*Ghiocei de Martie Aprilie 2006 (65)*

Stefanna spune:

AIDA, am admirat si eu pozele cu fetitele tale.Cele in care Alexandara e langa bebe, m-au topit de tot.Tu arati foarte bine, iar fetitele voastre sint minunate.
CIUF, citind ce mi-ati scris voi, ma face sa ma simt mai impacata cu mine insami.Imi era ciuda de mine, ca pot sa am avemea reactii cand e vb chiar de prorpiul meu copilas.Sper sa ma pot descurca macar la fel de bien ca voi, mamicile care ati asteptat una si ati primit alta.
Week-end placut tuturor... aici ploua si vreau doar sa nanesc

Stefanna mami de fetita si 18+

Delia21 spune:

Unde sunt pozele Aidei cu Sophia?Vreau si eu sa le vad,pliiiiiiiiiz!!!

Catrinel,da am citit de doamna Muller azi in Wall Street jurnal.Deci succesul poate veni si in a 2-a parte a vieti.Asa deci cu miss Horia,....ei,...totusi e unul din numele pe care le iubesc enorm,...nu spun de ce.

Stefanna spune:

SInt pe adresa comuna de e-mail.Du-te repede ca-i scumpa foc.

Stefanna mami de fetita si 18+

Delia21 spune:

Am vazut pozicile Aidei.E dulce tare de tot Sophia ....iar pozele sunt superbe,...am vazut o familie de revista.Am vazut de 10 ori cred si filmuletul(eu abia zilele astea l-am descoperit) cu e o binecuvantare a fi parinte.Aida,mersi de pozici,sa te bucuri de minunile tale de fete frumoase si sanatoase toata viata!!!!

alinaalex spune:

AIDA, am vazut pozele, e superba Sophia, sa va traiasca, sunteti o familie foarte frumoasa!

Alina si Marc Alexandru (28.03.2006) si 28+ cu
pozele noastre

aida_o spune:

Dragele mele,

bine v-am regasit :) multumesc frumos pentru galerie, aprecieri, cuvintele atit de frumoase. sunt obosita si nedormita, dar merita si ma gindesc ca daca mai apuc sa fac si al treilea copil cam cind va avea Sophia 3 ani, pot sa spun ca, in sfirsit, am chiar tot ce mi-am dorit.

Sophia este un bebe dulce si ne topim cu totii dupa ea. nu mai zic de Alexandra, care o pupa cum o prinde, si nu stie cum s-o mai dragaleasca si sa-i arate afectiune. e ceva magic. iar eu ma simt precum closca cu puii de aur, se umfla muschii pe mine cind ma uit la ele :)) nu-mi vine sa cred ca am doi copii! recomand tuturor, face bine la psihic si te face sa te simti iar tinara (la 36 de ani ai mei, na, simteam nevoia :))

dupa cum stiti, vineri dimineata eram programata sa mi se induca nasterea, la 9:30. mie, insa, mi s-a rupt apa in seara de joi, la 11 fara 5, asa ca am fugit la spital. la 8:05 dimineata nascusem deja.

am fost putin ingrijorata, cind am vazut ca lichidul amniotic era cu tenta verzuie, semn ca bebe facuse kk. evident, asta inseamna ca bebe poate fi putin stressat, dar poate si insemna ca, pur si simplu, a vrut sa faca kk insa eu am fost stressata pina in clipa in care Sophia a iesit la lumina.

am ajuns la spital pe la 11:30pm. m-au intrebat daca am contractii, zic ca nu, dar ca ma doare ficatul din cind in cind, si ca m-a durut cam toata sarcina, mai ales spre sfirsit. m-au pus intr-un pat din sectia de triaj, mi-au fixat niste centuri cu chestii de monitorizat pulsul etc.

