Prietenii in Diaspora

maru spune:

Olga, imi pare rau pentru rautatile gratuite negandite corespunzator desertate pe aici!

eu sunt intr-o situatie mai fericita, avem rude aici, si stiu ca si la miezul noptii imi pot sari in ajutor sau eu le sar in ajutor. Sunt Oameni cu O, ne-au ajutat enorm, si tot timpul cu zambetul pe buze.

dar eu nu ma sfiesc sa cer ajutorul cand mi-e cutitul la os. Si apoi cern!

Mindy spune:

Si noi avem cam putini prieteni adevarati, dar ne socializam destul de mult ca sa nu ne tinem copila izolata. Prietenele de suflet sunt departe dar vorbim des la telefon si e-mail.
Dar daca are cineva nevoie de ajutor nu ezit sa il ofer in masura in care am timp si pot. Nu ma intereseaza sa primesc ajutor in schimul celui care il ofer.
Am babysitat de nenumarate ori copiii vecinilor (for free)cu toate ca eu nu a trebuit sa o las pe a mea la ei decat ff rar. Sincer, mi-e mai simplu cu doi ca are partener de joaca, imi da mie o pauza si vreau ca ea sa aiba prieteni.
Imi place sa o vad cat e de fericita cand are cate un prieten la ea. E mult mai sociabila ca mine. :-)

ruxij spune:

Si mie imi place sa vina copii la noi. Da' nu din cei prea mici, ca nu prea ma incanta stersul la fund. Dc. insa sunt d'aia de se sterg singuri, oricand! Si peste noapte!

Deci pana la urma e chestie de afinitati. Si nu e ca e in "diaspora". In Romania ai familia si rudele, plus prietenii vechi, in strainatate trebuie sa o iei de la zero. Si eu am fost ajutata la inceput de cate un om mai bun, am fost si refuzata si am ajutat si eu la randul meu. Asta e, oamenii nu's asa altruisti din fire, asta e drept. In general ajutorul se face la schimb. Cu invitatul doar la mine, pe mine nu ma deranjeaza atata vreme cat mai aduci si tu friptura din cand in cand, nu pot sa dau in fiecare saptamana. Cu schimbul, de exemplu, am eu niste prieteni f. buni si se bucurau ca au gasit niste vecini sa stea cu fata lor 1 h dupa scoala, fara sa ceara nimic in schimb. Da' de unde, dupa o saptamana au inceput sa isi aduca si ei unul dintre copii, pentru cate 2h, intre 5 si 7pm si nu le mai convine, ca orele 5-7 nu's convenabile, are lumea cina, poate vor sa iasa undeva si nu pot de copilul acela etc. Deci iaca cum gratis de tot nu prea merge. Mai ieftin poti iesi, dar gratis gratis nema

Lorelai spune:

Olga, in ce priveste prietenii eu cred ca depinde mult si cum/cind v-ati imprietenit. cind esti singura e de ajuns un click si te imprietenesti cu cineva. cind ai copii si sot cauti sa socializezi cu cupluri care au si ele copii si cauti sa se inteleaga si sotii intre ei. de multe ori e greu sa le potrivesti pe toate si atunci trebuie sa faci compromisuri.

eu am o prietena buna pe care am cunoscut-o aici. inainte de a avea copii ne vedeam destul de des iar sotii nostri se inteleg ok. au aparut copii si la noi (fete) si la ei (baieti) si am rarit-o cu vizitele (copii mici, oboseala, servici). intre timp a aparui alta familie in care el lucreaza in domeniu cu sotul prietenei mele si au baieti de aceesi virsta cu ai ei. in plus, barbatii sint pe aceeasi lungime de unda si lucreaza in privat la un proiect in weekends. acum evident ca se vad cu ceilalti mai des decit e vad cu noi, dar asta nu ne face pa noi mai putin prietene. vorbim zilnic la telefon si chiar daca familile noastre nu gasesc timp in weekend la fel de des ca inainte, noi doua ne vedem la un lunch sau o cafea in pauza de prinz. important e ca amindoua stim ca putem conta una pe alta la nevoie. si da, a stat cu fetele mele cind a trebuit sa merg la servici si eu am stat cu ai ei cind a avut ea nevoie.

