Vreau sa raman femeie!

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pepene spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Pepene, am citit postul tau, iarta-ma, dar eu am mai scris despre asta in paginile anterioare de aceia nu am revenit.

Am inteles ce zici si ai dreptate. Daca SOTUL se pune oarecum de-a curmezisul demersului profesional al sotiei, e naspa rau. Aceasta poate renunta la doctorat(ca despre asta e vorba).

Insa iti spun la modul cel mai real, am avut eu in familie cazul asta. Toti s-au isterizat cu exceptia sotului care a sunstinut-o. E vorba de verisoara mea. I-a durut pe amandoi in dos de ce zice matusa sau vecina.

Daca ai langa tine un barbat meschin si invidios, ai mari sanse sa fii una dintre acele femei care renunta la orice vis personal. oricum, vorbim deja de chestii din familie....articolul initial era despre femeia care vrea sa iasa din valtoarea asta a luptei si sa isi aminteasca ca e femeie. Eu cel putin, asa am inteles.



LadyJ, felicitari sotului verisoarei tale!

Da, exact, bine ai zis, deja devine trasatura de caracter "meschin si invidios". Din pacate insa, perceptia a ceea ce defineste trasatura de caracter difera si in functie de sexul celui caruia ii e e aplicat termenul.

Si chiar, atunci cum definim ce inseamna a " fi femeie"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui pepene
Si chiar, atunci cum definim ce inseamna a " fi femeie"?


pai, dupa autoarea articolului, inseamna a sta la cratita, a purta roz si a te imbraca in buline, in timp ce barbatul e vanator. ca sa citez din Lady J care nu-si mai aminteste ce-a zis, inseamna sa fii menajera=femeie care sta acasa=femeie adevarata.

tocmai asta e ideea mareata, ca nu trebuie sa definim noi nimic pentru altii, fiecare defineste pentru sine. fara sa fie judecat ca e papa lapte, menajera, masculinizata, etc. altfel, nu facem decat sa schimbam o eticheta cu alta.

io, de exemplu, imi amintesc ca sunt femeie cand muncesc ceva ce-mi place enorm. e o energie speciala in munca si-n rezultatul ei care nu se compara cu nici un spalat de vase si stat acasa cu ochii in tavan meditand la importanta rochitelor de matase cu buline pentru identitatea personala. doar cu sexul se compara. dar probabil ca si la capitolele astea vom avea pros si cons ce e cu adevarat una-alta, dupa folclorul popular, iar cine iese din rand e ciudat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui pepene


Si chiar, atunci cum definim ce inseamna a " fi femeie"?




Intrebare foarte buna. Te astept cu un raspuns, nu raman datoare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui conchita

Citat:
citat din mesajul lui pepene
Si chiar, atunci cum definim ce inseamna a " fi femeie"?


pai, dupa autoarea articolului, inseamna a sta la cratita, a purta roz si a te imbraca in buline, in timp ce barbatul e vanator. ca sa citez din Lady J care nu-si mai aminteste ce-a zis, inseamna sa fii menajera=femeie care sta acasa=femeie adevarata.


n-ai inteles, dar nu e bai.Acum nu stau sa ma mai intreb daca nu ai inteles din cauza ca n-am fost clara sau nu ai inteles ca nu ai vrut, n-are oricum importanta.

Adica ma desconsider singura, sau cum?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mik spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

Gabi, de ce sunt vise? Vise..sa ce? Sa te bucuri de o usa deschisa? De o mana intinsa cand cobori scara trenului? De o rochie frumoasa? De libertatea de a plange cand iti vine fara sa faci pe viteaza?

A cere egalitate, inseamna ca iti recunosti inferioritatea. De ce adica sa se considere femeile inferioare barbatului, astfel incat sa doreasca cu ardoare ´´egalitate´´?

Mie toata nebunia asta cu femeia barbat mi s-a parut intotdeauna o...masculinizare a femeii nicidecum dorinta de ´´egalitate´´.
Daca vorbim de egalitate si drepturi, asta e altceva si slava domnului, eu zic ca le avem. Cred insa ca articolul se refera la masculinizarea femeii, nicidecum la drepturi in societate.

Daca femeia devine al doilea barbat , trebuie sa renunte la ´´pretentiile´´ de femeie. Dar noi suntem femei. Pe noi ne incanta o floare, o rochie, o criza de nervi de descarcare .

Ideea este ca avem drepturi egale, trebuie doar sa ne folosim de ele atat cat consideram noi ca nu incalca principiul feminin. Sa nu ne fie rusine sa fim femei..pur si simplu, cu tot ceea ce presupune asta.

V-as ruga sa nu incepem cu discutia barbati romani vs barbati straini...As vrea sa vorbim pur si simplu despre valul uneori exagerat de ´´emancipare´´.