pe la ora 3 dimineata mi-au dat, intravenos, Pitocin pentru accelerarea contractiilor, pt ca "nu erau pe cit de puternice se dorea". atunci am realizat ca am avut contractii si in zilele precedente, insa senzatia era cu totul diferita fatza de atunci cind avusesem contractii cu Alexandra. faza e asa: pe monitoarele de linga mine vedeam mai multe numere, si am intrebat o asistenta ce e numarul care aparea in culoarea verde. mi se spune: "acel numar arata cind ai o contractie, si creste in functie de intensitatea ei". la care eu zic "deci eu, acum, am o contractie??". mi se spune "da". ei bine, nu mi-a venit sa cred ca e posibil ca la a doua sarcina sa nu-ti dai seama cind ai contractii, dar uite ca e posibil. in sarcina asta, uterul mi-a fost deplasat spre dreapta, si am simtit mereu durere in ficat. in zilele premergatoare travaliului, aceste dureri s-au intetit, si, din nou, am zis "mai, copilul asta se-mpinge in ficatul meu intr-o veselie!". ca, de fapt, sa aflu acum ca aveam contractii, si durerea de ficat era efectiv rezultat al presiunii exercitate pe ficat, a uterului contractat.

dupa ce mi-au dat Pitocin, a inceput "distractia". deci era 3 dimineata, iar eu eram dilatata 3-4. am zis ca o sa mor de dureri, dar in special de dureri de ficat. fiecare contractie era ca un pumnal infipt in ficat. pe la 5:30 dimineata aveam dilatatie 6-7, si atunci mi s-a administrat epidurala, desi am implorat sa-mi dea mai devreme. in fine. deja, peste 2 ore (la 7:30 dimineata) incepusem sa imping. epidurala imi luase durerile, mai putin - ghici - durerea de ficat, care acum, cind eram dilatata maxim, era ceva de nedescris. tot travaliul am suferit din cauza ficatului... cind mi se contracta uterul, parca aveam o menghina care imi stringea ficatul la maxim. noroc ca am impins numai o jumatate de ora, si Sophia a iesit la 8:05.

a avut cordonul de doua ori infasurat in jurul gitului, dar bine ca totul s-a terminat cu bine. si cam asta e povestea nasterii Sophiei.

maninca mult de tot, des, este in permanenta precum un pui de vrabie, cu gura deschisa, sa vada daca nu cumva ii pica ceva de papa in gura :)) si face kk de nu mai prididesc cu schimbatul scutecelor.

seamana cu Alexandra, cind era mica-mica, insa nu are buzele la fel de groase precum le avea Alex. si are parul mult mai scurt, iar ochii sunt mai inchisi la culoare, ceea ce ma face sa cred ca va avea ochi caprui. Aex a avut albastru deschis, si acum ii sunt verzi, pe cind Sophia are un albastru cam inchis.

a avut 3 kg si 680 de grame, si 52 de cm lungime. in primele 2 zile a pierdut numai 100 si ceva de grame, iar in prima saptamina a pus deja 300 de grame. deci acum are 3.8 kg.

e minunat, ce sa va spun... ma bucur enorm ca Alex e "mica mamica" si nu e geloasa, ca de asta m-am temut cel mai tare.

acum trebuie sa va las, ca s-a trezit :) dar revin, cind mai pot.

aida_o spune:

am uitat sa spun ca, dupa ce a iesit Sophia, n-am putut sa elimin placenta cu ajutorul contractiilor urmatoare, asa ca medicul csre a asistat la nastere a trebuit sa bage mina si sa traga de placenta. dupa ce a trecut efectul epiduralei, am crezut ca ma urc pe pereti, de dureri de uter...

nu mi-au facut epiziotomie, dar m-am rupt putin acolo unde aveam epiziotomia de la nasterea Alexandrei. acum, la o saptamina dupa, aproape ca sunt refacuta. oricum, mult mai usor decit dupa prima nastere. mai mult m-a chinuit retentia de apa, ca aveam gleznele ca de elefant. azi sunt mult mai bine. ce inca ma deranjeaza, sunt crampele pe care le am dupa ce alaptez. ii dau si lapte praf, si mai si pompez laptele ramas dupa alaptare, pt ca noaptea ii dau sa pape din biberon. la cit de des maninca (2 ore, in medie) n-as apuca sa dorm deloc, daca as tine-o numai la sin.

