Simt ca innebunesc!!!

Sunt in mijlocul razboilui unui divort,am un baietel de aproape 3 ani si simt ca nu mai pot...Ma darama psihic f tare,eu ma stiam puternica,dar acum nu ma mai recunosc.Am multi in jurul meu care ma sustin,familie,prieteni,dar am ajuns la concluzia ca nu pot accepta esecul,poate pt ca e a doua casatorie,de fapt prima nici n-a fost casatorie,decat o asa zisa casnicie f scurta de 6 luni....
Acum asta dureaza de trei ani si am impresia ca am stat 20 de ani cu el,asa obosita sunt!

O sa ajng la nebuni...traiesc cu distonocalm,nu mai pot manca,copilul meu simte si e nervos si plangacios....ce sa fac?Nu pot sa trec peste starea asta tampita...

Andreea

anda2009 spune:

Imi pare rau sa aud ca e tot mai rau.

Ia si tu niste calciu cu magneziu si zinc, te mai intareste putin si-ti mai ia din starea aia de agitatie continua...si incearca sa te calmezi putin, macar pentru copil.

In fond, asta e doar inceputul unei perioade mult mai bune din viata ta si sfarsitul uneia in care te simteai oricum, numai bine nu.

Hai, curaj!

szivarvany spune:

Eu mi-am impartit timpul si sentimentele: de dimineata de la 7 pana seara la 12 eram vesela, echilibrata; dupa care cadeam in depresia viselor pierdute / esecului / fricii. Cateodata dormeam de la 6 la 7 si apoi ma tineam fresh. Inca rezist .

Imi pare foarte, foarte rau.
Stiu cum te simti, stiu cat doare dezamagirea, cat poate fi de infricosator sa-ti vezi puiul in ochi si sa te gandesti la tot ce ar fi trebuit sa fie, la cate ai face tu, personal pentru el, la cat de corect e totul fata de tine, fata de copil ...
Insa se poate si mai rau.
Si acest gand ofera o urma de confort.
Si va fi bine. Pentru ca rau a fost.
Doar sa va gasiti un echilibru in toate.
Iar tu sa reusesti sa metgi mai departe, cu fruntea sus, cu zambetul pe buze, sa stie copilul ca tu esti si vei fi mereu acolo si alaturi de tine nu-i va lipsi niciodata dragostea si pretuirea si caldura.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

blackgirl0 spune:

Andreea, te comporti ca o victima! Te plangi, te autodistrugi, si nu faci NIMIC pentru a-ti fi tie si COPILULUI TAU MAI BINE! Astepti sa vezi ce actiuni face al tau sot. DE CE???? De unde atata pasivitate? Este totusi vb de copilul tau! Sper sa te trezesti si sa vezi ca ai pentru ce lupta!

andreeaben spune:

Multumesc fetelor,asa e,incerc sa descarc din mine sentimentul de neputinta si toata supararea acumulate...pe unde pot si eu...o sa ma adun cumva,promit,in primul rand promit copilului meu ca voi fi tare pentru el,doar ca acum sunt sfarsita...asta simt.
Andreea

szivarvany spune:

As vrea sa-ti dau pe pm sau mail un link, la un blog, unde cineva a scris ceva in care m-am ragasit si eu.
Daca vrei, ti-l trimit.

Deocamdata incearca sa supravietuiesti !
Bucura-te ca esti bine, ca ai un copil sanatos, invata sa vezi partea plina a paharului, chiar de e ultima picatura. Inca e tare greu, dar va veni si vremea cand va fi bine, mult mai bine.
Acum sunt sigura ca ai atatea lacrimi de plans, insa e timpul si pentru a pune la punct planul de bataie. Cu avocatul ati rezolvat tot ? Sotul stii ce pretentii are ?

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

buflea spune:

Incerc si eu un sfat timid ...
Pana la urma, un divortz are si partile lui bune - nu mai trebuie sa tii cont decat de tine, o sa-ti cresti copilule exact asa cum vrei tu, faci ce vrei cu viata ta, decizi numai in functie de nevoile tale personale, nu trebuie sa mai incerci sa faci pe placul altcuiva, nu mai faci compromisuri si nu in ultimul rand, o sa dispara tot disconfortul care a dus la despartire ...
Daca esti divortata asta nu inseamna ca n-o sa mai fii niciodata cu altcineva ... o sa-ti gasesti o alta relatie care nu trebuie sa fie neaparat o noua casnicie. O sa fie o relatie atat cat sa te simti bine ... pana la urma, nu este deloc sfarsitul lumii.

ariel_7000 spune:

Andreea, nu am sfaturi sa-ti dau, ca nu am trait o asemenea experienta si sa dea Doamne Doamne sa nu traiesc, insa, am constatat pe propria-mi piele si din experientele altora, ca nimic in viata nu este intamplator, ca totul, indiferent cat de negru pare, are un sens si ca la un moment dat va fi o parghie pt ceva ce trebuia sa se intample. Un sfarsit este un inceput, poate chiar inceputul adevaratei tale vieti.
Nu pot decat sa iti urez curaj si intelepciune, sa accepti ce se intampla in viata ta, caci viata este minunata asa cum e ea, cu nuante de gri, mov, roz, rosu si alte culori. Este doar un moment nefericit, care poate de fapt iti deschide usa catre adevarata fericire. capul sus! si nu dispera, caci nu esti singura! ai un puiut mic alaturi, care mereu va fi al tau.

mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

andreeaben spune:

