Despre amazoane

Clori spune:

Ilse, da, cred ca tine si de educatia primita de la parinti, de exemplele pe care le-am avut in jurul nostru atunci cand ne-am format ca oameni. Si mai tine si de altceva: de respectul fata de noi insine. De a fi in stare, la un moment dat, sa tragem o linie care sa desparta clar compromisurile care merita facute de cele care nu merita. Pentru ca, oricat am incerca s-o dam cotita, in orice relatie sau casnicie exista compromisuri.

Totusi, nu m-as grabi atat de rau sa iau o decizie drastica in asemenea cazuri. Nu avem de unde sa stim ce s-a intamplat cu adevarat intre ei sau in viata acelui om. Si nu ai cum sa dai un sfat pertinent atunci cand inca nu ai ascultat decat una din partile implicate. Eu nu m-as grabi deloc sa judec un om, pe care sotia lui il cunoaste mult mai bine, cu bune, cu rele, pe baza unei greseli pe care a facut-o. Pentru ca toti gresim. Daca omul respectiv a fost pana atunci un sot bun si un tata minunat, nomal ca prima reactie a femeii este: „Astept sa vad ce se intampla, poate isi revine...” Din pacate, sunt si multe cazuri in care nu mai ai ce astepta si aici ma refer la alcoolism, la abuzatori... Atunci chiar trebuie luata decizia de a pleca cat mai repede, ca copiii sa nu fie afectati.

Decizia de a pleca dintr-o relatie e foarte dificila si mie mi se pare greu de luat asa, intr-o secunda. Intervine pierderea sperantelor pe care ti le-ai facut pentru viata alaturi de omul respectiv, amintirile lucrurilor bune, faptul ca trebuie sa-ti schimbi radical viata – nu e acelasi lucru ca, dupa ce te credeai parte a unei familii in care ti-ai pus tot sufletul, s-o iei de la capat de unul singur... Partea financiara joaca si ea un rol destul de important. Iar cand sunt si copii la mijloc... masori de 100 de ori ca sa tai o data!

Sunt convinsa insa ca si obisnuintele si ideile bagate in cap in copilarie au un rol important. „Ce va zice lumea ca sunt divortata?”, „Cum or sa ma judece oamenii?” Femeile se simt vulnerabile si, mai ales dupa o anumita varsta, iti gasesti mult mai greu pe cineva, un om bun, sa fie alaturi de tine. In plus, cui ii convine sa recunoasca, in fata tuturor, ca a esuat? Oamenii se tem de etichetele pe care le pun ceilalti oameni... In fine, discutia s-ar putea prelungi la infinit. Ideea e ca fiecare face fata unui asemenea moment pe baza experientei lui de viata si nu cred ca trebuie judecat pentru asta.

felicici spune:

Si mai este un aspect intersant de mentionat. Intr-un mediu nealterat, daca un baiat si o fata au aceiasi varsta, cum femeile se maturizeaza emotional si fizic mult mai rapid, in mod natural ea este cea care isi va dori sa faca dragoste mult mai mult decat el. Si mi se pare important pentru un copil sa avem grija ca mediul sau social sa fie format din copii cam de aceiasi varsta.

Iar expunerea copiilor la informatie cu caracter sexual la o varsta frageda, se regaseste printre definitiile abuzului idiferent de scopul nobil al informarii. Si este o definitie corecta dupa parerea mea, tocmai pentru ca receptivitatea copiilor este maxima, dar felul in care ei prelucreaza informatia este o loterie de necontrolat.

Parerea mea vis a vis de informatie in general si la orice varsta, este ca informatia trebuie sa o caut eu si nu sa vina ea la mine. Si asta este o tendinta a viitorului, sanatoasa si in care internetul are un mare rol. V-ati gandit de exemplu la faptul ca stirile de la tv sunt informatie ce vine spre noi, dar cine o selectioneaza? In mod cert ceea ce apare la stiri nu este tot ce s-a intamplat intr-o zi si nu neaparat cel mai important. In momentul in care esti receptiv la stiri cazi sub influenta celui care a facut selectia. Din fericire traim in vremuri ce apun si lucrurile in mod cert se vor schimba in bine.