LadyJ, nu sunt loc de aceeasi parere cu tine. Chiar daca am job si copii si tin foarte tare la egalitatea dintre femei si barbati, in situatia actuala nu ma impiedica nimeni si nimic sa-mi iau rochiile vrute. Daca sunt cu sotul meu, el imi tine usa si ma ajuta sa cobor din tren daca e nevoie, daca sunt singura, ma descurc.
Am dreptul sa ma miorlai cind vreau si cum vreau, sotul are dreptul sa conduca masina cind vrea el, sa-si cumpere unditele si toate draciile tehnice care-i trec prin cap.
Imi place sa-i fac dulciurile care ii plac si cunosc prajiturile care nu-i plac. Imi face placere cumparindu-mi flori cind isi aduce aminte (nu e perfect), imi aduce bijuterii cind vine din calatorie. Si nu invers !
Daca as sta acasa si as rade biscuiti toata ziua as cadea bolnava. De asta sunt singura.

INSA:
- daca sunt inca copila, vreau sa pot studia ce vreau si ce ma duc mintea si puterile (nu, nu sunt fizic atit de bine facuta sa fiu macaragiu sau chirurg ortoped).
- daca vreau sa lucrez, nu vreau a-i cer sotului/tatalui sau mai stiu eu carui mascul dreptul acesta.
- daca lucrez, vreau sa fiu platita egal cu un barbat pentru aceeasi munca prestata, aceleasi competente.
- Vreau sa pot vota.
- Vreau sa pot scrie o scrisoare unui ziar si sa-mi fie publicata.
- Daca stau in concediu de maternitate (cu plata sau fara, asta e problema familiei), imi place sa stiu ca la job colegii ma asteapta sa ma intorc. In timpul acestui concediu, imi place sa le raspund studentilor mei care-mi cer parerea, imi place sa continui sa ma informez si sa citesc aceleasi cartireviste ca inainte.

Si lista e lunga-lunga. Si, inca o data, nu ma impiedica nimeni sa fiu imbracata in rochie roz cu frou-frou-uri si sa-mi cer drepturile sau sa constat ca, in locul unde sunt, am mai putine drepturi implicite sau explicite ca un barbat.

Imaginea idilica de sotie intretinuta imbracata ca o papusa si incompetenta declarata sigur nu-mi place.

Da, stiu sa-mi schimb becurile si mai stiu ca trebuie sa sun la mester daca miroase a gaz in bucatarie. Stiu sa ma organizez chiar daca sotul pleaca pentru 10 zile si eu am curs de 3 ori de saptamina dimineata la 8 si copiii nu sunt in vacanta. Stiu sa-mi fac urat in toata casa si sa primesc musafiri multi si mai stiu sa angajez (daca ne permite buzunarul) personal care sa ma ajute.


Nu, nu sunt inferioara nici unui barbat, sunt complementara cu jumatatea mea si-mi ajunge.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristi_2003 spune:

eu nu inteleg unele (multe) femei din romania

au servici, nu usor (vorbesc de cateva pe care le cunosc eu, dar sigur sunt multe), fug acasa, fac de mancare, fac curatenie, au grija de copii, se culca la 12 noaptea cand au terminat toate treburile, a doua zi o iau de la capat.

ok - nu am nimic impotriva daca asa le place lor. fiecare isi organizeaza viata exact cum vrea.

dar

de ce ma fac pe mine, care fac si chestii casnice, da nu ma omor de dragul lor, sa ma simt ca un rahat? adica vine una din asta la mine si ma intreaba ce gatesc azi - eu zic nimic, sare cu gura: vai, eu nu concep asa ceva, in fiecare zi fac trei feluri de mancare gatita.... bla bla bla ca mi se taie filmul. isi dau ochii peste cap daca zic ca la noi hainele sotului le calca soacra (s-a oferit singura, are mult timp liber - ale mele nu i le dau niciodata la calcat) - pe ele nu le ajuta nimeni dar poti sa mananci de pe jos ca nu e fir de praf in casa.

nu am nimic cu ele si viata lor - ba chiar le admir ca au atata forta.

dar de ce daca eu nu am acelasi stil de viata mi se scot ochii, sunt privita cu mila, ca si cum as fi doar jumatate de femeie. parca calculeaza zilele pana cand se va trezi al meu si-si va da seama ce panarama are in casa si o sa plece sa-si gaseasca una mai buna.

inutil sa zic ca nu o sa le chem niciodata la mine in vizita - nu vreau sa mi se caute prin casa urme de praf. nici sa primesc priviri miloase ca am pus pe masa doar lucruri cumparate de la magazin.

de discriminat cel mai mult se discrimineaza femeile intre ele. daca nu esti super carierista+super menajera+super bucatareasa, femeile sunt cele care te arata cu degetul.

ma rog, asta era pe cand eram la servici. acuma stau acasa cu bebele - tot nu am mancare gatita in fiecare zi, tot mai am praf prin unele locuri, hainele tot soacra le calca. dar noi functionam bine asa si nu am de gand sa schimb nimic.

dar nici in parc nu merg - ca nu am nevoie sa vina alte mame la mine, sa evalueze tot ce fac/nu fac cu copilul, ce ii dau sau nu de mancare, sa mi se planga (aparent plans - altfel lauda) cat le e de greu si cu copil si sa aiba casa luna si frigiderul plin... si sa-si dea ochii peste cap cand ma intreaba ce gatesti astazi si eu zic nimic!!!

