Vreau sa raman femeie!

rall spune:

Uau, carla2005. Cum spuneam, fiecare dupa cum ii place, dar eu am o nelamurire: de ce?
De ce nu cari bagaje?
De ce preferi sa minti in public decat sa fii tu insati?
De ce nu accepti sa platesti pentru ceea ce consumi?

Serios, sunt curioasa.
Numai bine

Carmena spune:

Lady subscriu si eu la cele spuse de tine

Din nefericire am avut 10 ani din viata pe care i-am petrecut luptandu-ma cu misoginismul unor barbati sefi din multinationale. Daca nu imprumutam din atitudinea lor, imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar ma "mancau". Nu pot sa spun altceva nici despre sefele femei, mai "barbate" decat barbatii. Si eu la randul meu aveam in subordine barbati in fata carora daca m-as fi prezentat intr-o rochie roz cu buline(exagerez, nu as purta niciodata asa ceva) nu s-ar fi sinchisit nici sa-si indrepte privirea catre mine, darmite sa asculte. Si atunci, alternativa a fost sa adopt atitudinea sefilor mei, inclusiv vestimentar( ma rog, nu cravata si costum bleumarin, dar totul foarte business). Jur ca nu mi-a placut si dintotdeauna mi-am dorit sa scap de calvarul unei vieti ca asta. Mai ales ca datorita faptului ca o astfel de viata imi manca 10-12 ore pe zi, ajunsesem sa nu mai fac cum trebuie delimitarea intre birou si familie.

Totul tine de ceea ce vrei sa fii,cum sa alegi si cand si sa nu te lasi dusa de val. Parerea mea este ca suntem suficient de puternice (chiar daca plangem la filme de dragoste sau unele din noi nu stim sa schimbam becuri) - sa alegem ce vrem sa fim si cum sa ne purtam, sa avem langa noi pe cine vrem si cat timp vrem. Dar nu o sa cred niciodata ca o FEMEIE a avut o stare mai senzatioanala decat:
- in brate cu COPILUL ei,
- in bratele BARBATUL ei, oricum ar fi ala, ca da cu aspiratorul sau nu, ca spala vase sau nu.
- imbracata in cea mai fabuloasa rochie cu un inel senzational pe mana si cu cei mai spectaculosi pantofi cu toc stilleto

Si daca nu e asa...atunci chiar avem o problema sa fim femei.

b.nica spune:

Mie mi se pare ca autoarea topicului a postat un subiect interesant in locul nepotrivit.
Sa ma explic:ne aflam pe un site pe care majoritatea acelora care il acceseaza sunt mame sau doresc sa fie mame.
Sa-i amintesti unei mame avantajele unei femei care "nu trebuie sa simta o greutate mai mare decat un buchet de flori" presupune din start ca un copil se exclude.
Ca femeie, pot sa spun ca am cules atat laurii unei femei apreciate si rasfatate cat si pe cei ai unei mame care a cunoscut cel mai minunat sentiment pe care il poate cunoaste un om:acela de a fi mama.
Ii deplang pe barbati,nu au cum sa cunoasca fericirea nasterii si pe aceea a maternitatii!
Femeilor care nu le este dat sa se bucure de maternitate se pot bucura de avantajele feminitatii si de "micul dejun pregatit cu arta pentru doua persoane".
Dumnezeu este drept si le da oamenilor posibilitatea sa se bucure de viata.Important este sa descoperim clipele care ne bucura cel mai mult.

carla2005 spune:

- ca nu-mi place sa trag de ditamai valiza sau mai stiu eu ce voluminos ( bagaje nu le consider cate o plasuta cu diverse cumparaturi marunte)
- nu mint in public, m-am exprimat eu gresit ca imi sustin sotul mai bine zis daca sunt de acord cu el il sustin , daca nu sunt de acord cu el ma abtin in public, ...oricum de cele mai multe ori suntem de acord :))
-punctul trei a fost explicat deja!


Si la intrebarea de ce...ca asa ma simt eu bine!!!

b.nica spune:

Cristina,,,ai scris tu sau eu?

b.nica spune:

Guestus,ca sa fie reclama-reclama,cuptorul este ala de ii face reclama ala cu lanturi multe(in filme) si cu creasta neagra pe cap?
,mi-am luat si eu,nu pe cel cu creasta, ci cuptorul.