in ce priveste o mina de ajutor, o poti primi/da fara sa fie o prietenie la mijloc. sotul meu i-a dat vecinei zapada si taiat iarba cit i-a fost barbatul in afganistan si eu i-am tinut copii dupa scoala cind m-a sunat ca intirzie la servici. si nu sintem prieteni ci doar vecini.

cred ca fiecare relatie cu cineva, fie ca e cuplu sau o persoana, are cumva atasate niste reguli nescrise dar bine cunoscute de fiecare parte. daca sint confuzii trebuie clarificate.

de ex o alta prietene a vrut sa mearga in caraibe cu sotul (adults only resort cistigat la un concurs) si sa lase copilul (4 ani) la mine o saptamina (am si eu 2 copii care aveau 3 ani atunci si mai am si servici). am refuzat-o politicos. nu s-a suparat, am clarificat situatia si acum stie ce fac si ce nu fac pt ea. un an mai tirziu i-am tinut copilul la mine 3 zile cind era in spital sa nasca al doilea copil dar am considerat nepotrivit sa ma roage sa lase copilul la mine ca ea sa mearga in vacanta.

eu personal am ajuns la concluzia ca cel mai bine e cind nu tin socoteala de cine/cind/pentru cine ce a facut. ajut daca imi pica bine, refuz politicos cind e cazul. daca am nevoie de ajutor pun mina pe telefon si cer ajutor. cred ca as suferi mai tare daca as sta cuminte si as astepta ajutor de la prieteni, ajutor care poate sa nu vina dar imi asum riscul.

m-am lungit cit o zi de post, sorry Olga, sper sa ajute cu ceva mesajul asta.

columbiana spune:

Aici e plin de romani; eu am primit in casa mea vreo patru familii si doi amici necasatoriti pe linga (luat de la aeroport, cazat, purtat, rezolvat apartament, etc), angajat sotzu pe vorba buna doi amici la el in fosta firma etc, etc si m-am trezit ca la banca pentru un credit aveam un singur contact si vroiau doua- l-am dat pe fostul meu patron, un localnic quebecos pensionat acum; la scoala la plod la fel, o singura familie ( e drept dintre cei pe care i-am gazduit cindva); am povesti ca ale Olgai destule la activ: sunat odata un amic sa-mi ia copilul de la gradinita (eram cu masina-n pana la cuca macaii si fara CAA pe-atunci) si mi-a facut ala un circ de-am zis pas pentru totdeauna, dar si intors spatele foerever; am avut barbatul la 5.000 de km de noi in 2007 citeva luni bune, tot vecinii quebecosi au adus/dus/supravegheat plodul personal, invitat la ei, oferit ajutorul, etc;

acum m-am invatat: cei mai buni amici (de familie) sunt localnicii-quebecosii; cei mai deschisi la diferenta lui fiu"meu au fost tot quebecosii, si cind esti pe teren sensibil ca asta sunt momente, gesturi bune sau rele pe care nu le uiti; Romanii ramin cunostinte- fetele faine de pe sezatoare cu care ies la o <terapie> periodic si ma simt excelent, foste colege cunoscute pe la univ, romani cunoscuti pe la joburi., etc; am invatat sa ma simt bine asa- odata-n sezon vizita de protocol, o zi relax cu amici, si ramine familia si copilul pe prim-plan, pina la al 100 lea plan; nu-s prieteni, nu-i bai ca sunt inlocuiti cu parcuri, muzee, expozitii, vacante, premiere la filme, seri de popcorn in familie;


http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

Ramona J spune:

Eu dintotdeauna am preferat sa-mi petrec timpul in familie.

Cu subiectul asta mi-am sunat prietena astazi si ne-am vaitat reciproc vreo juma' de ora. Nice!

CriPOD spune:

Dragelor, io am scapat de-un stres: a implinit plodul al mare 18, are celular, oficial am "contact info". It pays c-am fost mai harnicutza, eh?

