Crize de "rasfat" sau altceva ?

De cand a inceput gradinita, Gongutza mea are aproape in fiecare seara niste crize de plans ... eu le-am interpretat ca si "crize de rasfat".

Adica, daca i se refuza ceva (cu explicatiile de rigoare), incepe sa planga si sa se roage de noi fara sfarsit, cate o jumatate de ora si chiar mai mult, doar-doar vom ceda si ii vom da lucrul respectiv.

Sincera sa fiu nu stiu cum sa reactionez la astfel de manifestari ... Mai maraia si inainte cand ii refuzam cate ceva, dar in general intelegea destul de reped ca nu obtine ceea ce cere si trecea mai departe, nu se crampona in plans. Acum insa este absolut de neoprit si pur si simplu nu stiu ce sa mai fac !

Ieri seara de exemplu a plans pentru ca nu vroia sa manance de seara; am cedat. Peste o jumatate de ora a plans ca vroia mai repede nu stiu ce desene animate. N-am cedat si a tinut plansul 30 minute cel putin, pana cand s-a lasat convinsa sa faca altceva.
Azi dimineata a plans iar ca nu vroia tati sa-i dea "surpriza" = dulcele pe care il capata numai dupa ce mananca toata mancarica. Dupa indelungi parlamentari, tati a plecat la servici, se linistise putin, apoi iar a inceput, ca il vrea pe tati inapoi, sa se intoarca tati etc.
Abia am reusit s-o duc la gradinita, unde, culmea, s-a linistit.

Plus crizele de plans cand o ia bunica de la gradinita, ca ea nu vrea sa o ia bunica, ea o asteapta pe mami, si doar mami sa vina sa o ia. Degeaba i s-a explicat ca mami e la servici si ca daca o asteapta pe mami va sta mai mult acolo, nu vrea sa accepte si pace.

Nu stiu ce inseamna crizele astea si nu stiu cum sa reactionez la ele ... Sa le ignor sau sa incerc o alta abordare ? Care ar fi aceasta ?

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?
www.avonromania.webs.com" target="_blank">... e mai simplu decat crezi ...

Laura25 spune:

Eu as zice ca sunt refulari ale unor sentimente acumulate (nu zic negative, nu zic pozitive, un cumul de sentimente si trairi care vin peste ea zi de zi si la care nu mai stie cum sa faca fatza). Nu stiu exact ce varsta are fata ta, dar mai e o etapa (normala de dezvoltare, prin care trec cam toti copii) de tantrum si plans din orice motiv care vine undeva in jurul varstei de 3 ani.
Eu am patit ceva de genul "plans de descarcare" cu amandoi copii la cateva saptamani dupa ce incepusera gradinita (anul trecut). Cand ii luam de la gradi, in vestiar cat ii schimbam efectiv cautau motive sa inceapa sa planga. Am trecut si eu prin toata aria de sentimente: ingrijorare, enervare, exasperare, pana m-am gandit ca ei de fapt au nevoie de refularea aia, pe care 'si-o permiteau' doar cu mine(pt ca eu le asiguram confortul psihic si emotional necesar). la gradinita doamna nu 'se sufla in coarne' cum face o mama, sunt certuri intre copii, sunt 'puneri la punct' scurte si la obiect, fara discutii multe si alinari de sentimente. Toate astea genereaza o acumulare de frustrari si sentimente care la un moment dat dau pe afara. Si cum, daca nu langa tine, in care are cea mai mare incredere, si-ar permite aceasta refulare.
Daca nici nu vorbeste foarte bine si nu reuseste sa comunice exact ce vrea (poate stapaneste cuvintele, dar nu stie intotdeauna cum sa le foloseasca, ce sa spuna ca sa se faca perfect inteleasa), e si asta un motiv de a izbucni in lacrimi.

