Educatia la copil 2 ani

Fetelor, cu copii de 2 ani, cum stati cu obrazniciile ?
Eu am impresia ca e mai rau de la o zi la alta. Nu stiu daca din cauza caninilor sau pentru ca o rasfatz prea mult.
Nici nu stiu cum sa mai procedez, face exact pe dos.
Daca ii spun nu te duce acolo, exact acolo se duce.
Nu pune mana, exact asta face in urmatoarele 10 minute.
Cand iesim la plimbare, mai mult o tarai dupa mine, ca ea s-ar duce exact unde e interzis. Oricat as sta sa-i explic e degeaba, nimic nu mai functioneaza.

Nu stiu daca sunt pe drumul cel bun cu educatia. Acum cateva luni daca ii explicam frumos, intelegea. A avut o perioada cand era foarte ascultatoare. Acum nu ne mai intelegem.
Adevarul e ca, i-am facut toate mofturile in ultimul timp. Daca incepea sa planga, imediat o luam in brate si o linisteam ca nu cumva sa imi mai faca crize de astm bronsic. E vina mea? sau asa sunt copii la varsta asta.

Multumesc anticipat,

Nasterea unui Miracol: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=134518

ionica spune:

Distrage-i atentia cu altceva atunci cand nu vrea sa te ascvulte sau face invers la ceea ce-i spui sa faca,merge foarte bine la varsta asta.

sa nu o pedepsesti corporal si nici time-out-ul nu este binevenit la varsta asta,eventual critica-i actiunea negativ dar nu pe ea ca si persoana, ex;
bebe nu e bine sa arunci haina pe jos fiindca se va murdari,mai bine hai sa o punem pe cuier.
de obicei avem tendinta sa-i criticam pe ei la genul; raule,neastamparatule,etc.

alsa spune:

Si eu am fost socata sa vad cum copilul meu s-a schimbat foarte mult in jurul varstei de 2 ani. Eu am pus-o pe seama gradinitei, unde nu se acomodase si ulterior am retras-o, dar citind mai mult am inteles ca asta e perioada.

Acum, de aproximativ o luna sa zic, vad ca incepem sa ne intelegem din ce in ce mai bine. Asculta ce-i spun si nu mai face pe dos. Fetita mea are acum 3 ani si 3 luni.

Adriana mica spune:

Softurela, solutia pe care noi am gasit-o a fost sa ii acordam cat mai multa independenta si initiativa, stabilindu-i insa clar anumite limite, doar acolo unde este neaparat nevoie.

De exemplu, alegem impreuna parcul in care mergem sa ne jucam, poate alege drumul pe care mergem pana la parc, poate merge fara sa fie tinut de mana (pe trotuar), dar pe strada sau in zonele de parcare este obligatoriu sa fie tinut de mana. Idem cand mergem in supermarket, trebuie sa stea in cos (altfel ar trage ceva de pe raft - risc de accident, sau s-ar putea rataci in multime).

Din experienta noastra din ultimul an, cam dupa varsta de 2 ani incepe sa inteleaga argumente. Chiar si asa sunt momente in care este atat de pornit sa faca un anumit lucru, incat pe moment ii distragem atentia dar imediat dupa ce se linistete incercam sa ii explicam ce si cum.

Si eu il iau in brate cand incepe sa planga (nu si atunci cand "mimeaza" plansul, incercand sa impresioneze); vreau sa il fac sa simta ca ii inteleg supararea dar in acelasi timp incerc sa ii explic motivele pt care nu ne putem abate de la ce am stabilit.

Am incercat ca laudele si "criticile" sa fie delicat exprimate, de regula folosind drept comparatie personajele preferate din desene animate. "Pedepsele" cele mai grele sunt: "confiscarea" pt cateva ore a jucariei pe care a refuzat sa o stranga, ascultarea de radio in masina in drum spre gradi in ziua respectiva (in loc de un CD cu muzica lui).

Cam asa procedam noi, si este o metoda care cred ca functioneaza in cazul noastru.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

adastero spune:

Da, asa e pe la 2 ani, gandeste-te ce ciudatenie ar fi ca un copil de 2 ani sa te asculte orbeste. Binenteles ca face parte din "program". E o perioada care o sa treaca, ca multe altele, care vor veni si care, crede-ma, vor fi mai nasoale. Rabdare, calm si perseverenta

vlahos spune:

2 e teribil trebuie sa fii radical mult si nu da inapoi e ffffff greu

vlahos spune:

nu esti singur toti am fost sau sinte in ceiasi situatie ... curaj trece

paisacodruta spune:

Buna,
Si noi am avut o perioada din aceasta..cand am citit postarea parca ziceai de fimea la 2 ani,....
O perioada de vre-o 2 luni radeam cu sotul meu de ea ca efectiv vb pe dos cu ea....
-daca vroiam sa aduca ceva ii zicea " nu-i asa ca nu vrei sa aduci jucaria aceea?" si se repezea sa o aduca
- cand o chemam la masa mereu ea zicea NU VREAU si mereu lamuriri pana am intors foaia ,ii ziceam "noi mergem la masa da tu sa nu vii sa stai aici si noi mancam si venim la tine sa ne jucam..." si fugea de rupea pana la masa...
-cand sarea in pat si o rugam sa nu ma sara ca se loveste si ea "eu vreau "...sotul meu ii zicea " sari tare tare da sa nu te opresti .." se oprea instantaneu"
Noi tare ne-am distrat de perioada asta...desi erau momente cand imi venea sa o iau razna...a trecut e doar o perioada..
Voi tine minte toata viata perioada asta a fetitei mele in jurul varstei de 2 ani...e ca un reper...
E o greseala frecventa pe care o fac parintii si pe care am facut-o si eu , am citit in acrtea dr.spook si de atunci nu o mai fac ..noi adultii stiind ce se poate intampla de multe ori avertizam copilul de unele lucruri la care el nici macar nu s-a gandit si atunci ii facem curiosi..
De exemplu...
-are copilul o jucarioara mica si imediat tendinta noastra e sa ii zice " sa nu o bagi in gura ca te ineci " el "imediat o duce la gura" desi nici prin cap nu ii trecea sa o bage in gura...
-Intra in bucatarie pe masa e cutitul imediat parintele are tendina de a zice " nu pune mana pe cutit" lucru care copilului probabil nici nu i-a trecut prin minte dar noi zicandu-i automat el se duce la cutit...
Si exemplele ar putea continua cu miile
Sotul meu are tendinta aceasta si ii zic TACI NU-I DA IDEI...
Eu o urmaresc si daca pune mana sau face respectivul luru o opresc dar nu o avertieze din timp ca ii atrag atentia exact la acel lucru.
Multa rabdare .....e o perioada si trece...

Sa vezi la 3 ani alta perioada alte "probleme" a mea acum una doua zice " m-am enervat" ,"m-am suparat" ," nu o sa iti mai cumpar nimic si nu o sa ma mai joc niciodata cu tine" acum suntem la copierea comportamentului parintesc 100%...aceleasi vb ca ale mele aceleasi gesturi le face zici ca sunt eu in miniatura....

Numai bine

Helenutza23 spune:

paisacodruta
chiar exact la fel si la noi, si copilul face la fel ca si la voi, si tati care ii mai da idei in cazul in care copilul e in pana