Si din categoria discutata am si io o poveste... nu ca fac lumina la subiect, fac haz de necaz... cand l-a pocnit revelatia pe-al meu om ce trist de singuri suntem noi aici. Acu vreo 4 ani am dus doar eu copiii in ro si-am ramas vreo luna cu ei acolo. Dupa vreo 3 saptamani l-a oprit vecina chinezuta batranica cu care n-am vorbit ever, dar care alegea orez in geam 24/7 de nici security system n-am mai bagat ca era pierdere de bani, plus ca alarma putea fi deactivata de un hot inventiv. Intre noi fie vorba, cand ne-am mutat acolo am suspectat ca-i dead si-o tin in geam sa-i ia pensia . 'nyways, scuze de paranteza, da'i parte din scenariu.
Si cum ziceam, l-a abordat vecina disperata si curioasa pe-al meu, sa-l intrebe unde ii sunt nevasta si copiii, ca ea nu i-a mai vazut. Sotul meu i-a raspuns, dar mai tarziu, lucrand la un rondou de flori surpriza s-a gandit ca baba l-o fi suspectat ca ne-a casapit si ne-a ingropat in gradina.
Ei, pornind de la ideea asta, in plus fiind vara si cei putini care mai dadeau un semn erau in concedii si plecati, al meu a realizat ca daca LUI i se intampla ceva in casa ajunge caz de news, ca-l gasesc eu in casa mumifiat cand ma intorc. Nu va zic cat de depresiv si anxios l-am gasit la intoarcere. Daca avea o basca, sigur-sigur dadea cu ea de pamant! Acu' rad eu, rad, dar asa mai fortat...

Uite si numai la subiectul asta, cate diferente in preferinte si asteptari...

---

blackpanterro spune:

Simt ca trebuie sa imi cer scuze pt turnura pe care a luat-o subiectul...cand am spus ca tai iarba vecinilor ma refeream la faptul ca pot sa fac ceva pt cineva, total dezinteresat, fara sa ma consider folosita, pur si simplu imi place sa ajut omul.La fel fac si cu zapada si cu altele.
Si daca am lasat de inteles ca lumea imi face cumparaturile pt ca nu conduc, din nou imi cer scuze...nu imi cumpara nimeni nimic dar imi place ca se ofera, imi arata ca ei "give a damn" si apreciez asta.

Clar exempluele mele nu se refereau la ceea ce a scris Olga in mesajul initial!
Vorbeam de ajutorul dat si primit de la cei din jurul nostru fara sa fie cu "strings attached"...

Adriana si Aidan - 4 ani
A ticket to hell has never been funnier

"May the fleas of a thousand camels infest the crotch of the person who screws up your day and may their arms be too short to scratch...AMEN"

Ktrinel spune:

io-s pe dos....multe cunostinte in Ro...vad ca in decursul anilor ...nimeni nu mai imi e prieten, si scriu/contacteaza doar la initiativa mea...aici insa, da, am prieteni, am amici , am cunostinte...din toate categoriile...si Doamne ce bine-mi e!..Io aici am descoperit ce inseamna prietenii adevarati ...si am si avut ocazii sa testez ...stiu ca in general, situatia e alta..dar eu ma simt tare norocoasa si vreau sa va insuflu o parte din optimismul meu la acest capitol...desigur ca e f important ce asteptari ai de la ei, in cazul Olgutei, special cum era, nu pot sa inteleg oameni care se «dadeau» prieteni si nu i-au sarit in ajutor ...revoltator! eu am pe lista de la gradi 5 oameni, si nu doar romani printre ei...

ideea e ca SE POATE. PRIETENII EXISTA, CHIAR SI AICI...DONT GIVE UP !!...eu m-as simti infiorator de singura in Ro..cand am spus in tara despre divortz zici ca am declarat ca am sida or something...asa draguti au fost ...

ruxij spune:

Adevarul e ca dincolo de teorie, esti ranit dc. afli ca cei pe care ii considerai prieteni apropiati "don't give a shit" cand esti in nevoie. Si eu in California cand eram, am observat ca odata ce am ramas gravida, nu m-a mai vizitat nimeni, in vreme ce inainte toate chefurile la mine erau. Explicatia e simpla, gravida, studenta, cine stie ce cer Oricum n-aveam ce cere si da, m-a durut la inceput observatia. Deh, eram mai tanara si mai naiva pe atunci.