Asa vad eu lucrurile prin prisma experientei cu ai mei. Ce merge .. evitarea crizei (e adevarat ca de multe ori izbucneste din motive la care nici nu te-ai gandi, dar daca ai experienta ca de exemplu imbracatul cu bluza inainte de schimbatul papucilor o face sa se crizeze, fa cum vrea ea, ca nu e 'gaura in cer'), abordarea calma (fara tipete si dat cu capul de pereti din partea ta, chiar daca de multe ori te abtii cu f. f. mare greutate si chiar iti vine sa-ti iei lumea in cap), oferirea de alternative, vorbitul in soapta, tinutul in brate si alinatul (nu inseamna ca cedezi si faci ce vrea ea, daca tu stii ca nu e ok ce vrea, dar fii langa ea, sa stie ca esti acolo sa o ajuti sa treaca prin furtuna de sentimente, sa stie ca o iubesti chiar daca poate ti-a tras o plama la nervi si tipa de iti sparge timpanele).
La ai mei nu merge ignoratul (de genul sa-i pun intr-o camera si sa plec pana se potolesc), dar merge sa le spun calm si raspicat ca nu e voie pt ca ..., ca pot sa planga daca au chef, dar nu obtin nimic.. si lasatul sa planga 1-2 minute (poate chiar 3-4 daca sunt nervucii prea puternici si e nevoie de o furtuna mai mare pt a veni calmul), apoi luat in brate si alinat. Dupa ce se linistesc le explic din nou de ce nu a fost ok ce au facut.
De exemplu duminica am ajuns acasa dupa un drum mai lung cu masina, unde Rares a adormit. Cand ne-am oprit in parcare s-a trezit, dar se vedea pe fata lui ca nu se trezise vesel. ajuns in casa, a gasit imediat motiv sa se descarce (nu stiu ce bluza de-a lui nu era unde o pusese el). Dupa ce a tipat bine, l-am luat in brate si am inceput sa-l lega usor. S-a lipit de mine si s-a oprit din plans imediat. Dupa 1 minut mi-a spus cu o voce vinovata "mami, scuza-ma ca am urlat!". Deci la noi lasatul sa planga singur in nestire pana se opreste, nu e o solutie (e adevarat ca nici nu vrea sa fie o solutie).

Colcluzia mea: ce face fata ta acum e normal.

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Cat%20de%20fericit%20e%20copilul%20tau%20KLORANE&page=10" target="_blank">concurs Klorane -> lau1- gemeni fericiti

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Donia spune:

Laura a scris atat de bine si de frumos incat nu stiu ce as putea sa adaug... doar ca sunt de acord atat cu motivele plansului, cat si cu metodele de alinare pe care le-a spus ea.

Fetita mea are acum 8 ani si am observat de-a lungul timpului aceleasi manifestari, ba uneori se mai intampla chiar si acum sa planga aparent fara motiv serios, insa stiu ca e de la... prea-plin, prea-mult, nici nu stiu cum sa spun. Avantajul e ca acum fetita mea are un vocabular dezvoltat si reusim sa exploram altfel ceea ce i se intampla.

Sfatul meu e sa nu-ti pierzi rabdarea si sa o accepti asa cum e. La noi crizutele astea se opreau dupa perioada de inceput a gradinitei si reapareau anul urmator dupa vacanta... sau in perioade in care erau multe evenimente, aglomeratie, emotii, musafiri, program dat peste cap, agitatie... acum nu-ti imagina o viata de plans dupa plans , insa uneori clar se adunau prea multe si se refula in felul asta.

Incetisor se obisnuiesc si ei sa faca fata schimbarilor si neobisnuitului, plus ca pe masura ce cresc chiar invata sa isi recunoasca si sa isi exprime altfel emotiile. Important e sa se simta acceptati, iar acceptarea incepe de pe acum, cu crizele de plans.

Si mai e ceva... lucrurile pe care le cer sunt chiar importante pentru ei, chiar si luna de pe cer daca ar cere-o... ciudat pentru noi, dar atat de dureros ca n-o pot avea pentru ei. Dar daca nu putem sa le-o dam, macar putem sa le aratam ca ne pare rau ca sunt atat de suparati din cauza ca n-o pot avea.
Din experienta mea, acceptarea, intelegerea, validarea, duc la o relatie tare frumoasa cu copiii nostri

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Noki_Lara spune:

Bogdanai, este perfect normal sa se comporte asa. Pentru unii copilasi adaptarea la gradi este un proces cu mult mai complex si extenuant psihic decat ne-am inchipui. De fapt e normal sa fie asa: pana atunci a fost centrul atentiei, crescut in familie si cu persoane apropiate, dupa care brusc se trece la institutionalizarea intr-un colectiv de straini, unde nu se mai invarte universul in jurul sau, ci toate lucrurile sunt calculate, sistematizate, ordonate si supravegheate de educatoare. In plus apar relatiile cu ceilalti copilasi care iarasi pot imbraca cele mai diverse forme.