isr tati - care si-a dorit mult de tot un baiat - este super-indragostit de Sophia.

aida_o spune:

Delia,
m-ai facut sa ma uit - dupa mult timp - din nou la filmul acela cu Alexandra, si sa stii ca - la unele faze (cind facea Alex cu mina, primii pasi) m-a pocnit plinsul. pentru ca am realizat ca zilele acelea au trecut si Alex n-o sa mai fie niciodata bebe :) e o reactie "silly", dar in mine asta a trezit. si uite cum stau eu acum, cu Sophia in brate, si bocesc faptul ca Alex a crescut :) asta ma face sa apreciez si sa profit si mai mult de zilele de bebelus ale Sophiei, stiind cit de repede trece timpul si ca vremurile astea nu se mai intorc...

Poate e de vina si faptul ca, in comparatie cu Sophia, Alexandra pare atit de mare acum... Vazind filmul, m-a facut sa-mi reamintesc de zilele cind Alexandra era si ea in bratele mele, la fel de mica precum un ghem si la fel de vulnerabila.

Pe voi nu va apuca melancolia, nostalgia, cind va uitati la filme cu copiii vostri, din vremea cind erau micuti? Sau eu sunt singura care boceste?

Acum abia astept sa se trezeasca Alexandra (e la somnul de prinz) sa-i dau niste imbratisari sanatoase si multi pupici :) Desi in ultima perioada ii dam oricum mai mult decit de obicei, tocmai pentru ca ea sa nu se simta pusa pe locul 2 :)

Delia21 spune:

AIDA,ma bucur ca ai revenit sa impartasesti bucuria cu noi.Intr-adevar,repet,mi-a placut filmuletul/montajul ,la nebunie,tot,pozele alese,filmuletele,muzica.De asta imi doresc si eu urmatorul bebe cu atata ardoare.....pentru ca acum as fi mai relaxata.....as stii sa ma bucur de absolut fiecare moment fara nici un fel de retineri.Nu vreau sa se creada ca nu m-am bucurat de Rudy,...caci ar fi cea mai mare minciuna,...dar nu as mai avea acel stres.....ca si cu primul,....cand aveam sentimentul ca in orice moment mi se poate termina visul,....si ca toata fericirea si venirea puiului sunt doar un vis.Mi se parea asa plapand...si parca nu aveam rabdare ca sa-l vad mai robust,...asa de 10 kile+,....si acum salivez abundent dupa bebei fragili in primele 2-3 luni de viata.Dar lasa......ca vine ea barza si la mine....cand o fi timpul.Pupaturi muulte la tot familionul si multa sanatate si refacere rapida mamicutei ca sa poata ingriji fetitele-dulcicileSi da,....si eu sunt nostalcica rau de tot cand vad pozici si filmulete de cand era juniorul ....si mai tanar decat este

Stefanna spune:

AIDA, draga mea, dupa ce am citit povestea ta, ma gandesc serios daca bebe din burtica nu poate fi adus in mod real de barza.A existat vreun motiv pt care au amanat atat de mult administrarea epiduralei?! Si ma intreb daca la tine a fost asa, care locuiesti in oras mare , cum va fi la mine care stau intr-un orasel micut, cu sanse de curanda mutare intr-unul si mai mic.Sa iti spun ca mai iau fiori pe sira spinarii?!
Si asa de repede s-a trecut efectu de la eipidurala, de ai simtit cand ti-a extras placenta manual?!Ca eu dupa ce o nascui pe bianca am mai fost vreo 2 ore amortita de credeam ca asa oi ramane toata viata.Oricum, nu-mi ramane decat sa ma rog sa imi dea epidurala la timp, sa prinda bine si sa nu simt nimic si bebe sa fie ocrotit si fara probleme.
Inca o data felicitari si putere multa.De dragoste pt tzanci se vede treaba ca nu duci lipsa

Stefanna mami de fetita si 19+