ca parintii au decis ca mai vor un copil (nu ma refer la nimeni in mod special!).
Daca cel mare vrea la gradi si se adapteaza la gradi e foarte bine.
Dar nu trebuie obligatoriu plantat la gradi, doar fiindca mama a realizat brusc ca ea nu mai poate face fatza.
Atat copilul mic cat si copilul mare au venit pe lume din dorinta parintilor.
Nu au facut ei vreo cerere speciala in acest sens!!
Prin urmare, au acelasi drept de a se simti confortabil si de a nu fi sacrificati, unul de dragul celuilalt sau al parintilor.



Denisamov, daca as fi in locul tau, as angaja (daca as gasi) o educatoare particulara.
De fapt, pt. 2 ani, nu ar fi tocmai o educatoare, ci o combinatie educatoare + bona.
Mai citeste o poveste, mai potriveste niste cuburi, ii mai da ceva sa manance, il mai schimba, il mai scoate la o plimbare in parc pentru a-l invata sa socializeze, chestii din astea :).
Poti incerca si varianta gradinita, cine stie, poate baietelului tau ii va placea in colectivitate.





Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

denisamov spune:

Va multumesc tare mult pt raspunsuri!
Ideea cu educatoarea la domiciliu mi-a dat-o o tipa destul de umblata prin inalta societatea. Ea, a tot cautat diverse gradinite pt copii ei (unul de 4 si altul de 2) dar nu a fost multumita de niciuna. Motivele n-are rost sa le enumar. Si s-a gandit la aceasta varianta.
Eu am luat-o in calcul din perspectiva ca, in "sistem" va intra oricum, important este cum va intra. N-as vrea ca in acesti ani f importanti dpdv-ul meu, sa-mi fie copilul educat de sistem si de colectivitate. Vad in jurul meu copii cu un comportament destul de dur si agresiv si neascultatori, etc...nu spun ca toti care frecventeaza gradinitele sunt asa, nu!
Mai este si problema bolilor, recunosc. As vrea sa evit cat pot de mult, macar in primul an de viata, sa nu contactam vreo boala.
Apoi mai este si aspectul financiar, care-mi permite sa am grija de copilul meu...in sensul ca nu sunt nevoita sa-l duc la gradinita de nevoie....asa cum din pacate fac multi parinti. Prefer sa -mi dedic timpul cresterii copiilor. Dar m-am gandit la varianta cu educatoarea la domiciliu , tocmai pt ca ea cunoaste niste metode de predare, etc....si macar 4 ore/zi sa stea in compania ei.
De socializat va socializa in parcuri, in vizite, etc. Incidenta de a contacta diverse boli este mai mica decat la gradinita, parerea mea.

mcoca spune:

Denizel, hai sa fim seriosi, un copil de 2 ani nu "cere la gradi". El inca habar nu are pe ce lume traieste.

Denisa, mie nu mi se pare deloc o idee buna sa il tii acasa. Colectivitatea le face cel mai mare bine. Am o fetitza de 16 luni, care de o luna merge la bona (nu am gasit loc la cresa, deci am fost obligatzi sa alegem varianta asta). La bona, mai sunt inca 2 copii : o fetitza de 2 ani si un baietzel de 2 ani si 8 luni. De cand merge acolo s-a schimbat mult in bine, e mai disciplinata, mai ascultatoare, si foarte important : se culta singura . Bona intr-o saptamana a reusit sa faca ce nu am reusit noi in luni de zile. E nefericita dimineata cand o ducem (nu plange, face un mic bot), dar uita repede ca seara e vesele si ii da pusi bonei cand pleaca (semn bun zic eu).


Vicky si Printzesone

mcoca spune:

Denisa, acum vad raspunsul tau. Si au am stat cu fetitza mea pana luna trecuta. Dar de la 9 luni o duceam de 2 ori pe saptamana cate 2-3 ore la o gradi. Nu-ti spun ce ii placea. Acum bolile, sigur ca o sa ia tot ce apuca, dar asta nu trebuie sa fiu un bau, bau, o sa fie ok, trebuie sa-si faca anticorpi. Eu in locul tau l-as duce din ianuarie, asa ca pana se naste bb, s-ar imuniza putin .


