Simt ca innebunesc!!!

andreeaben spune:

Multumesc Lia.Azi ma vad cu avocatul si o sa vad ce se poate face.Ca ma simt sfarsita,n-am ce face...asa e..sunt blonava de durere,va trece,mai greu,poate niciodata,dar asta e!
Andreea

gudinde spune:

Andreea,

Musai certificat de la institutul de medicina legala, plangere la politie, la protectia copilului. Aici lucreaza psihologi care pot lucra cu copilul sa treaca peste trauma si pot certifica in cadrul unui proces de custodie impactul emotional negativ pe care-l are tatal prin astfel de actiuni.
Te rog nu te mai gandi la ce a fost, de ce ti se intampla tie a doua oara, nu te lasa doborata de o mentalitate de victima, chiar daca din multe puncte de vedere esti.
Daca tu esti tare si te comporti in consecinta ai sa vezi ca-ti va fi mai bine.
Socrul s-ar putea sa-si schimbe atitudinea cu un dosar la politie de lipsire de libertate, vatamare corporala, furt ... si sunt sigura ca un avocat bun mai gaseste.

Nu obijnuiesc sa ma bag in vietile oamenilor si foarte rar postez in aceasta sectiune, dar abuzul emotional si fizic nu trebuie tolerat si lasat nepedepsit. Gandeste-te ca data viitoare poate nu mai scapi, ca te strange un pic mai mult de gat.

andreeaben spune:

N-a dat nici un semn de doua zile de cand a plecat.N-a sunat sa vada de copil,stie probabil ca nu o sa stau de vb cu el dupa episodul violent avut acum 2 zile...si acum ma dor mainile si gatul de stransoare...si sufletul ma va durea la nesfarsit!
asa ca acum sunt pe cont propriu,socrii mei au trimis inapoi toate jucariile lui Andrei de la ei,deci am inteles ca nu mai vor sa-l vada nici pe nepotul lor.
Eu sunt ,nu ma pot abtine,daca vreti sa dati cu pietre in mine,sa ma considerati slaba si cum vreti,dar simt ca n-am putere de nimic,parca plutesc ,parca nu traiesc,asa ma simt!
Iau ceva de linistire dar n-au efect prea mare...is trista,o tristete cronica,parca asa m-am nascut...asa veche o simt in sufletul meu.

Dorsilia spune:

Nu e o problema sa plangi si sa te simti trista acum. E normal, e indicat sa treci prin etapa asta. Important este cum iesi din ea. Iesi un invingator, o persoana capabila sa-si duca viata mai departe avand grija de sine cat si de micul baietel sau un invins plin de complexe si frustrare, o persoana marcata adanc de acest episod stresant? Numai tu stabilesti sa stii, asta vroiam sa zic. Nu arunca nimeni cu pietre dar acum daca toti am sta si te-am caina si compatimi si plange alaturi de tine mai mult si decat o faci tu deja nu cred ca te-am ajuta prea mult. Asta e o curba in viata ta, si ca si in condusul masinii, daca pui frana in curba nu e bine, n-o poti lua corect, cand esti pe mijlocul curbei accelerezi putin. Asta tre sa faci si tu dupa ce te refaci putin, accelerezi si mergi mai departe, iesi la lumina.
Nu ma intelege gresit, nu vroiam sa te zgaltzai sau sa te fac sa te simti aiurea, ma gandeam ca te imbarbatez daca te sfatuiesc ca dupa ce-ti iei un timp oarecare de "doliu" fata de terminarea casniciei, sa revii la viata. Intre timp cam ai neaparat nevoie de suport, mama ta e binevenita daca nu cumva iti reproseaza prea multe si nu te sacaie. E de umblat cu hartoagele de divort, cu tot felul, cineva trebuie sa se ocupe de copil, de nevoile lui zilnice, si chiar si de tine oarecum, macar sa gateasca, spele, curete prin casa, asta impreuna cu tine pe cat posibil. Dar macar sa stii tu ca e cineva acolo care iti ofera sprijin, sa ai cu cine schimba o vorba, sa nu fii singura.

O sa fie bine!

witeflower spune:

Andeea, din ceea ce povestesti, separarea ta de sot nu e numai inevitabila in acest moment, ci si recomandata... atat pentru tine cat si pentru copil. Daca s-a ajuns la agresiuni, nu doar din partea lui, ci si a familiei...
Vb nu doar cu avocatul, ci si cu un consilier/psiholog - pt ca ai multa nevoie de sprijin, de incurajari si de cineva din exterior care sa te sprijine sa gasesti solutii, acum, cand esti si deprimata, dar si speriata.

Cel mai bine ar fi ca in urma dovezilor medicale, avocatul tau sa ceara un ordin de restrictie pt sot si pt alti membri ai familiei lui, pana la clarificarea situatiei. Cel putin sa nu te mai simti amenintata.

