Boboceii: primele zile la cresa sau gradi
Raspunsuri - Pagina 7
Jasmin012 spune:
Luna, multumesc de raspuns, imi place tare mult cum gandesti si cum vezi lucrurile.
Lucas a fost intarcat acum 2 luni, adica la 1 an si 8 luni, deci e un copil tare mamos, plus ca eu l-am tot tinut in brate, el de cand s-a nascut m-a tot cerut, nu a vrut sa se dezlipeasca de mine... la maternitate n-a fost chip sa stea in patutul lui de plastic, chiar daca era langa patul meu... nu, el a vrut numai in brate, numai cu mine. Si nici acum nu s-a schimbat prea mult. Nu mai spun, ca si tine, imi place la nebunie sa dorm cu el, paca ma odihnesc mai bine cand doarme cu mine. Sunt unii parinti care spun: "X este atat de cuminte, nici nu simt ca am copil in casa" (probabil ca si tu ai mai auzit asta). Eu nu stiu cum e sa simti ca n-ai copil in casa. E plin de energie si uneori nu vrea sa mearga la somn, dar pana la urma il doboara oboseala si adoarme pe la 6-7 seara, dar se trezeste ca dupa siesta, nu doarme incontinuu pana dimineata. Binenteles ca el daca se trezeste la 8 seara nu mai are chef sa doarma prea curand si-l prinde si 12 noaptea treaz. Deci inca are nevoie de siesta, nu poate sa stea 12-14 ore treaz. Iar cand merge la nani doarme numai cu mine, si sa-l iau in brate, sa-l mangai... Infirmierele de la cresa mi-au zis ca ele incearca sa-i ia in brate, sa-i mangaie cum pot si ele, pe rand, caci la 2 infirmiere sunt vreo 18 copii. Ele ma incurajeaza sa-l las de acum incolo sa doarma in fiecare zi, ca sa se obisnuiasca. Mi-au spus ca toti copiii sunt asa la inceput, ca plang, adorm greu, dar pana la urma reusesc sa adoarma, dupa cateva zile. Azi e a doua oara cand il las. Prima data a fost esec total, probabil ca si azi va fi la fel si cred ca si in zilele urmatoare; nu-mi fac iluzii. Dar am observat ca nu-l mai sperie sa mearga la cresa. Azi, dupa ce l-am imbracat tragea de mine, m-a dus la usa, sa plecam cat mai repede. Deci voia sa mearga la copii... Tot asa, cum spuneai si tu, prin exemplul pe care-l primeste de la ceilalti copilasi, vazandu-i pe ei, face si el lucruri pe acre acasa nu le face: mananca branza sau iaurt natural (acasa nu le vrea nici sa le vada), sta pe olita, chiar daca nu face decat pipi (eu acasa nu l-am pus, am incercat de 2 ori sa-l pun pe olita ca sa stie ce-i cu ea, dar nu a vrut sa stea si n-am insitat). Asa ca s-ar putea sa si doarma pana la urma, daca o sa vada ca toti fac acelasi lucru. Sper ca da.
Mai am o intrebare pentru tine, ca vad ca te pricepi sa explici tare frumos: sunt copii care merg la nani cu cate un ursulet, iepuras, paturica, etc si nu vor sa faca nimic fara jucaria lor, nu vor sa doarma decat cu ea... Dar Lucas n-are nici o jucarie preferata, are un iepuras care sta in patutul lui de cand s-a nascut, dar el nici nu-l baga in seama. Ii plac masinutele, trenuletele, etc, se joaca cu ele, dar asa sa fie dependent de o anumita jucarie si sa nu se desparta de ea, nu. O fi de bine sau de rau? Intreb asta fiindca stiam ca poti sa faci ca un copil sa doarma sau sa se adapteze mai usor daca-l lasi sa faca lucrul respectiv si-i dai acea jucarie, sau obiect familiar, ca sustitut al mamei... cred ca intelegi ce vreau sa spun.
Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
Luna1 spune:
Jasmin parca ai vorbit de noi doua, Lucas e la fel ca Adelise, noaptea cat am stat in maternitate a dormit la mine in brate, iar de atunci numai de gatul meu. Nu mai zic ca am cumparat trei caruturi pentru ea in speranta ca va sta intr-unul mai mult ca abia la doi ani sa-mi dau seama ca daca as fi cumparat un sling eram fericite amandoua si ieseam mai ieftin.
De dormit a dormit singura in general, asa doarme si acum insa dupa un an a inceput sa ne caute prezenta pana adoarme. Acum cand o adoarme tati sta si o tine de manuta iar cand o adorm eu ma pun in pat langa ea si ne tinem imbratisate pana adoarme. De obicei nu se trezeste decat o data in jur de 4-5 dimineata si o aduc la noi in pat si adormim la loc. Daca sunt langa ea doarme pana pe la 8.
De copii perfecti si nemiscati am auzit si eu si le-am urat sa le traisca insa nu i-am invidiat neaparat, eu consider ca primesti de obicei ce ti se potriveste iar mie un copil nemiscat care il pui in pat si adoarme instantaneu si eventual iti face si cafeaua dimineata nu mi se potriveste. Mie imi place sa le satisfac nevoile de iubire fara prea mult dresaj.
Vezi daca mi-ai dat nas, m-am destrabalat pe subiectul tau cu principiile mele.
Acum cu dormitul noaptea eu as face tot posibilul sa-l tin treaz pana la 8,00pm apoi timp de 30 min sa stabilesc o rutina plictisitoare, citit povesti, vorbit mai in soapta, baita, lumina difuza, fara tv, jocuri linistite, pupacit, semne care prevestesc venitul noptii, apoi la 8,30 in pat si s-ar putea sa nu se mai trezeasca, daca totusi se trezeste aprins doar o veioza mica, fara sa vorbiti sa va conversati, fara iesit din camera etc, si cred eu ca dupa cateva nopti se da pe brazda.
Despre adormitul cu o jucarie preferata teoria mea e ca un copil careia mama (sau tatal) ii satisface nevoia de siguranta si afectiune seara la culcare nu se ataseaza de jucarii de plus. Esate strict parerea mea si sper sa nu vina nimeni sa se supere, este parerea mea dupa ce m-am dat peste cap sa o fac pe fie-mea sa aiba un atasament pana de curand cand am renuntat.
Mai am doua prietene cu copii de o varsta. Prima fetita a dormit in patutul ei si camera ei aproape imediat de cand a venit acasa, mama ii punea mereu acest iepuras de plus langa obraz, langa nasuc cand dormea, si asa s-a atasat, iar acum doarme sigurica cu iepurasul.
A doua fetita nu a dormit decat pe burtica mamei pana la 7 luni cand mama a zis ca nu mai poate, a folosit metoda control crying si i-a pus un ursulet in patut. Pana atunci cea mica nu avea nici un atasament dormind mereu cu mama ei. Dupa cele trei zile de plans s-a potolit si a dormit singura in patut si s-a atasat de ursulet. Acum nu adoarme fara el.
A mea, care a dormit cam pe unde a vrut ea, cand la mine in pat cand la ea, s-a atasat de...mine. Ma trateaza ca pe ursulet, trebuie sa ma tina de deget intr-un anumit fel.
Deci parerea mea e ca numai daca vei incerca sa-l obisnuiesti sa adoarma singur te va inlocui cu o jucarie, altfel te are pe tine. Nu stiu daca e de bine sau rau, personal o prefer atasata de mine decat de un plus insa pot intelege si partea celalata cand ai putin mai mult loc de miscare, cand copilul se culca singur insi ia plusul si la somn. Ar fi mai multe de zis insa nu aici.
Mi se pare o idee buna sa ramana Lucas la gradi si pentru somn, mai ales ca mi se pare ca ai gasit o gradinita buna unde se incearca sa i se satisfaca nevoile, deci sunt convinsa ca va incepe si sa doarma,cum spuneam Adelise nu dormea initial iar acum doarme mereu vreo ora doua.