Vicky si Printzesone

blackpanterro spune:

Ai foarte mare dreptate!!
Nu te teme ca daca nu mere la gradi la 2 ani o sa fie copilul salbatic. Cine iti spune ca socializarea se face numai la gradi ma gandesc ca nu stie ce inseamana socializarea...si daca vrei sa fii singur pe pamant nu poti ca e plin de lume in jur :))
Daca poti si vrei sa stai acasa cu ei, stai, o sa fie bine! :) Dar cum zice Denizel, poti incerca sa il duci o data la gradi sa vezi cum ii place.

Eu am avut prietene in copilarie care nu au mers deloc la gradi pana la 7 ani cand au mers direct la scoala. Nu are rost sa iti spun ca nu au fost antisociale :), se jucau cu noi ceilalti afara, in fiecare zi si tin minte ca noua ne era tare ciuda pe pruncii care nu mereau la gradi ca ei puteau dormi mult :))



Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

softurela spune:

Nici eu nu cred ca solutia e "educatoarea la domiciliu". Cand copii merg la gradinita, invata cantece, poezii, jocuri noi si nu neaparat din meritul educatoarei.
Colectivitatea mentine o ambitie, ambitia de a face ce face si celalalt coleg de grupa.
Daca tu inchizi copilul intr-o camera doar cu educatoarea, mi-e teama ca nu vei avea rezultate similare ca atunci cand merge in colectivitate.
Din motive medicale, eu nu mi-am dat fetita la gradinita. Sta acasa cu mama si eu incerc sa petrec cat mai mult timp cu ea.
Are un an si 10 luni si coloram impreuna, cantam, vorbim, modelam, etc. Suplinim tot ce ar invata la gradinita, dar nu putem sa inlocuim lipsa copiilor de aceeasi varsta cu ea. Si asta e un mare minus.

In iunie o sa nasc si eu, va avea 2 ani jumatate atunci.
A si ca vorbiti de copii sociabili, fetita mea este extrem de sociabila. In parc toata lumea o cunoaste, pentru ca ea vorbeste cu toata lumea. De la 6 luni, nu scapa pe nimeni care trecea pe langa carutul ei. Tipa, vorbea, gesticula in limba ei si daca X-uescu nu-i raspundea ridica tonul la el.
Au fost situatii cand un strain o lua in brate si se lasa cu plansete atunci cand trebuia sa plece persoana respectiva.

Nasterea unui Miracol: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=134518

denizel spune:

Bine zis s-ar imuniza putin .
In ianuarie, cand toti copiii sunt cu mucisorii in barbie si tusesc de te apuca durerea de cap cand intri in gradi, copilul va lua din prima zi o boala si se va imuniza putin (ca nu-mi imaginez ca, in februarie, dupa ce tocmai i-a trecut baietelului boala, Denisa va dori sa o ia de la capat cu boala la 2 ani).

Asta cu imunizarea programata de parinti imi aminteste de o fosta colega care, cum auzea ca un copil are rujeola/rubeola/ varicela/oreion o ducea repede pe fiica ei in vizita.
Acum e fericita. Fiica ei a facut toate bolile copilariei :)).
N-a mai vorbit vreo jumate de an cu mine cand, sigura fiind ca baietelul meu a luat varicela de la fiica ei (care o luase programat de la fiica unei prietene :)))))), i-am inselat increderea si asteptarile si mi-am vaccinat copilul cu Varilix :)).






