Nu vreau sa mai aud de copiii din prima casatorie!

Alizee spune:

Un adolescent de 14 ani are discernamant. Stie foarte clar ce este bine si ce este rau. Aceasta pustoaica nu are nicio scuza pt faptul ca a trantit un bebelus. Gandirea ei este periculoasa nu numai pt ea, ca viitor adult, dar si pt cei care intra in contact cu ea. Si uite asa, tot gasindu-le motivatii acestor persoane, ajung sa ingroase randul puscariasilor fara sa inteleaga mare lucru din viata asta, decat ca e dreptul lor sa fie suparati si pe mama si pe tata si pe frati si pe surori pt incapacitatea lor de a se adapta inteligent si decent la societatea in care traiesc.
Eu, daca eram in locul lui Petrica, anuntam autoritatea tutelara si politia pt toti 3 : mama, fiica si fiu. Comportamentul lor este unul antisocial, care frizeaza sociopatia. Explicatia ar putea fi gasita in "educatia si invatamintele" mamei lor.


allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

Dana_bebe spune:

Petrica iti scriu din perspectiva sotiei tale (fiind cumva in aceiasi situatie ca si ea) ... pana unde poate indura? Foarta mult fiindca te iubeste pe tine, fiindca stia ca ai fost casatorit, fiindca stia ca ai 2 copii ... fiindca pana la urma cand 2 oameni se casatoresc isi unesc si familiile si automat trecutul nu poate fi sters cu buretele.
Stiu cum e sa vazi ca un copil de 8 ani cere jucarii de 1000 ron doar ca sa cheltuie banii - jucandu-se cu ele putin peste 2 ore, dupa care cere altele.
Ce sa-ti zic asta e cumva soarta copiilor care au parintii divortati. Se folosesc de asta si trag foloase din ambele parti. Daca nu exista comunicare intre fostii soti o fac cu succes multa vreme si asta nu aajuta deloc.
Incearca sa vorbesti cu fost despre educatia lor. Incearca sa-i explici ca fara educatie se vor purta si cu ea la fel cand ii va fi lumea mai draga. Evita sa-i lasi singuri cu cei mici - sunt atatea filme care le dau idei...
Bafta!

Petrica_do spune:

