King of Pop Michael Jackson (6)
Raspunsuri - Pagina 8
purple_blue spune:
Sa ne mai destindem putin, daca putem.
http://www.eternalmoonwalk.com/michael-jackson
Nu stiu cat dureaza, ca nu am ajuns la final 
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."
R. TAGORE
iona2005 spune:
www.youtube.com/watch?v=AEWCFDG7b2E" target="_blank">http://www.youtube.com/watch?v=AEWCFDG7b2E
e un filmulet in care se sustine ca toti copii sunt ai lui si ca Prince ar avea vitiligo???
copil special in viata mea
Anculina spune:
Buna fetelor!
Am scris in cartea mea ca durerea mortii lui Michael e comparabila, ca simtire, revolta si durere cu acea pe care am simtit-o acum 4 ani la moartea propriului meu frate de doar 39 de ani...
Marele secret era ca fratele meu ajunsese dependent de alcool si, pentru fizicul lui - era slab si inalt - si suferise o operatie de ulcer la doar 14 ani, alcoolul era cel mai mare dusman al lui...Din pacate insa dependenta a fost mai puternica decat el si l-a invins definitiv pe 25 august 2005. Durerile, complicatiile, frustrarile, suferinta fizica si psihica pe care a trebuit sa le indure inainte de a se stinge, l-au spalat de toate pacatele...
Nu vreau sa aud pe nimeni spunand ca era dependent de alcool, desi stiu foarte bine ca era si ca asta l-a distrus...Am fost cu el pana in ultima clipa si am vazut cum MOARTEA ii dadea tarcoale...delira si vorbea cu moartea...isi spunea numele si pacatele...recunostea ca ii e frica de neantul acela si mai vroia o sansa sa ia totul de la capat...tipam la el si il zdruncinam sa se trezeasca si sa nu plece dincolo...am reusit de cateva ori...dar...tarziu, in noapte, MOARTEA a invins si l-a luat.
De cate ori ma gandesc la el, nu ma pot gandi ca la un dependent de alcool care si-a pecetluit singur soarta, mi-am reprimat chiar si amintirile din ultimele or ede viata, ma gandesc la el in cea mai frumoasa perioada a vietii lui, cand era tanar, frumos, sanatos, vesel , ma gandesc la el ca la fratele meu cu care am copilarit, cu care radeam, cu care glumeam, si la tot ce a facut bun si minunat pentru mine sau pentru altii...
La fel simt si in cazul lui Michael... Desi in cazul lui NU ESTE ADEVARAT si STIU ca nu este adevarta ca era gay sau ca a molestat vreun copil in viata lui, pur si simplu durerea mea ca a murit este atat de mare si STIU ca durerea lui inainte sa isi dea sufletul a fost atat de mare incat
nu vreau sa fim noi, fanii lui, aceia care mai rascolim la nesfarsit aspectele incerte din viata lui...vreau sa fim aceia pentru care durerea disparitiei lui sa scoata la lumina tot ce a oferit el mai bun si frumos tuturor...
Nu e negare, nestiinta sau altceva, stiu, am vazut, am citit cam tot ce exista despre Michael, pur si simplu asta simt ca trebuie sa facem acum, la prima comemorare a mortii lui...nu sa devenim detectivi, sa fim doar fani si atat...
Dar asta este ceea ce simt eu, v-am dezvaluit pur si simplu sentimentele mele, nu trebuie sa simtiti toti ca mine...
Mai jos va redau INTRODUCEREA cartii mele:
INTRODUCERE – CONFESIUNE
Palarie…suvite…sosete albe…pantaloni pana la glezne…banderola pe maneca…manusa taiata…ritm…dans unic, inconfundabil...sincron...voce magica, inegalabila,calda si puternica in egala masura...tinuta speciala, inovator...electrizant...spectaculos...arta dezlantuita pe scena...atitudine calda, sexi si extrem de masculina in egala masura, Moonwalk...recorduri de neegalat...