Lorena(19.12.2007)

cristi_2003 spune:

si eu am invatat sa fiu mai amazoana- adica sa nu ma las umilita. ca na, certuri sunt in orice cuplu - dar la un cuplu normal sunt la egalitate, adica zic amandoi. umilirea e cand zice numai el si ea sta si inghite. sau invers

cred ca ce trebuie sa le invatam pe fetite e ca sunt valoroase asa cum sunt, ca sunt importante. ca existenta sau absenta unui barbat langa ele nici nu le creste nici nu le scade valoarea. ca nu au nevoie de un barbat ca sa se valideze, ca sa fie importante.

bineinteles ca cel mai bine e sa caute sa gaseasca un partener cu care sa poata avea o relatie cu respect reciproc, in care fiecare il iubeste si valoreaza pe celalalt. nu un barbat perfect - unul normal dar cu principii bune si cu respect.

pentru ca la multe femei vezi conceptii de genul ca mai bine ii suporta orice ca doar n-o fi ea divortata, ca ce va zice lumea, vai ce rusine... de ce sa fie o rusine sa intrerupi o relatie proasta nu stiu, de ce e o virtute mai mare sa stai si sa taci si sa inghiti numai ca sa ai cu cine iesi de doua ori pe an la brat pe strasse si sa bifezi la casuta casatorita.

Cristina, mama fericita de Stefan Carol (29.12.2008)

http://b1.lilypie.com/hQRfp2.png

http://s288.photobucket.com/albums/ll162/cristi_2003/CAROL/

ilse spune:

Felicic adica consideri ca la 13 ani omul este matur indeajuns incat sa "faca dragoste"?

Eu nu si imi asum asta cu toata "frumusetea si puritatea" descrisa de tine...eu consider ca la varsta aia esti inca "copil" sa ne fie clar. Altfel oricum nu s-ar mai fi chinuit astia sa fac demarcatia intre adult si copil si sa puna si niste ani acolo ca sa treci "granita" la maturi si responsabili si etc...ca unii ajung sa nu se maturizeze toata viata, aia e alta mancare de peste.

Eu imi asum acest babism...ca o fata la 13 ani sa fie inca o adolescenta visatoare si cu aripile abia intinse si nicidecum una deja blazata la capitolul sex(evident asta imi doresc de la propria copila).

Julieta o fi avut ea vreo 14, dar chestia asta se intampla intr-o epoca inca oamenii la 50-60 erau deja cazuti si cu un picior in groapa, daca nu morti de ceva timp...alte timpuri, alta mancare de peste.

Eu consider ca "paza buna trece primejdia rea" si consider ca e absolut normal sa tratezi sexul, actul sexul, partea fizica(diferentele intre baieti si fete), ce poate decurge de aici cu super-naturaletea astora...nu cum am patit noi in copilarie, cand nici ca ne venea CM nu ni se spunea, vorbesc la general, caci in clasa a 8-a nu eram singura totalmente naiva din pacate, 90% dintre fete, chiar si dintre alea care ne jucam in fata blocului.

Nu li "descrie" anatomic nimic, nici actul sexual in sine ca sa intelegi ca nu li se "fura inocenta"...mai mult aici copiii stiu exact cum se nasc copiii, fara sa stiu vreunul traumatizat de chestia asta, ai mei nu au vazut niciunul, am nascut la spital, dar astea nasc multe acasa cu catel si cu purcel.

Nu vreau sa deviez, dar ma uimeste "lejeritatea" astora in abordarea acestor probleme, care mie una mi-au traumatizat existenta de adolescenta in Romania, unde trebuia sa pozez de "zana florilor" super-timida, supusa barbatului sa nu-i arati vreunuia ca esti mai desteapta decat el maica, ca nu mai vrea nimeni sa umble cu tine si alte d-astea.

Ei bine, cand am ajuns printre baieti la arhi, eram cazuta pe luna, ii iubeam pe toti ca m-au lasat sa redevin "myself"...asa emancipata, si fara aerele de mironosita care le afisam crezand ca asa trebuie sa fie o femeie perfecta, iubita si admirata.




eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

ilse spune:

Exact.

Nu unul perfect, ca nu exista perfectiune pe lumea asta, nici noi nu suntem, dar unul mai ales egalul tau as zice eu.

eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

ilse spune:

Asa e, dar suntem oameni si nu putem sa nu privim subiectiv zic eu.