Este adevarat se putea chema auoritatea tutelara, politia, avocatul (pt. doamna care a intrebat ce face avocatul...o putea reprezenta pe sotia mea- caz in care as fi sustinut-o pana la urma daca asta isi dorea - in instanta) DAR noi (sotia mea si cu mine) am decis ca nu asta ne dorim , sa ii creem probleme (cu consecinte poate pe viitor) fiicei mele adolescenta.
Am hotarat dupa evenimente si avand o discutie mai la rece ca nu este admisibil sa se mai apropie de nici unul din copiii nostri pana cand nu vor fi (amadoi copiii din relatia mea anterioara) consiliati psihologic.Ceea ce voi ati sugerat si va multumesc.
Am sunat-o pe fosta (impotriva faptului ca mi-am jurat ca nu o voi mai contacta niciodata dupa cum m-a injurat pe mine pe sotie si pe copii ultima oara cand am vb la tel)si situatia s-a repetat.
Nu am apucat decat sa o intreb daca poate vb pt ca as dori sa duiscutam despre Denisa.Raspunsul ei a fost ' cum iti permiti tu si cu**a ta sa imi criticati fata?'.
Deci nu cred ca tb sa va mai explic ca este absolut inutil sa mai incerc.Si nu o voi mai face.
S-a sugerat de ff multe ori aici pe forum sa ma intalnesc doar cu cei mari, sa fac vacante cu ei etc.
Am mai explicat dar o sa ma repet.Atunci cand eu si sotia mea am avut discutii serioase inainte de casatorie, EU am asigurat-o ca NICIODATA nu o voi lasa singura gravida/cu copii/etc ca sa fac vacante sau sa vizitez (ceea ce tot cam o vacanta inseamna ca locuim la ore distanta cu masina ).MIE nu mis epare normal sa iau o femeie de nevasta sa ii fac copii si o data la x sapatamani sa imi fac bagajul si sa plec la fosta in oras sa vad copii si sa stau cateva zile ca nu am cum sa ma intorc intr-o zi.Daca locuiam in acelasi oras (adica daca ea nu lua copii sa se mute la naiba in praznica dupa amant) sigur ca puteam sa ies cu copiii la un suc, film , la o discutie, in parc , etc.
Poate de asta vi se pare voua normal, ca stati in acelasi oras.Deci va rog sa nu rastalmaciti, nu sotia mi-a cerut asta dar banuiesc ca ca la fel ca orice femeie care este intr-o relatie seriasa cu un barbat cu obligatii isi doarea sa stie ce rol va avea ea si eventualii nostri copii in viata mea.Motiv pt care am discutat toate aspectele ce tin de copii.
MIE mi se pare normal ca impreuna sa ii vedem pe copii, sa ii integram in familia noastra, etc.
Si la fel de bine nici ei nu cred ca i-ar conveni avand in vedere ca de la inceput am convenit ceea ce am explicat mai sus.De asemenea am convenit ca sunt oricand bineveniti, ca le vom cumpara cadouri si ce mai au nevoie cand ii vedem pe masura posibilitatilor, sigur -pensia alimentara nici nu se discuta sa nu platesc.Ce altceva ar mai pute sa faca o mama vitrega?Decat sa fie intelegatoare si generoasa.Dar situatia a ajuns la extrem.
Actualul partener (fostul amant) al ex nevestei mele credeti ca pleaca din casa sa aiba fosta timp numai cu copiii????NU.
Cum se face ca problema este existenta sotiei mele si a copiiilor nostri si nu a unui barbat strain care petrece nu o zi doua ci NON STOP cu copiii.
Cum se face ca in vacante cu familia mea ei se simt 'dati la o parte' pt ca bbelusul tb schimbat si e vezi doamne alintat( haideti sa fim seriossi, ce sa fac, sa dau si eu cu el de pamant????) dar in schimb sunt dusi in vacante la tara la parintii partenerului?????
Spunea o forumista ...de ce sa vina in vacante...sa vada cum familia voastra e fericita si alintati bebelusul, va bucurati de gangureli. etc....Pai vacantele astea nu sunt doar ale lor, sunt si ale mele si ale sotiei si ale copilului mai mare si ale bebelusului.Ce ar tb sa fac?Sa ii cer sotiei mele sa nu isi mai alinte (nici nu o face exagerat, de altfel) copiii ca se supara astia mai mari.
Mie ca barbat mi se pare exagerat.Cu alte cuvinte daca sotia ar mai fi fost casatorita si ar avea 2 copii cu altul in prezenta carora (dupa ce ca ma ofer sa platesc pt vacanta lor) nu as avea voie sa ma bucur de copiii mei, nu as accepta.
Cat desppre sutul in fund de care mentiona cineva mai sus cred ca nu m-as putut abtine.
Sotia mea a fost o doamna si nu a reactionat astfel (sa nu interpretati ca forumista care a mentionat reactia nu ar fi o doamna, e un fel de ma exprima) iar copiii mai mari sunt suficient de mari sa inteleaga ca nu e normal sa te comporti si sa vb asa.
Singurul lucru pe care il pot face acum este sa le scriu o scrisoare in care sa le explic faptul ca nu sunt si nu au fost dati la o parte (mai putin din cauza distantei unde i-a mutat mama lor), dar ca nu putem accepta asa un comportament, ca asa cum in casa mamei lor sunt reguli si noi avem reguli (pt toti copiii nu doar pt ei), ca trebuie sa se comporte si sa vb civilizate si sa ne respecte asa cum tb sa o faca si cu mama lor si cu partenerul acesteia si mai ales ca noi dorim sa ii ajutam si suntem dispusi sa platim noi (nu cred ca fosta are de gand oricum) cheltuielile necesare pt psiholog.Bineinteles , voi scrie cat ma pe intelesul lor si fara sa dau ultimatumuri sau sa folosesc oricefel de jigniri/amenintari (oricum nu prea imi sta in fire) iar restul consider ca depinde si de ei.Daca aleg sa ignore scrisoarea(ma voi asigura ca au primit-o)sau sa raspunda tot cu obscenitati, consider si eu ca si Marius si inca cativa forumisti, ca paote e nevoie ca ei sa mai creasca si ca vor intelege mai tarziu.
Eu alte solutii nu vad.