Sunt convinsa ca daca as fi scris doar 3 dintre toate aceste cuvinte enumerate mai sus, ar fi fost mai mult decat suficient pentru toata lumea ca sa isi dea seama ca este vorba despre …Michael Jackson!
Cati stiu insa oare ca pantofii negri, sosetele albe si manusa taiata sunt simbolurile imbracamintii copiilor suferinzi din toata lumea, iar Michael se imbraca asa in semn de omagiu, apreciere si solidaritate? Purta banderola pe brat pentru ca era un ambasador al durerii si suferintei pe care o intalnea pe glob si fatam de care era foarte sensibil, iar prin banderola dorea sa aminteasca milioanelor de fani ai sai de aceste lucruri...
Faptul ca a reusit sa se identifice si sa restilizeze aceste banale elemente vestimentare, chiar sa le personalizeze intr-atat incat mii de fani de pe intreaga planeta sa ii copieze stilul, sa duca aceste simboluri la rangul de arta vestimentara care a devenit, ulterior, sursa de inspiratie pentru mari creatori de moda, ei bine, sunt doar cateva reflexii ale magicei sclipiri de geniu care l-a insotit si l-a definit mereu...
Michael a fost idolul meu in adolescenta.
Am avut norocul sa copilaresc intr-o casa frumoasa, incarcata de istorie, care apartinuse in trecut unei familii renumite de boieri. Va imaginati asadar ca posterele cu Michael lipite pe peretii unei astfel de case se potriveau ca nuca in perete, dar parintii mei au capitulat in fata adulatiei mele pentru Michael si au acceptat in final acele postere imense pe peretii camerei mele...
Anul revolutiei din ’89 m-a surprins la varsta de 12 ani...
Ca fan al lui Michael cu tara de provenienta Romania, nu existau prea multe posibilitati sa dispui si sa etalezi multe lucruri care sa vorbeasca lumii despre faptul ca esti fan Michael...Tin minte ca cel mai de pret lucru al meu din perioada adolescentei il reprezenta albumul meu de fan Michael...
Cumparat de la librarie, cel mai gros caiet studentesc cartonat pe care l-am putut gasi, cu copertile frumos imbracate de mine in staniol, acest album a strans in el sute de ore dedicate lui Michael din viata mea...Interviuri, poze decupate din ziare, date biografice, tot felul de lucruri si declaratii despre ce ii place, ce nu, recordurile lui in cifre, versurile lui in engleza si apoi traduse de mine, chiar si limba engleza am invatat-o bine ca sa ii pot intelege mai bine muzica, interviurile si versurile...ani de zile am muncit la acest album...
Vestea ca va concerta in ’92 in Bucuresti parea ireala...Pentru un copil care pana la 12 ani avusese parte numai de televizor alb-negru la care puteai urmari telejurnalul si, prin noroc, cate un film de-al lui Sergiu Nicolaescu presarat printre zecile de filme comuniste “pe banda” , la nici 3 ani de la Revolutie, vestea ca as putea sa imi vad idolul live, un megastar international de talia lui sa vina sa concerteze in Bucuresti...parea ceva desprins dintr-o poveste...
Tin minte si acum ca un ziar cotidian anunta zilele ramase pana la marele concert.. Au mai ramas 30 de zile...Au mai ramas 29 de zile...Au mai ramas 8 zile...Am decupat toate acele anunturi cu zilele ramase si le-am lipit in albumul meu...Am varsat atat de multe lacrimi intre filele acelui album...pentru ca biletul la concertul lui Michael nu era ieftin deloc...iar faptul ca eram o familie relativ numeroasa si locuiam in acea casa mare si frumoasa, ii costa pe parintii mei, oameni simpli, mai mult chiar decat reuseau sa castige...asadar un bilet la concertul lui Michael era un lux care nu intra in calculele lor de oameni rationali...
Dar poti cere oare unei pustoaice de 15 ani care il idolatriza pe Michael si care se imagina deja atat de aproape de visul sau de a-l vedea macar o data de aproape, sa gandeasca rational?
Eu si parintii mei traiam in aceaasi casa si in lumi si vieti paralele.