off topic - de gatit gatesc bine, dar numai cand am eu chef. si numai chestii super simandicoase.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Lady, tu fusesi cu epitetele si etichetele la adresa barbatilor papa lapte si a femeilor care "trebuie" una alta, altfel nu-s femei. cand zici despre un barbat care da cu aspiratorul ca e menajera, se subintelege clar ca menajeria...chm, menajatul? pfiu, cum sa zic? sa faci menajul e apanajul lu' femeia adevaraciune, nu a masculului prin definitie (a cui?) vanator de mistreti cu colti de argint. asta cu rolurile batute in cuie nu o pricep. o pricep pe-aia cu fiecare alege dupa cum i se potriveste. si pe cealalta inspiratie proprie ca e putin cam patetic cum femeile au obositara dupa aprox. 100 de ani de emancipare, da' barbatii de jde mii de ani traditionalisti provideri n-au dreptul sa-si traga si ei rasuflarea nitel la cratita.

feminismul asta nu a schimbat doar femeia, ca ar fi fost imposibil, ci si barbatul. si bine i-a facut, cred eu. sa mai ia o pauza si barbatul asta de la fraiele lumii, sa mai vedem cum ar arata mapamondul dupa chipul si asemanarea femeii. pe pariu ca n-am mai avea atatea razboaie, nici atata foamete si nedreptate sociala.

Mik si cristi_2003, bine punctat. sunt pe aceeasi lungime de unda cu voi si ma repet: nimeni din afara nu are dreptul sa impuna reguli si sa imparta atributii femeii si barbatului dintr-un cuplu. treaba fiecaruia cum isi traieste viata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sheannamp spune:

Acesta nu e un subiect de discutat in buduar printre cosmetice si tampoane.
Cred ce pe DC e interes general sa vedem ce ne defineste pe noi ca femei si ce ne dorim
Va rog sa continuati Doamnelor!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns daniela_b spune:

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ


Are dreptate autoarea? A reusit ea sa atinga cele mai sensibile corzi ale noastre, ale femeilor?


LadyJ, cine e autoarea?

Pentru mine conteaza mult cine spune ce spune, in general.
Ma ajuta sa pot privi din perspectiva acestuia/acesteia si sa inteleg de ce a zis ce a zis.

Altceva e daca autoarea a trecut printr-o "masculinizare" din cauza carierei sau a situatiilor solicitante ale vietii, dupa care isi zice ( si apoi ne impartaseste si noua) "stop, stai asa ca nu-i asa...nu mai vreau sa fiu o masculina, vreau sa ramin femeie sau sa redevin una", altceva e daca nu a avut experienta acestei masculinizari din cauza de... si doar ii e frica de ea, asa, la modul general, teoretic si nu in ultimul rind, altceva e daca a scris un articol intentionat intrigant sa manince si ea o piine, cinstit si nu-s ironica deloc, intr-adevar in ultima vreme e foarte greu sa te faci remarcat printre atitea ziare online si bloguri, asa ca e de inteles cind cineva vine si scrie dupa o reteta deja de succes, pe net.


“If you have to say you are, you aren’t” –Margaret Thatcher

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cristi_2003 spune:

sheanna - ce ne dorim? cred ca respect si apreciere

cand faci ceva de mancare - sa fie apreciat. daca nu si gustul, macar efortul. sa nu fie de la sine inteles ca e datoria ta.

cand faci curatenie - sa fie apreciat si pastrat. nu sa tragi 3 ore si dupa asta cineva sa umple peste tot cu firmituri.

cand spui ca gata, azi iau pauza ca-s obosita - sa fie respectata odihna ta, dorinta de a lua o pauza de o zi.

cand mergi la servici si aduci bani in casa - tot apreciere. chiar daca o faci de nevoie, ca putini lucreaza doar din devotament.

putem sa ne deschidem usa singure si sa caram o sacosa - dar e frumos ca cineva sa faca gesturile astea pt noi din politete. bine, nu zic sa se repeada colegul din capatul celalalt al biroului sa iti deschida usa - dar daca sunteti amandoi langa ea si mergeti in acelasi sens e frumos sa iti deschida si sa te lase sa treci prima.

si sa nu uitam ca atunci cand primesti apreciere o si dai inapoi mai usor- si trebuie sa apreciem si noi cand sotul spala el vasele, cand da cu aspiratorul, ca merge la servici sa aduca bani in casa...

pana la urma nu sunt chestiuni pe care numai femeile sa le poata face (doar nasterea si alaptarea) sau numai barbatii. dovada sunt femeile sau barbatii singuri o viata intreaga care au si masina in stare de functionare (ele) si nici nu mor de foame (ei). si chiar daca treburile casnice se fac zilnic/saptamanal si pare un nimica sa speli vasele tot e frumos cand celalalt (indiferent de sex) zice ai spalat vasele, multumesc. din pacate intram intr-o rutina zilnica care acopera totul cu cenusiu si nu mai stim sa apreciem lucruri mici, dar care pot sa ne faca ziua mai frumoasa daca ne deschidem ochii sa le vedem.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

Mergi la inceput