Mediajust spune:

Eu sunt cea care vorbeam despre vacantele in care voi (in mod firesc) va ocupati de nevoile copiilor mici.
N-am sugerat nicio clipa insa ca ar trebuie neglijati in favoarea celor mari, ci doar am opinat ca in mintea lor este preferabil sa aiba o jucarie scumpa decat sa fie martori frustrati la viata intr-o familie, cand Dumnezeu stie cum este la ei acasa.
Orice s-ar mai spune aici, este inutil, hotararea ti-ai luat-o.
Insa comparatia dintre atitudinea fata de sotul mamei/sotia ta nu este relevanta. Cu acela stau tot timpul acasa, el il simt "mai tata", decat pe tine, pe care te vad din cand in cand. Probabil nu-l impart cu nimeni.

Ai doi copii mici, ar fi interesant de stiut daca ai fi avut aceeasi pornire de sut in dos/politie/autoritate tutelara/instanta (!!!) daca incidentul acela (grav, fara indoiala) s-ar fi petrecut intre ei.
Am citit aici multe relatari despre reactia copilului mare la nasterea celui mic (e adevarat, diferenta de varsta dintre ei aici este foarte mare). Dar sigur poti face un efort de imaginatie, si (daca te lasa furia) vei vedea ca nici prin cap nu ti-ar trece sa-ti trimiti copilul la orfelinat sau la casa de corectie. L-ai certa, l-ai pedepsi, i-ai explica de 1000 de ori ce inseamna familie, frati, i-ai spune ca in sufletul lor sunt la fel.

Dar, din pacate, adolescentii sunt copiii femeii care te-a inselat, care iti jigneste sotia si copiii, care ii monteaza pe cei mari impotriva ta si a familiei tale. Si atunci cel mai simplu este sa elimini definitiv ce te distrurba, viata merge inainte, in fond este o chestiune de noroc in ce familie cresti - in una calma si calda sau in doua la km distanta, cu noi parteneri ai parintilor! Copiii tai mici au acest noroc, cei mari nu - dar probabil nu conteaza, ei sunt diferiti.

Eu iti doresc din suflet numai bine, sa rezolvi aceasta situatie trista astfel incat sa sufere cat mai putini.

Alizee spune:

Mediajust, Petrica ar fi facut un bine copiiilor adolescenti daca ar fi apelat la autoritatea tutelara si la politie. Nu i-ar fi trimis nimeni la scoala de corectie, ci ar fi fost consiliati mult timp atat ei, cat si mama lor, asistenta sociala s-ar fi implicat.
Eu, ca mama, daca as divorta vreodata de sotul meu si m-as recasatori, nu as vrea ca primul copil sa atenteze la viata copilului cel mic, fiindca este facut cu alt barbat. As apela cu siguranta la ajutorul unui psiholog.
Comportamentele antisociale nu trebuiesc ignorate, ci indreptate prin orice mijloace, tocmai pt binele persoanelor respective.

allinta

http://www.petitieonline.ro/petitie-p61234041.html

Mediajust spune:

Daca tot ne inghesuim sa oferim solutii extreme pentru a baga copiilor mintile in cap, macar s-o facem corect.
Autoritatea tutelara nu face consiliere psihologica, ci reprezinta interventia statului in promovarea si apararea drepturilor copiilor, in situatia in care parintii sunt incapabili s-o faca.
Dar da, ai dreptate, poate ar trebui refacute anchetele si gasit cel/cea care i-a adus pe copii in aceasta stare de nervozitate si lipsa de control total. Iar acela/aceea va trebuie sa raspunda, la solicitare institutionala, pentru cat de atent a fost in gestionarea emotiilor unor adolescenti derutati.