Ei erau ingrijorati de situatia politica, economica, a tarii, de grijile zilnice ale familiei noastre, eu plangeam cu albumul despre Michael in brate si nu reuseam sa ma impac cu gandul ca idolul meu urma sa fie atat de aproape si totusi atat de departe de mine...Iar zilele se scurgeau necontenit...
Destinul mi-a aratat atunci, ca si multe alte dati ulterior, ca m-am nascut sub o stea norocoasa.
Aveam o matusa care lucra la Ministerul Sportului si primisera, la Protocol, niste bilete gratuite la concertul lui Michael...Copiii ei nu erau fani Michael, asa ca m-a sunat pe mine sa ma intrebe daca as sa merg la concert, pentru ca are sa imi ofere un bilet gratuit...Din nou albumul meu a gazduit siroaie de lacrimi, dar de data aceasta de bucurie!
Cu cata emotie si infrigurare lipeam anunturile ‘Au mai ramas 4 zile, “Au mai rams 3 zile”...
In sfarsit, dupa o noapte in care nu am reusit sa dorm aproape deloc, in care visasem doar ca nu reuseam sa intru la concertul lui Michael, a venit si marea zi. Nu am putut manca nimic, emotiile erau mult mai mari decat cele pe care le avusesem la examenul la admitere la liceu, mi-am scos biletul de sub perna si am plecat spre stadion cu ore bune inainte de ora inceperii concertului.
Concertul acela a fost cu siguranta cea mai intensa experienta a vietii mele pana in acel moment si multi ani dupa aceea nu a mai fost egalata, ca si experienta de viata, cu nimic!
Pentru un copil nascut si crescut 12 ani in comunism, la nici 3 ani de la Revolutie, sa participe, la un astfel de show dat de un geniu in entertaiment ca Michael, a fost o experienta pentru a carei descriere, nici acum, dupa 17 ani, nu imi gasesc cuvinte destul de puternice ca si incarcatura...pentru a evoca trairile mele si a celor peste 70.000 de suflete care au rezonat la unison sub magia emanata de un singur om: Michael!
Anii au trecut si eu m-am maturizt, mi-am croit un drum frumos in viata, iar Michael a ramas acolo, in sufletul meu, intr-un sertaras pe care l-am purtat mereu cu mine, pe cararile vietii mele. Nu ostentativ, nu etalat, nu intens, ci ca o amintire calda si frumoasa, care reuseste sa te faca sa zambesti si sa crezi ca totul este posibil, si in clipele grele, cand te indoiesti de tine si de toti si ai vrea sa fii din nou copil si lucrurile sa fie mai simple...
Cand insa intr-o seara de iunie 2009, aflata undeva peste granitele tarii, in concediu cu sotul si fetita mea, am citit pe o banda rosie a unui post strain de stiri despre posibila moarte a lui Michael iar acea stire s-a confirmat dimineata...tot ce purtasem cu mine in acel sertar al sufletului meu destinat lui a fost rascolit de aceasta veste si m-am trezit invadata de trairi atat de intense si contradictorii, de la revolta, la disperare, la depresie, la tristete si durere viscerala, trairi pe care nu le mai incercasem decat atunci cand moartea mi-a rapit de tanar propriul frate, cu patru ani in urma...
Am simtit ca trebuie sa fac ceva pentru Michael, ii datoram acest lucru...mi-o datoram mie...le-o datoram celor cu care am rezonat impreuna in ’92 si celor care l-au iubit descoperindu-l mai tarziu, celor care nici nu erau nascuti sau erau prea micuri in ’92...
Michael a fost idolul meu... si al altor milioane de oameni...
Pentru el, pentru mine, pentru ei, am sa scriu aceasta carte despre el...din dubla ipostaza: de fan si de psiholog. O sa il descoperim impreuna pe acest om minunat pe care Divinitatea ni l-a daruit sa ne bucure cu genialitatea lui iar noi nu am fost in stare sa il pastram, acest suflet de copil caruia, conform proverbului, nu i-a scapat nici o fapta buna nepedepsita!