Nu puteai sa ma faci sa recunosc ca o situatie e imposibil de rezolvat si ca e fara sorti de izbanda, caci eram incontinuu in cautarea unei solutii si, de fapt, problema se punea daca eram un om optimist sau un om prea prost - Saul Bellow, Aventurile lui Augie March

denisamov spune:

softurela deci e sociabila si prietenoasa chiar daca nu a fost la gradinita. Si George al meu este tare simpatic si se baga in seama cu oamenii care ne vin in vizita si face tot felul de spectacole...practic tine si de cum L-a inzestrat Dumnezeu, si ce vede in casa, la noi, parintii.
Decizia mea este luata, cel putin pana face cel mare 3 ani. Eram curioasa doar daca a mai aplicat cineva aceasta metoda.

in ceea ce priveste ambitia...am vazut copii care din cauza acestei competitii continue de la gradi...au depresii daca fac o greseala acasa. Nu accepta sa greseasca!!! Este aiurea sa vezi cum un copil plange inainte sa intre la scoala, pt ca el stie ca va gresi si ca ce va face el, si tot asa! A disparut placerea de fi in competitie....acum conteaza doar sa castigi ceva, sa fi mereu mai bun decat alt copil, sa-l umilesti. Poate suna cam dur ce spun dar va rog sa ma credeti am in jurul meu copii care traiesc aceasta drama...
Sau vine (nepotul) sa-mi arate un desen si -mi spune
"nu te-ai speriat?"
"pai nu inteleg nimic din acest desen!"
"cum nu vezi sange si zombi si teroare?"
am ramas masca....si am intrebat daca acum nu se mai deseneaza pomi, flori, case....s-a intors pe calcaie si a plecat.
Repet, nu zic ca este general valabil ceea ce spun aici...dar asta este tendinta...si tot asa, n-am nicio garantie ca George al meu, chiar daca-l dau mai tarziu la gradi, nu se va transforma in asa ceva...

mgabi spune:

Buna.

Am sa-ti dau exemplul meu: cand l-am nascut pe bb 2 primul copil avea 5 ani, tocmai incepea grupa mare. Pentru el si primul an de gradi a fost un cosmar, mergeam acolo din cand in cand. Plangea numai cand se gandea ca va merge la gradi. Dupa ce am nascut, cand bb avea o luna am mers la pediatru din spital la un control. L-am luat si pe fratior cu aceasta ocazie sa-l vada si pe el. Dr mi-a recomandat ca daca il pot tine acasa pe fratior pana bb va implini 1 an ar fi indicat. Evitam astfel multe raceli sau alte boli de societate. Zis si facut, mai ales ca juniorul cand a auzit acestea radia de bucurie. Asa ca l-am dus la 6 ani la grupa pregatitoare si aia cu multa jaaaaaale tot anul. Si am mers la scoala la 7 ani voiosi si fara niciun fel de probleme de integrare asa cum se preconizau de prin carti.
Acum bb 2 a crescuuuut are 5 ani si avem aceleasi mari probleme cu gradi, ca doar e sora lui fratesu, nu. Dar crestem noi si mergem si la scoala ...
Daca poti sa tii copilul acasa un timp eu cred ca nu este o asa mare nenorocire daca il vei duce la 4 ani la gradi. Va avea in fata 3 ani de gradi pana va merge la scoala. Ca doar nu o sa faca masteratul la gradi.
Sau, poate copilului ii place atat de mult acolo incat nu-l poti refuza. Atunci situatia se schimba si trebuie sa te supui.

Am cunoscut multe cazuri de copii multi scolarizati de gradi si scoala si muuuuulte activitati extra si care nu au avut parte de joaca si nazbatii asa cum faceam noi in copilarie. Cand ii vezi sunt tristi, incruntati, nu au in capsor decat jocuri pe calculator, lectii si multe restrictii din partea parintilor.
Acum cateva zile am sarbatorit ziua celui mare la McDonald's si am observat comportamentul unui copil: cat a durat petrecerea a facut toate tampeniile, de la tipat, cantat, dansat, exagerari la mancare, in schimb la sfarsit brusc a aparut "mami" si soc schimbare radicala, copilul devine "mielusel" si pleaca "fericit" acasa.
Cred ca am luat-o pe

si nastere usoara