ruxij spune:

Eu de fapt nici nu sunt asa convinsa ca fata aia a aruncat bebelusul pe jos, am mai auzit si alte acuzatii aberante cand e cazul de razboi cum e in aceasta familie. Si al meu a cazut din pat cu tatal lui langa el. Din cate am inteles Petrica a spus ca ei nu erau de fatza, de unde atunci atata siguranta ca "l-a aruncat" pe jos si gata sa vina avocatii si politia, cand nu au vazut intamplarea. Inclin mai degraba sa cred ca fata n-a avut grija, asa cum a cazut copilul meu din pat de fatza cu taica-su, asa o fi cazut si acest bebelus. Si nu e nici primul nici ultimul bebelus care cade din pat odata ce incepe sa se rostogoleasca. Mi se pare ca se face asa din tantar armasar si se ia de buna relatarea lui Petrica, cu "l-a aruncat", cand el nici n-a fost martor de fapt. Ca cica nici el nici sotia nu erau acolo, el singur a spus.

anca_nicolae spune:

1. Petrica,

am citit mai sus pareri pro si contra ta, multe. Am observat ca la un moment dat doreai o parere de la cineva "in tema". Eu sunt in tema, si ti-am raspuns in pagina 2, poate ti-a scapat, de aceea te rog sa citesti acolo. Sincer, idealul tau cu relatie de prietnie sufleteasca intre toti cei 4 copii ai tai va avea o cat de mica sansa doar DUPA ce vei fi ajuns la o preitenie intre tine si primii 2 copii. Te rog sa citesti ce ti-am scris.

2. Am tot citit la ceilalti colegi de topic ca de comportamentul copiilor adultul este responsabil 100% si ca mereu un copil reprezinta oglinda noastra. Ar fi bine sa fie asa, insa, nu, nu este decat partial adevarat. Si asta pentru ca "tehnic" vorbind, fiecare om este unic dpdv genetic si prin urmare ACEEASI educatie va fi receptata diferit de copii diferiti, chiar de sunt toti copiii tai naturali si traiesc intr-o familie "buna", cu mama si tata la un loc. Mai pe scurt, exista proverbul "ai 5 degete la o mana, insa nu seamana unul cu altul"... Un parinte poate doar sa indrume/ajute/iubeasca cat de mult posibil un copil, insa nu-l poate re-configura in totalitate...

3. A cauta solutii versus a cauta motive... da, aici a sesizat cineva f corect tendinta lui Petrica, de aceea Petrica, trebuie sa accepti ca situatia nu este asa cum ti-ai dorit-o tu si sa cauti solutii, asta daca nu te dai deja batut in fata copiilor mari. E greu, stiu, e f greu, eu cresc singura 3 copii si am momente cand mi se pare ca niciodata nu voi reusi sa corectez lucrul x la fata cea mare, si ma simt invinsa, insa mereu imi re-amintesc mie insami ca e usor sa te opresti, e mai greu dar mai meritoriu sa continui si maine, si poimaine, si mereu ca da, asa este, esti parinte toata viata...

Iti doresc intelepciune, putere si dragoste.

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 5 luni

Mediajust spune:

Ruxij, primeste te rog acolo, dincolo de ocean, admiratia mea pentru una dintre putinele postari logice din acest topic.

XIO spune:

Ba sa ma scuzi , dar nu e nici pe departe logica.
Doar pt. ca tie ti se pare absurd nu inseamna ca nu s-a intamplat.
Mie mi se pare normal sa pornesti de la prezumtia de nevinovatie si sa crezi ce spune omul acesta pe acest topic.
daca pleci de la premiza ca mine/inventeaza samd nu mai ajungi nicaieri si orice discutie este inutile si fara nici un deznodamant.
E cam aiurea sa-l faci mincinos pe un om doar ca sa-ti iasa tie parerile.

"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/


http://www.4animals.ro/ajuta.html