Eu pe seama adaptarii la gradi as pune aceste manifestari nou aparute la fetita ta.

Recunosc ca si la noi adaptarea la gradi a fost o perioada de aproximativ o luna plina de probleme, stres maxim, urlete, inclusiv forme de febra si diaree facute pe fond nervos si fara nicio explicatie fiziologica, care au trecut de la sine. Dar m-am inarmat cu rabdare si pana la urma a trecut, iar acum ii place la gradi si merge cu placere la prietenele ei.

Este foarte dificil pentru tine ca mamica sa treci de la un regim de copil cuminte si intelegator la unul cu copil plangacios, dar trebuie sa privesti lucrul acesta cu optimism, sa te gandesti ca nu dureaza la nesfarsit si sa-i acorzi toata caldura si daruirea ta in perioada asta de grea incercare pentru micuta.

Iti doresc multa putere si nervi de otel!

Poze cu noi 1 si 2
Filmuletze poznase www.dropshots.com/noki_lara" target="_blank">1 www.dropshots.com/saraly" target="_blank">2 www.dropshots.com/noki_lara2" target="_blank"> 3 www.dropshots.com/Saralyna" target="_blank">4 si www.dropshots.com/saralyna2005" target="_blank">5
Varsta Sarah


There are no shortcuts to happiness!

Burtocika spune:

Stiu ca este de la adaptarea la gradinita, pentru ca au inceput exact de atunci.

Are 3 ani si 4 luni, vorbeste bine si ne comunica in general ce ii place si ce vrea, dar despre ce s-a intamplat la gradinita nu prea vrea sa vorbeasca.

Mi-e teama sa nu se inchida in ea si sa nu devina un copil retras si introvertit ... Mi-e teama ca sunt niste semne pe care nu le vad sau nu stiu sa le interpretez si ca bietul copil nu se adapteaza la gradinita si in loc sa-i fac un bine ducand-o, mai rau ii fac ...

Chiar am vrut sa deschid un subiect si sa intreb cam cat dureaza adaptarea la gradinita si cand iti dai seama ca NU se adapteaza ? Exista si copii care NU se adapteaza, presupun (eu am fost unul din ei), cum stii cand e momentul sa renunti la gradinita ?

De luat in brate o iau, dar pur si simplu sta si plange la mine in brate, cerandu-mi in continuu lucrul respectiv. Si plange mult, o jumatate de ora, nu 4-5 minute !
Nu pot sa cedez si sa-i dau ce-mi cere, pentru ca in general sunt lucruri pe care stie ca nu are voie sa le faca sau sunt pedepse pentru ca nu a facut ce trebuia. Acuma va dati seama ca sunt pedepse de genul "fara Kinder" sau "fara desene" sau "fara luat in brate" o perioada, dar daca cedez de fiecare data cand plange ma tem ca o voi rasfata de tot si nu cred ca e pedagogic ...

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?
www.avonromania.webs.com" target="_blank">... e mai simplu decat crezi ...

Mmmaria spune:

Bogdana, am vrut sa iti raspund si eu aseara dar n-am mai apucat si oricum, asa cum spun si fetele, Laura a exprimat exact ceea ce voiam sa iti spun si eu.
Suntem si noi in exact aceeasi situatie si actionam asa cum spune Laura. Si astept sa treaca zilele, sperand ca urmatoarea va fi mai usoara.