A plecat.Azi noapte si-a strans tot si azi cand eram cu Andrei afara,a plecat de tot!Nu alasat nici un semn,nu stiu daca mai vine pentru copil,sa-l vada...am murit pe interior...sunt goala ,nu mai stiu ce sa zic....cred ca nu voi rezista panna la sfarsit...
Andreea

andreeaben spune:

Asta s-a intamplat ieri....:((
Fetelor,imi vine sa urlu de furie!Azi a venit socrul meu,la noi si impreuna cu asa sizul meu sot m-au sechestrat in casa si batranul m-a bruscat,m-a lovit,m-a strans de gat...era turbat...a vrut sa ma sufoce...s-a speriat el."sotul"si l-a luat de pe mine....dupa ce m-a terorizat jumate de ora,lipita de un scaun cu forta si cu mana in gat,amenintandu-ma ca ma omoara....In tot timpul asta,el,a stat neclintit in usa sia privit tot....copilul meu urla speriat ca vedea ca sunt pe jos,in bucatarie si "bunicul"ma strange de gat.Si acum,repeta saracul tot ce a vazut.

Am chemat politia cu greu,mi-au luat telefoanele...am fost si la spital ,ca am vanatai si ma doare gatul cum m-a strans...Ce animale pot face asta?In fata copilasului sa incerce sa-i gatuie mama?D-ne cu ce montru am stat eu.Acum e mama la mine,ca n-a vrut sa raman sg cu el in casa...n-am unde ma duce...mi-e greata si teama pt ce va urma...
Andreea

Dorsilia spune:

Andreea, parerile de rau ale mele sau ale oricui nu te ajuta asa ca nu o sa-mi racesc gura cu asa ceva, stii bine ca oricine e om nu se simte confortabil stiind ca un semen sufera.

Ce sa te sfatuiesc?

- in primul rand sa faci cumva sa eviti sa ramai vulnerabila, sa eviti scenele de groaza care iti vor marca psihicul copilasului cum nici nu-ti poti imagina. Muta-te cu parintii tai, roaga-i sa se mute ei la tine, macar mama ta, fratele, sora, verisoara, oricine e dispus sa-ti fie alaturi.

- nu stiu ce fel de relatii ai avut tu cu socrii tai, insa stiu un lucru: nu sunt un munte de om, nu am 100 de kg si 2 m inaltime dar daca e sa apar integritatea fizica si psihica a copiilor mei devin de nerecunoscut. Nici un om de pe pamantul asta, fie el barbat sau femeie nu ar reusi sa ma puna jos si sa ma loveasca in fata copiilor. Poate in alte circumstante as fi doar o biata femeie dar cand sunt cu copiii mei si ei se bazeaza pe mine, devin fiara daca e cazul. Ai in tine forta psihica suficienta sa-ti pui in miscare un arsenal fizic coplesitor. Nu te lasa lovita, agresata in fata copilului. Si mai ales nu te expune, daca stii ca ai violenti in familie, protejeaza-te, si pe tine si pe cel mic.

- cere ordin judecatoresc sa nu aiba voie sa se apropie de tine si de copil, nici el si nimeni dintre ai lui pana la finalizarea divortului si eventual si dupa. Nu stiu daca ai vrea sa imparti custodia copilului cu asa om si asa familie.

-In cadrul serviciului de protectia copilului si familiei exista departamentul de abuzuri, care lucreaza cu un ofiter din cadrul politiei locale, anunta-ti situatia si cere protectie, vei obtine asistenta juridica si psihologica gratuita.


Nu stiu ce fel de casnicie ai avut tu, si ce relatii cu familia lui, de ce s-a produs divortul, cine l-a initiat, motivele reale care au dus la esecul mariajului, insa daca tot s-a ajuns aici important este sa nu va rafuiti in fata copilului, atat respect si grija macar ii datorati unui copil cu mintea cruduta de 3 ani. Si daca el, sotul, nu are minte macar dovedeste tu ca esti mai presus de mizeriile astea si nu iti pierde cumpatul, forta psihica si fizica. Fii calculata, rece, si organizata, nu cade prada nervilor, temerilor, furiei, disperarii, renuntarii. Nu ai timpul necesar sa-ti irosesti resursele cu asa ceva si nu-ti permiti luxul asta cata vreme esti mama. Focuseaza-te si termina ce ai de terminat fara sa expui copilul mai mult decat deja a fost expus. Va avea inainte o viata in care sa ii explici de ce tatal lui nu mai vine acasa, va trebui sa inteleaga multe, nu-l mai socati si cu imagini de cosmar.

Sa nu-ti spui niciodata nici macar in sinea ta ca esti distrusa, ca esti gata, sa nu mai poti, ca nu mai rezisti, si nu o spune nici cu voce tare. Decat psihoterapeutului. Altfel e total inutil. In mintea ta nu mai exista acum loc pt "nu pot", "mi-e frica"....pentru simplu fapt ca poti. Esti tanara, sanatoasa, ai un copil sanatos si trebuie sa vrei mai mult pt tine si pt el, trebuie sa poti. Frica? De cine si de ce? Daca ai sa cazi prada fricii n-ai sa mai judeci limpede, vei fi vulnerabila. Sa-ti fie frica numai de D-zeu. Asa ca roaga-te sa te apere, ajute luminandu-ti calea, mintea ca sa iei decizii corecte, sufletul ca sa ramai o mama buna, iubitoare, protectiva, echilibrata.

hai, bafta, indreapta-ti spatele, ridica sus barbia si priveste cerul. Lumea nu incepe si nu se termina cu un maimutoi venit cu pluta prin ordinul primatelor.