Dar, de ce nu sunt acele persoane care aleg calea asta fericite ca au ales asa cum au vrut ele?
De ce se plang in continuare sau mai rau isi plang de mila, oare nu ele au vrut asta?
Si de ce le pasa de ce cred ceilalti daca ele sunt convinse ca pentru ele e bine asa?


eu si 3 banditi: ilse(1.01.2004), sven(1.01.2006) si thor(1.07.2008)

XIO spune:

Felicic, cand scrii intr-un spatiu virtual ca ai o problema si o descrii in amanunt te astepti sa ai si mangaieri pe cap dar si trezire la realitate.
Suntem persoane diferite cu gandire diferita, in viata mea nu i-as spune unei femei pe care sotul o face in toate felurile sa ramana cu el , ca el o iubeste si poate era suparat sau stresat.
Si eu si prietenul meu suntem suparati stresati si nervosi dar nu ne varsam naduful unul pe celalat , iar sa razi de handicapul cuiva si sa incerci sa subminezi acea persoana si sa o ingenunchezi prin prisma acelui handicap mi se pare abject.


Nu stiu de ce inca se cerde ca barbatul are voie sa faca orice iar femeia nu . Daca sotul cuiva umbla notpile si si-o trage cu cine are el chef e o oiae ratacita si nu trebuie sa iei masuri drastice, trebuie sa ai grija de familia ta. Sa te umilesti , sa te lasi calcata in picioare si sa lupti atunci cand amantele te suna sa te porcaie sau cand sotul isi trimite mesaje cu altele de langa tine din pat.
Daca o femeie inseala e pusa la zid , e o cu** care se gandeste doar la ea si pe care nu o intereseaza familia.

Daca sotul tau te-ar face pres ce-ai spune?
Eu nu pot sa pun niste vorbe gretoase pe seama stresului, nervilor.
Pt. ca asa am fost eu crescuta si prietenul meu la fel , daca as gandi asa ceva n-am mai sta impreuna si punct. Sau e normal la fiecare cearta sa-l trimit prin diverse locuri mai mult sau mai putin calde , sa-l injur de mama si sa-l fac in taote felurile , dupa care revenim la sentimentele bune?


"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "

***Fur is for petting**

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.flickr.com/photos/greecky/

felicici spune:

Cu riscul de a transforma subiectul, am sa iti raspund, pentru ca este subiectul tau si pentru ca apreciez faptul ca accepti o parere diferita de a ta, si in loc sa incerci sa imi inchizi gura ma provoci sa mai postez:d. A devenit o atitudine atat de rara pe acest forum...

Daca la 13 ani o fata ar dori sa faca dragoste atat de mult cat mi-am dorit eu cand am facut mi s-ar parea o greseala sa nu o faca...in sensul ca i-ar marca negativ sexualitatea pe viata. Totusi daca asezam varsta la care apare dorinta sexuala pe o curba, cred ca ea respecta clopotul lui gauss, si 13 si 21 de ani sunt extreme cu frecventa mica, varful fiind la 16 ani.

Eu am conditionat a face dragoste de a iti dori si nu de gradul de maturizare si sustin asta in continuare, si e valabil la orice varsta si nu doar pentru prima data cand faci asta. Imi displace termenul de amazoana, dar daca tot se vorbeste despre asta eu cred ca succesul unei femei in viata sta in sexualitatea ei. Adica...degeaba ai cariera, familie si copii, situatie materiala si orice altceva daca ai frustrari de natura sexuala. Si chiar succesul unei casnicii sta in sexualitatea sanatoasa a femeii. Pentru ca sexualitatea ar trebui sa fie sanatoasa de la natura, dar din pacate cateodata intervin factori inhibatori si atunci te trezesti ca nu poti cladi nimic in viata, apare depresia, frustrarea si in cele din urma rautatea care distruge totul.

Nu exista inceput al vietii sexuale, viata este sexuala dinainte de primul strigat de la nastere.

Daca vreti sa indepartati momentul in care apare dorinta de a fi atinse de un baiat a felelor, indepartati din casa oglinzile in care acestea sa se poata vedea in intregime. Dar ganditi-va inainte ca fericirea, succesul, puterea fetitei viitoare femei sta in sexualitatea ei. Nu imi place sa impart oamenii in categorii, dar nu pot sa contest ca pe lume exista femei si exista barbati.