Laura25 spune:

Bogdana, eu sa fiu in locul tau nu as retrage-o de la gradinita. Adaptarea poate tine si mai mult de o luna. Dar asta nu umbreste efectele pozitive ale intrarii in colectivitate, a gradintiei in general. Au trecut doar 2 saptamani de grai, mai ai rabdare. Eu am vaut copil care nu s-a adaptat la o gradinita, dar iti dadeai seama imediat: plangea isteric cand venea doar vorba de mers la gradi, se trezea noaptea plangand, se agata disperat de mama lui cand il ducea dimineata. Apoi, dupa ce l-au retras, nu suporta nici sa treaca prin apropierea gradinitei, cand recunoastea drumul , incepea sa planga si sa se agate de parinti sa nu mearga in directia aia. Ori din ce spui tu, mica ta nu plange la gradi si acolo se comporta normal, fara probleme. Si sa stii ca e normal sa nu iti spuna mai nimic din ce fac la gradi. Ai mei au un an de experienta si tot scot de la ei informatii doar punand intrebari mestesugite, luandu-i 'prin invaluire', nu intreband direct ce si cum.
Desigur ca nu e pedagogic ok si nu o ajuta cu nimic daca ii dai ceva ce nu are voie, doar pt ca plange. Dar e important sa ai muuuulta rabdare cu ea si sa cedezi cand e ok sa cedezi Ex: intr-o dimineata dupa ce am iesit din casa, s-a pus Rares pe plans ca nu isi luase nu stiu ce pietricica pe care vroia sa i-o arate doamnei. Sotul meu a inceput sa se crizeze, ca intarziem, ca da-o incolo de piatra, ca o ia a doua zi. Eu m-am intors de la lift cu el inapoi, ca sa isi gaseasca, sa isi ia piatra.
Cum spunea si Doina, sunt lucruri care noua ni se par de 2 lei, total neimportant, dar care pt ei sunt extrem de importante. E bine sa incercam sa ne punem in pielea lor, sa gandim cum ar gandi un copil de 3 ani, sa evaluam ce ar fi important pt ei din punctul lor de vedere, nu al nostru. Si rabdare multa iti trebuie. O sa fie bine, o sa vezi. Pt ca ei cresc su evolueaza psihic si emotional extraordinar de repede si nici nu o sa-ti dai seama cand trece timpul si o sa vina alte probleme, alte provocari pt tine si pt ea.
Uneori, cand mi se pare o catastrofa cate o obraznicie de-a lor sau mi se pare ca nu mai inceteaza cu plansul si mofturile si ca nu mai pot, ma gandesc cum o sa fie peste 12-14 ani, cand o sa inceapa tentatia alcoolului, a petrecerilor unde se intampla te miri ce, a tigarilor, a curselor de masini, chiulitul de la ore si sfidarea profesorilor. Si atunci nu stiu daca o sa mai avem sansa sa vina la noi in brate sa caute alinare, sa vina sa ne spuna noua tot ce ii doare ...

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Cat%20de%20fericit%20e%20copilul%20tau%20KLORANE&page=10" target="_blank">concurs Klorane -> lau1- gemeni fericiti

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

freedelia spune:

Cand plange la tine in brate cerand in continuu obiectul dorit, eu as sugera 2 lucruri: intai sa ii repeti ca stii ca vrea cutare si ca e suparata ca nu il poate avea, ca o intelegi, ca iti pare rau, dar ca nu se poate si sa ii repeti motivul pentru care nu se poate. Si apoi, sa cautati impreuna o solutie, ceva care se poate si care o multumeste, fie si temporar.

Exemplu -- noi acum renuntam la suzeta, pe care o lua mereu cand era suparata sau voia sa se relaxeze langa mine, in masina, etc. Acum o folosim numai la somnul de seara. La inceput, a fost jale -- exact cum spui, o luam in brate si repeta non stop, uneori lovindu-ma, alteori plangand "vreau suza, vreau suza acum" Si eu o tineam, ii spuneam ca stiu ca o vrea, ca ii e dor de ea, ca ii e greu fara ea, ca lui mami ii pare rau, ca mami o iubeste. Si ii ofeream alternative -- nu vrei sa te joci cu parul meu, nu vrei sa ne dragalim in pat, nu vrei sa iti citeasca mami o carte, etc. Pana la urma una dintre solutii era ok si se calma. Da, uneori nu dureaza numai cateva minute criza, dar cred ca daca aplici mereu aceeasi metoda, copilul invata ca atunci cand e in fata unei situatii imposibile, exista o solutie si ca mami e alaturi de el si asa poate trece mai uspr peste suparare.