Natasa spune:

Articolul de la care a plecat discutia e in genul madamei Alice Nastase (nu e ea ca aia are deja copii). Vrea sa spuna ceva si nu spune nimic. Respectul fata de o persoana nu tine de sex, iar autorespectul nici atit. Discriminarea de pe piata muncii e altceva, dar nu de asta ii arde autoarei. Articolul mi se pare superficial, marile probleme ale cuconitei cu pricina sint "nu vreau sa car sacose, nu vreau sa-mi platesc cafeaua singura, nu vreau sa-mi stric oja de pe unghii si libelulele din cap". Profunzimea acestor ginduri ma emotioneaza de nu mai pot.Din cauza genului asta de discursuri gaunoase, de flatulente conceptuale se ride de ideea de feminism si emancipare.
Sa o anuntam ca o sa care mult si bine si altceva decit trandafiri toata viata si asta nu o face mai putin femeie sau o lasam cu fluturasii ei? (asta sigur n-o sa ia premiul Nobel pentru literatura :))

conchita spune:

nu e nevoie sa repeti pentru a cincea oara, ti-am spus ca am inteles din prima, e super simplu. insistam, ca poate raspunzi la intrebarea cu dublul standard. am inteles ce crezi tu despre barbatii intretinuti. "menajera" e la feminin, de unde rezulta ce rezulta. o femeie care sta acasa nu e papa lapte? - asta e intrebarea.

si da, am avut probleme de comprehensiune legat de "trebuie" asta. dupa legea cui? a lu' Lady J si, mai nou, blackpanterro care nu se sfieste sa le faca proaste pe cele care inteleg diferit una-alta?

vorbesti despre atitudine barbateasca si femeiasca, insistand ca baietii poarta bleu si fetitele roz. cine zice ca persistenta, curajul, disciplina sunt atribute rezervate strict barbatilor? si care-s caile tipic femeiesti de a razbi in viata?

Luna1 spune:

Noi in familie ne-am gasit egalitatea. La noi emanciparea femeii nu inseamna ca avem joburi egale dar tot eu fac si treburile casnice. Nu stiu daca sotul meu e papa lapte sau nu in ochii altora insa in ochii mei e omul care imi dovedeste ca ma iubeste foarte des.

Suntem egali avand joburi egale (in sensul ca amandoi avem joburi de birou) acasa gateste cine ajunge primul (de regula eu) si spala vasele cel care nu a gatit (de regula sotul) calcam haine care apuca primul, sotul da cu aspiratorul mai des ca mine pentru ca nu-mi place sa pun aspiratorul pe scari ca e mare si uite asa s-a ales el cu sarcina asta.

De copii ne ocupam in mod egal, de cele mai multe ori isi ia sotul liber mai mult si mai des pentru ca are mai multe zile de concediu alocate anual. Schimbam pampersi cu randul fara a tine cont (cine descopera pampersul plin il schimba).

Daca sotul meu doreste mi-as dori chiar sa stea acasa cu copiii macar 6 luni nu din razbunare ci pentru ca mereu mi-a fost mila ca el nu s-a putut bucura de ei cum am putut eu. Si nu ar fi papa lapte ci as fi fericita sa il vad bucurandu-se de ei.

Nu vreau sa NU mai fiu egala, nu vreau sa fiu trimisa inapoi la cratita, cand femeile erau respectate atat timp cat stiau sa ii maguleasca pe barbati si sa isi ascunda inteligenta, sa joace teatru de frivolitism, de sensibilitate, si prostie ca EL sa se simta cocos.

Nici nu vreau "egalitatea" si emanciparea gresit inteleasa de multe ori (si foarte des in Romania, nu va suparati pe mine) cand partenerii aceeasi familii sunt "egali" muncind de dimineata pana seara cot la cot, insa sotia e putin "mai egala" avand in grija si treburile casnice si copiii.

Edit: pentru a fi respectat si pentru a ti se deschide usa, aprinde tigara, oferi flori, etc nu trebuie sa Nu mai fii egala ci simplu, sa stii cum sa ceri acel respect si sa-l pastrezi, iar asta incepe chiar cu impartitul treburilor casnice.



Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Andrada spune:

Nu stiu cita emancipare e in intrebarea asta