timp pentru copilul meu...

Apanda spune:

Este foarte greu sa zici ca te ocupi exclusiv de copii, cand ajungi acasa, dar ca si mama mea care lucra de la 8 la 16.30 si avea timp de mine si de sora mea, asa si eu care lucrez de la 8.30 la 17 am timp de cei doi copii ai mei. Tot ce facem, facem impreuna gatim spalam vase, punem masina, stergem praful (astea ca treburi administrative), iar ca treburi de divertisment cautam sa facem cat mai multe activitati, ne jucam cu catelul, coloram "repetam" ce invata la gradi(jocuri, cantece, poezii), ne jucam de-a gradi, ea e educatoarea eu copilul, (asa aflu ce ii place si ce nu la gradi), merge la teatru de papusi duminica, sambata la cumparaturi prin hipermarketuri, ce mai totul facem impreuna. Asta daca nu dorm sau daca nu sunt plecati undeva cu tati sau cu una din bunici.Eu zic ca si asta este o forma de educatie, iar ca logoped in gradinita nu prea ii vad rostul decat la copii care au dificultati de vorbire, pentru ca altfel ma intreb educatoarea ce ar mai face? daca logopedul "educa" copii. Fara nici un repros sau ironie, acelasi lucru il gandesc si despre psiholog. Fiima la gradi are si logoped si educator si psiholog, foarte bine dar ea invata cu educatoare pentru ca prin definitie ea e ceea care "educa". Asta e parerea mea.

eu_logoped spune:

Foarte just, intr-adevar, educatoarea se ocupa de multele aspecte educationale.
logpedul intervine cand trebuie insistat pe ceva sau cand este nevoie de ceva "altfel".

alsa spune:

Cu siguranta nu petrec atat timp cat mi-as dori cu copilul meu, dar cel pe care-l petrec incerc sa fiu prezenta langa el, sa ma dedic in totalitate.
Incerc sa ma scutur de problemele de la serviciu, si nu numai, sa nu ma gandesc decat la ea, sa o ascult ce-mi spune, sa o iau in seama, sa-mi stea mintea numai la ea. Uneori imi reuseste, alteori nu, depinde de cat sunt de obosita.
Dar nu pot spune ca as schimba ceva din viata mea sau consider ca e ceva gresit in ceea ce fac. Nu ma simt vinovata fata de fetita mea, consider ca este un copil iubit care se dezvolta normal si echilibrat.
Nici nu incerc sa-mi compensez absenta prin a-i cumpara diverse lucruri, nu imi impun reguli de crestere si educatie, in general o simt destul de bine, ca orice mama de altfel, si stiu cand sunt probleme cu adevarat. Si daca sunt probleme ma adaptez si ma mulez pe nevoile ei.
Prioritatea mea este copilul, si incerc sa-i daruiesc cat mai mult din mine, ca e vorba de timp sau de altceva.