16+, John (11 Martie 2004), Jodie (16 Martie 2006)
POZE

Burtocika spune:

@Freedelia - am adoptat aceasta solutie, de fapt a fost singura pe care m-am priceput s-o adopt, instinctiv. Dar nu merge ! Cand este in starea asta, refuza tot, chiar daca sunt lucruri care de obicei ii fac placere, chiar daca ii fac un cadou, ceva nou sau un dulce. O tine una si buna, "vreau sa vina tata, mi-e dor de tata" - in conditiile in care tata e la servici si abia a plecat, ajunge peste 10 ore Sau "vreau sa vina buni, mi-e dor de buni" dupa ce cu o ora inainte buni plecase si ea nu o vroia decat pe mami ...

Ieri mi-a facut si "criza somnului", in care pur si simplu nu a vrut sa se culce de pranz, desi pica pe ea de somn. Asta a insemnat o seara maraita, in care nicmi nu i-a intrat in voie, nimic n-a multumit-o, iar cand in sfarsit am ajuns la culcare, nici seara nu vroia sa doarma ! S-a trezit in toiul noptii ca ei nu-i mai e somn si vrea in sufragerie sa se joace
In conditiile in care ieri nu a mers la gradinita.

Probabil ca rabdarea e singura solutie ... dar e asa de greu sa mai ai rabdare cand toata lumea trage de tine ... la servici esti super-solicitat, acasa ai si alte treburi, de dormit nu poti sa dormi Nu stiu zau cum rezista altii !!!

Boghi

www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai lucreaza cineva goblen?
www.avonromania.webs.com" target="_blank">... e mai simplu decat crezi ...

Laura25 spune:

Ia niste Magne B6, mai lasa fata cu bunica sau cu tati si iesi o ora in oras numai pt tine, sa iti clatesti creierii. O sa rezisti, o sa vezi, pt ca mamele sunt asa niste specii aparte care gasesc mereu resurse sa mearga mai departe.

In zilele cand nu merg la gradi si ai mei cam sar somnul de pranz. Nu stiu care e explicatia, pur si simplu au altceva mai interesant de facut, cred.

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Cat%20de%20fericit%20e%20copilul%20tau%20KLORANE&page=10" target="_blank">concurs Klorane -> lau1- gemeni fericiti

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

natalia_nica spune:

Si eu care credeam ca e copilul meu mai ciudat (Denis, 3 ani si 4 luni)... Tot asa se manifesta si el de cand a inceput gradinita, are "descarcari" de genul asta, si am observat ca daca il las sa se descarce, sa planga in voie la mine in brate, isi revine mai repede, apoi putem discuta cat-de-cat normal...
Cateodata, seara, ajungem, si eu si sotul, cu nervii la pamant. De ex: sotul trebuie sa lucreze seara pe comp, sa-si finalizeze rapoarte, comenzi, etc. Denis vrea neaparat sa-i stinga compul. "De ce vrei sa stingi calculatorul, puiule?", intreb eu. "Ca asa trebuie!" zice el. Eu incerc sa-i explic ca tata are treaba, ca dupa ce termina treaba se joaca cu el, ca nu e voie sa-l stinga pana nu termina tati treaba etc. Credeti ca ajunge ceva la urechile lui? Nuu. Si atunci incepe circul care dureaza toata seara, diverse crize din te-miri-ce (ca i-am pus apa in cana rosie si nu in sticla, ca vrea sa se joace cu trusa de pescuit a lu' tac'su, ca vrea sa-i repar o jucarie care s-a rupt iremediabil etc). In pat ajungem rupti de oboseala, iar Denis mai face o criza de plans ca vrea 101 Dalmatieni/Lady si vagabondul/Peter Pan etc (desi stie ca nu-i pun seara la culcare desene)...
Si uite asa speram sa treaca si astea...
Sa auzim de bine! Multa sanatate!