Studiu consilierea parintilor de prematuri

Va salut dragi mamici si tatici de copilasi nascuti prematur

Sunt si eu o mamica de gemene nascute prematur la 32 de saptamani. Gemene care intre timp au implinit 7 si jumatate si de 3 saptamani sunt mandre scolarite. Povestea lor o gasiti aici http://www.ralucamihu.com/red.asp?bot=friendscami.htm

Intre timp ne-am imbogatit familia si cu un baietel pe nume Matei care are un an si jumatate acum. Vedeti poze mai recente cu ei la semnatura.

Va scriu in speranta ca ma veti putea ajuta. Eu am facut psihologia dar nu am dat licenta la momentul respectiv. M-am hotarat sa dau acum examenul de licenta ca sa mai schimb un pic domeniul in care lucrez.

Si sa va spun despre ce este vorba. Vreau sa fac lucrarea despre importanta consilierii psihologice a parintilor de prematuri, in special a mamicilor. Eu nu am beneficiat de nicio consiliere la momentul respectiv, desi tare mi-ar fi prins bine. Si banuiesc ca nu sunt singura care am trecut prin momente cumplite in perioadele in care nu stiam daca vor trai copiii sau nu.

Si acum vin si va intreb in primul rand:
A beneficiat cineva de consiliere consiliere psihologica? Si intreb si fetele din Romania si pe cele din strainatate.

In functie de ce raspunsuri imi veti da (si va rog sa va rupeti un pic de timp si sa-mi raspundeti) voi stabili exact planul lucrarii. Evident ca apoi voi mai avea nevoie de raspunsurile voastre la diferite chestionare. Eu as vrea ca in continuare dupa ce voi fi terminat cu licenta sa ma implic in aceasta problema in sensul implementarii in spitale a unui program de consiliere a parintilor de prematuri.

Va multumesc si va astept cu orice fel de sugestii.

Camelia,

joklk spune:

Camelia,
eu am stat cu strengarita mea in clinica de neonatologie Tg. Mures. Era o doamna psiholog care ne-a facut ceva teste dar care dupa parerea mea nu stia sa se apropie de oameni. O consiliere foarte clara nu am avut. Singurul om cu care intr-adevar am putut vorbi acolo a fost medicul neonatolog care o avea pe Karla sub observatie. Ea mi-a spus toate riscurile care existau, ea m-a incurajat, ea mi-a spus ca ma intelege cand ma vedea plangand. In rest m-au ajutat mult mama mea (ea insasi mamica de prematur, adica eu) si sotul meu care venea de doua ori pe saptamana la noi.

Johanna mami de strengarita Karla Luiza (14.09.2008)
pozele noastre
Povestea piticului nostru drag Karla-Luiza

Sheannamp spune:

Nu, si e nevoie foarte mare.
Din pacate nu numai de consiliere psihologica ci si de cursuri despre ce inseamna prematuritatea (asa cum fac pacienti in clinicile de Diabet Zaharat).
Pe langa asta e nevoie de psiholog si pentru cei care isi pierd copii in sau dupa nastere. Adica e nevoie imensa de un psiholog specializat in toate maternitatile. Care sa fie specializat atat in prematuritate cat si in depresie post-natala, acceptarea unui deces sau a unor boli cronice/malformatii.
In tarile civilizate exista iar consilierea post-natala cred ca se face la toate lauzele. Indiferent de varsta gestationala.

Eu am avut parte de ajutorul fantastic al neonatoloagelor care mi-au salvat baietii (in special Dr. Stoicescu). In cazul meu modul in care mi-au prezentat situatia a fost de ajutor. Am putut sa imi exteriorizez durerea si neputinta si sa merg mai departe. Faptul ca m-am muls 2 luni, din 3 in 3 ore pentru mine a fost iarasi salutar. Si din punct de vedere psihic.
Insa, am ramas si acum cu o vina enorma de a-i fi nascut prematur. Am probleme cu uterul, nu stiam de ele inainte, am facut tot ce se putea medical ca sa duc sarcina pana la 27 de saptamani, rational nu am motive sa ma invinovatesc insa nu pot controla acest lucru si nu imi face foarte bine. Cred ca nu mi-ar strica un ajutor specializat ca sa trec peste aceasta vina.

Succes in initiativa ta!

CameliaH spune:

Va multumesc celor care au raspuns pana acum. Mai astept raspunsuri, va rog. Ati fost consiliate psihologic, da sau nu?

iuliapapusa spune:

buna camelia.si eu am nascut prematur si am avut deloc consiliata psihologic.Ba din contra, parca toti din maternitate se uitau la mine si noi ca eram mai multe de parca noi eram vinovate.Noroc ca doctorul a fost unul f bun si intelegator.

de luta Stefania Gabriela (13.09)
poze luta

iuliapapusa spune:

pot spune ca facut o depresie imensa de care uneori constientizez ca nici acum nu am scapat cu adevarat.plangeam fara motiv auzeam tot timpul copii plangand simteam ca nimeni nu poate intelege prin ce trec of multe a fost groaznic cat am stat in spital

de luta Stefania Gabriela (13.09)
poze luta