Lorena(19.12.2007)

ionica spune:

Ce-ar fi daca mamele de baieti si-ar educa odraslele in sensul respectului vis a vis de sexul frumos fetele?

Nu credeti ca am inpusca doi iepuri dintr-o data?

Eu una nu mi-as indoctrina fetele cu tampenii ,le-as lasa pe ele sa descopere faptul ca exista baieti buni si educati dar si rai si ne-educati.

In ceea ce priveste educatia sexuala ,DA ,sunt de parere ca este foarte importanta ,mai ales cand fetele sunt deja reglate, asta se poate intampla pe la 13-14 ani ceea ce inseamna ca mama natura le-a inzestrat cu ovare deci ovuleaza si sunt fertile,in concluzie sunt apte de a deveni mamici nedorit evident.

Eu am inceput deja sa-i vorbesc fetitei mele de 3 ani ca nu are voie NIMENI sa-i atinga partile genitale ,DA, am invatat-o ca are un SEX care se numeste Sex si nu ocolim acest cuvant .

Multe mame isi invata copiii sa-si cunoasca ccc corpul la genul; unde-i nasul lui bebe, unde-s ochii lui bebe,dar din nefericire ocolim mereu partea intima ca si cum ar fi inexistenta, este o parte a corpului pe care o ignoram total,nu-i spunem niciodata cum se numeste acea zona., sau eventual inventam fel si fel de nume gen"pasarica",cuc" da,da ,nu radeti, sunt convinsa ca va recunoasteti multe .

Clori spune:

Nu ai cum sa fii fericit cand ti se intampla asa ceva. Si, cum toti invatam de-a lungul vietii si ne creem in felul asta ceea ce numim „experienta de viata”, poate ca asta e numai o etapa. Poate ca data viitoare cand va trece prin asa ceva va face altfel. Iar faptul ca se plang unor persoane straine poate fi o incercare de validare a ceea ce gandesc, intr-un moment in care trec printr-o experienta dureroasa si nu stiu ce decizie sa ia. Sau poate vor doar sa primeasca o mangaiere in acele momente... De fapt, de multe ori femeile, cand vorbesc despre un anumit lucru, asteapta mai degraba sa fie ascultate si sa se poata descarca, nu neaparat sfaturi intr-o anumita privinta.

Oricum, un om nu poate fi fericit tot timpul, minut de minut, toata viata. Momentele de incercare sunt necesare ca sa ne invete sa privim altfel lucrurile, dintr-o alta perspectiva, ca sa ne invete sa devenim mai puternici, mai buni. Daca am fi tot timpul fericiti n-am sti sa apreciem ceea ce avem pentru ca n-am avea termen de comparatie. Acele persoane nu sunt fericite ca au ales asa cum au vrut ele pur si simplu pentru ca nu ele au ales sa treaca prin asa ceva. Nu pentru toti viata in comun se termina la primul obstacol, la prima vorba care raneste, la prima cearta serioasa. Sunt momente mai putin placute. Care pot fi depasite atata timp cat amandoi isi doresc asta. Iar prietena ta nu stie daca el isi mai doreste probabil, pentru ca el nu i-a spus ca ar vrea sa renunte la viata impreuna. Doar ca isi doreste mai multa libertate... Ea isi plange de mila pentru visele sfaramate, pentru ca isi pune problema ca s-ar putea sa se trezeasca in situatia ca ei sa nu mai fie impreuna si isi da seama ca decizia nu depinde numai de ea.


Intr-o lume ideala, normal ar fi sa nu-ti pese. Dar omul e o fiinta sociala, care depinde tot timpul de relatiile cu cei din jur. E normal sa-ti asumi deciziile pe care le iei si sa traiesti, cu capul sus, cu ele. Dar asta nu exclude sa fii judecata de cei din jur. Iar asta doare... Depinde si cat de mult ai invatat, de-a lungul timpului, sa te raportezi la oamenii printre care traiesti. Daca te iubesti si ai un respect de sine sanatos, parerea lor nu poate fi mai importanta decat a ta. Daca insa ai fost invatat ca trebuie sa mentii aparentele si cel mai important este felul in care te judeca oamenii, atunci apare o mare problema...