Succes in continuare, mi-ar placea sa vad pozici cu Lucas, imi place numele lui la nebunie, e nume de nazdravan.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
Luna1 spune:
Jasmin l-am vazut pe Lucas in pozici,e frumusel tare. Iar tu imi pari cunoscuta, insa nu stiu de unde.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
Jasmin012 spune:
Luna, ,nu vreau sa fiu inlocuita cu un plus,
Adevarul e ca l-am alaptat pe Lucas la cerere, cand a vrut el si cat a vrut, pana acum 2 luni... si as mai fi facut-o deca nu m-ar fi terminat, ca sugea de 15-20 ori in ultima perioada. de asta cred ca am fost ursuletul lui de plus, n-a avut nevoie de altul. Sincera sa fiu nu ma grabesc sa scap de el, adica sa-l pun sa doarma singur in camera lui. Patutul lui e la noi (desi mai avem un dormitor care oficial e al lui, dar n-a dormit niciodata in el), adoarme cu noi, adica mai mult cu mine, pune capul pe burta mea sau se aseaza el cu totul si adormim asa, burta pe burta. Apoi, uneori (mai rar) il pun sa doarma la el in patut, dar numai dupa ce a adormit profund. Si doarme linistit pana dimineata. daca l-as lasa ar dormi pana la 8, 9 dar din pacate trebuie sa ne trezim la 7 pt cresa.
Azi cica a dormit la cresa... nu in patut, ca n-a vrut, dar au si ei, cum ziceai si tu, niste saltele in sala de joaca si cica a stat o infirmiera cu el, probabil ca l-a fi mangaiat pana a adormit. Mi-au zis ca n-a dormit mult, dar e si asta un inceput.
Zici ca-ti par cunoscuta, dar n-am fost niciodata in Anglia, din pacate. Doar in Spania...
Imi place tare mult numele fetitei tale,
Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
mihuta spune:
Jasmin, cum l-ai intarcat pe Lucas ? Tin minte ca si el era mare fan lapte, cum e si Sophia mea . Adica incercarile de a renunta treptat au fost cam ca la fumatori, cand apare un hop ne-am intors de unde am plecat.
andrutzaaa99 spune:
Salutari,
revin si eu dupa o pauza de revizie a compului...Da, asa este cu somnul, o razvratire a lui in fata necunoscutului. Am mers pana azi la program scurt si se pare ca azi a facut nani acolo... de 3 zile nu mai plangea dimineata asa ca am hotarat sa incercam sa dormim. Am dus de acasa pernuta, paturica lui, 2 carticele "ca sa citesti copiilor povesti pana adorm", si a fost bine.
Ma bucur enorm si pentru Lucas. Copii ne fac surprize chiar atunci cand suntem gata sa renuntam. Alexandru mai are inca probleme comportamentale in serile cand il iau de la cresa. probabil tot razvratire, sper sa ii treaca. In weekend e foarte cuminte si linistit, ne intelegem ca oamenii mari, dar in timpul saptamanii face totul pe dos. RABDAREA cred ca e cuvantul principal. Va pup si mai astept vesti!
Jasmin012 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui mihuta Jasmin, cum l-ai intarcat pe Lucas ? Tin minte ca si el era mare fan lapte, cum e si Sophia mea . Adica incercarile de a renunta treptat au fost cam ca la fumatori, cand apare un hop ne-am intors de unde am plecat. mami de Sophia |
Mihuta, da, Lucas era mare fan tzitzi... Atat de mare incat, cum au dat caldurile nu mai voia sa manance nimic aproape, voia doat "tita"... Eu l-as fi alaptat si pana la 2 ani, dar nu mai era de trait asa: sugea cam de 15-20 ori pe zi, uneori doar cateva secunde, mai mare deranjul... Chiar cand a implinit 20 luni, pe la sfarsitul lui iulie am zis: GATA! Si nu i-am mai dat, pur si simplu. Vreo 2 nopti a fost tare greu, la culcare: a trebuit sa-l legan, sa-i cant, sa-l mangai. Aaaa, si mi-a dat pe sani cu o chestie ciudata, un amestec de usturoi, otet, sare. Stiu, poate parea o metoda barbara, dar te asigur ca nu-i arde sa o guste, daca iti faci griji ca-i poate face rau... Lucas a pus o data gurita si i-a fost de ajuns: cand tragea el de tzitzi si tot cauta era de ajuns sa-mi dau cu chestia aia si sa simta mirosul ca ii si trecea cheful. Mi-am dat asa vreo 3 zile, apoi n-a mai fost nevoie, desi ar mai fi supt el... si acum vreo 3-4 saptamani a mai incercat, cand deja trecusera vreo 6-7 saptamani de la intarcare. La sfarsitul lunii facem 3 luni... ieri m-a vazut dezbracata dar nu a mai incercat nimic. Totusi mai am lapte, nu mult, dar inca mai storc la baie. Nu am folosit nici o pastila si nici o alta solutie pt a opri productia de lapte (asa mi-a recomndat medicul nostru, sa incerc fara) si vreau sa spun ca ma simt foarte bine, nu am facut nici o complicatie, nici un nodul, nimic... Doar atat, ca la cateva zile, la dus imi scot laptic. In primele zile am folosit pompita de la Avent si scoteam si 700-800 ml, dar la un moment dat n-am mai folosit-o ca simteam ca nu mai scap de lapte in felul asta...