Si daca are cine sa fie mai mult timp cu tine (din familie, dintre prieteni), ar fi bine sa fie cat mai mult cu tine cineva, sa nu fii singura. Asta va descuraja pe oricine va mai porni cu ganduri agresive spre casa ta, sau cel putin ar avea cine sa ia copilul de-acolo si sa sune la politie daca e cazul. Poate chiar sa te muti la ai tai o vreme, daca ai posibilitatea.

Oricum, pentru copil e traumatizant sa treaca prin asa ceva, are multa nevoie de tine in aceasta perioada, iti dai seama ca e si el speriat si dezorientat. Daca pt tatal lui suferinta copilului nu inseamna nimic si asista rece cum altcineva te bate sub ochii copilului... cred ca ai toate motivele sa te indepartezi cat poti de el si...sa te aperi de el (pentru binele tau si al copilului).

Iti doresc multa putere si mai ales cauta sa nu te indepartezi si sa nu te izolezi de familie si de prieteni in aceste momente. Cere-le ajutorul oricand ai nevoie, fara jena, si noaptea daca e cazul - cei care tin la tine cu adevarat nu te vor judeca, ci vor face tot ce pot sa te ajute.

andreeaben spune:

Dorsilianu m-am simtit"zgaltaita",stai linistita...mai zdruncinata decat sunt nu se poate si fizic si psihic,doar ca nu pot crede ca mi se intampla asta,sunt socata ca naiba,nu imi revin din soc...inca nu pot crede ca e casnicia mea cea care se duce pe copca...si copilul meu pe care il vedeam alaturi de noi doi mergand toata viata...dezamagirea ma doare,nu faptele in sine....

Acum vad ce mult contam,fara nici un semn de viata de doua zile si cate vor mai urma...imi face foarte bine sa mi se spuna chiar si mai dur in fata ce am de facut.Am tendinta sa ma tot plang...noroc ca pot exterioriza ce simt ca de nu eram la "zam"

Asa ca merg cu viteza mai departe,dar curba asta e extrem de stransa,mi-e frica sa nu ies de pe sosea....sau sa ma ciocnesc mortal de ceva....la figurat vorbind,ca la propriu am fost cat pe ce sa nu mai suflu ,sa vb azi cu voi....

Multumesc pt toate vb bune ale voastre,pt ca va pasa
Andreea

andreeaben spune:

4 zile si nici un semn pentru copil...aseara am avut un apel.scria "apel necunoscut"la 21.30,si cred ca a fost cineva la usa,eu eram in baie,curgea apa,Andrei m-a strigat sa zica ceva de usa,dar pana am ajuns sa vad,deja nu mai era nimeni.Ma gandesc ca daca voia sa vada copilul,venea peste zi si nu ma suna cu nr ascuns...are nr nou si probabil ca nu vrea sa-l stiu eu....chiar nu imi pasa ce nr are sau ce face...oricum copilul meu e prioritatea..e foarte speriat si plange usor din orice de cand cu incidentul cu bataia la care a asistat...cand se supara ,ma loveste si apoi vine sa ma pupe.si plange...asa rau imi pare de el..sufar cand vad ce se intampla.
Azi am fost din nou la politie si la legist si am scos certificatul...de fapt s-a consemnat.vineri mi-l da.A trecut pe langa mine,pe hol batausul,"bunicul"si de trei ori mi-am simtit furia iesind prin toti porii....
D-ne cum s-o gata,ca simt ca nu mai pot...sunt tot mai speriata de ce va fi...
Andreea

mychydutza spune:

doamne ce groaznic.............dincolo de suferinta provocata de faptul ca ai pierdut un tata pt copil, bucura-te ca ai scapat dintr-o asa familie de "zdruncinati"! o sa razbesti! ai un copil pt care marita sa mergi inainte!

*toata lumea sa traiasca, numai noi sa nu murim!!*

alina023 spune:

Andreea, poate sunt cruda...dar decat cu un tata asa cum era sotul tau...mai bine lipsa! Serios! La ce bun? Sa-l neglijeze pe Andrei? Sa ii arate cum o abuzeaza el pe mama lui? Sa ii arate cat de "frumos" se vorbeste cu o femeie? Ce sa-l invete frumos? Ce mai astepti bun de la el? Dezamagirea a fost! Gata! Nu mai astepta nimic ca sa nu mai fii dezamagita in continuare!

Focuseaza-te pe Andrei! El are nevoie de ajutorul tau acum! Priveste cat sufera si el si gandeste-te ca este si atat de mic si nu poate intelege ce se intampla! Indreapta-ti atentia catre el si ajuta-l acum, cand are mare nevoie de stabilitatea ta emotionala!

Sotul si bunicul...o apa si-un pamant, lasa-i in plata Domnului! Va avea El grija de ei, nu-ti fie teama!

si la treaba! Joaca-te cu Andrei, iesi cu el, razi cu el (asa cum poti, dar fa-o pt copil), arata-i cat de mult il iubesti!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

Tecky spune:

Andreea ce s-a mai intamplat cu sotul ca vad ca nu ai mai scris de mult?
M-a impresionat mult povestea ta.
Multa putere iti doresc sa poti depasii aceasta situatie neplacuta!