O chestie importanta, de care eu ma temeam inainte de a-l intarca: imi faceam griji ca legatura dintre noi n-o sa mai fie la fel dupa intarcare... dar s-a dovedit ca imi faceam griji degeaba pentru ca Lucas e la fel de apropiat de mine, e la fel sau poate si mai mamos. E adevarat mi-a fost dor o vreme de alaptat, dar cred ca asta e un sentiment de care nu o sa scap prea curand, pentru ca-mi place tare sa am copilas micut si chiar mi-as dori tare sa mai am un bebe, asa ca atata timp cat copilul sau copiii (daca va vrea DD sa mai am) va/vor fi mic/i, voi avea acelasi sentiment.
A, si inca ceva: trebuie sa fii foarte hotarata, sa nu simta niciodata ca esti slaba si ca poti sa cedezi, ca atunci strici tot.
Nu stiu daca mai vrei sa stii si altceva, ma mai intrebi daca mai ai nelamuriri. Vrei s-o intarci pe Sophia?
Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
mihuta spune:
Ce sa zic, ma gandesc periodic, mai ales ca acum se reface dupa o viroza urata si a inceput iar sa doarma muflata. Concret nu am o data limita, pur si simplu mi se pare ca progresele facute sunt prea mici si temporare. De exemplu nu pot spune ca prefera laptele mancarii mereu, cand are chef de mancare, asta cere si asta mananca. Daca face ceva interesant nu-si aduce aminte de alaptat, cu toate astea intrucat stau 24 din 24 cu ea, sunt destule momente de alaptat pe zi (si pe noapte). Tot caut solutii care sa nu fie cu suferinta de partea ei.
Jasmin012 spune:
Mihuta, si eu am tot asteptat sa renunte el incet-incet la supt, sa nu fiu nevoita sa fac pasul dintr-o data, dar n-a fost asa. Probabil ca din partea lui ar fi supt si pana la 5 ani. Poate a fost cam brusc, dar cred ca era momentul sa facem asta si bine ca am facut-o din timp inainte de a merge la cresa. Si ma gandesc ca la acesti copii dependenti de tzitzi cu cat trece mai mult timp cu atat e mai dificil. Si ma mai consolez cu gandul ca timp de 1 an si 8 luni i-am dat lapticul de care a avut nevoie ca sa creasca mare si sanatos. E ceva, zic eu, tanand cont ca atunci cand eram graviduta ma gandeam sa-l alaptez numai 6 luni
Andrutza, sa stii ca si eu am avut la un moment dat aceeasi impresie, la Lucas, ca de cand merge la cresa e obraznic. Chiar ii spuneam lui taica-sau. Totusi poate e doar o coicidenta cu apropierea varstei dificile de 2 ani. Poate e si cazul vostru.
Jasmin si micutzul Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
mihuta spune:
Jasmin, stii cum se spune, alaptatul e bun atata timp cat si mama si copilul si-o doresc. O parte din mine nu e pregatita sa spuna "gata".