Iar daca aceasta stea a plecat spre o lume mai buna, sa cante printre alte stele, noua, care l-am iubit, nu ne ramane decat sa incercam macar sa il intelegem si sa vibram in ritmul muzicii lui, iar celor care l-au urat si l-au denigrat, sa poata trai cu ei insisi si cu raul pe care l-au facut aruncand cu pietre intr-un om nevinovat...
Sunt un simplu om, nu detin adevarul absolut, nici solutiile pentru tot, cu suletul deschis insa si cu stiinta m-am aplecat asupra tuturor episoadelor din viata lui Michael si am incercat sa il inteleg, iar ce am inteles eu, vin acum sa impartasesc cu voi...
O intrebare insa mi-a ramas fara raspuns: Cat credeti ca valoreaza sufletul unui om? A fost o data un pusti care si-a vandut sufletul, invatat de tatal sau, pentru a musca 23 de milioane de dolari din averea lui Michael...dupa ani si ani...dupa moartea lui Michael...cuprins de remuscari si pareri de rau...a marturisit adevarul...prea tarziu pentru Michael...si pentru noi...care am stiut din prima clipa adevarul...dar care este concluzia? Ca 23 de milioane de dolari nu reprezinta totusi un pret corect pentru a vinde un suflet...caci in final sufletul a castigat batalia si marturisirea a venit...deci...cat credeti ca valoreaza un suflet?
Pentru toti cei care l-au iubit, pentru toti cei care l-au urat, l-au ascultat, l-au criticat, l-au denigrat, l-au imitat, l-au admirat sau l-au ignorat...
Pentru un geniu neinteles, eu, ca fan si ca psiholog in egala masura, va voi purta, pagina cu pagina, prin viata lui Michael, prin creatia lui pe acest pamant, din copilarie pana la ultima repetitie pentru care se pregatea cu atata daruire pentru fanii lui...
Si poate, atat cei care l-au iubit, cat si ceilalti, vom ajunge cu totii, la o concluzie unanima, si aceea ca ceea ce a adus Michael lumii este atat de mult in comparatie cu putinul pe care l-a luat...
Acest OM a avut un rol pe acest pamant sau, dupa cum spunea chiar el...”lumea a avut pregatit un rol pentru mine”, iar el si l-a interpretat, cu pasiune, genialitate si unicitate, pana la ultima suflare, la propriu si la figurat!
Pup.
Speranta e un lucru bun. Iar lucrurile bune nu dispar niciodata!
purple_blue spune:
Anculina
Ai terminat cartea? Ce vei face cu ea...adica ai cautat, gasit o editura dispusa la a o publica?
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."
R. TAGORE
danielac spune:
Anculina
Anculina spune:
Buna fetelor!
Inca scriu la ea, incerc sa imi gasesc o editura din timp ce scriu la ea, pentru ca atunci cand o am gata sa am deja editura si sa apara destul de repede...dar nu prea reusesc...editurile romanesti observ ca nu se prea baga...prefera sa editeze carti de afara si traduse decat sa isi asume o carte pur romaneasca...de aceea va intrebasem inca de cand am intrat prima oara aici daca ma puteti ajuta cu vreo informatie... ma bate gandul, daca nu gasesc, sa o scriu direct in engleza si sa imi caut o editura de afara...
Cum ramane pentru 29? Mergem? Parcul Herastrau, ora 20.00, dar care intrare?
Pup.
Speranta e un lucru bun. Iar lucrurile bune nu dispar niciodata!
rhoneea spune:
Anculina
Fetelor,va citesc si imi cer scuze ca nu pot scrie dar mi se termina "pauza".Acum e mama la mine si intru numai seara cate o jumatate de ora,macar sa citesc si tot sunt multumita.
Irina mamica sefului mic Pierre-Sebastien 
www.onetruemedia.com/shared?p=336a8e388908e126cef388&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">
*Miracolul nostru*
ce au nevoie de ajutor"If you wanna make the world a better place, take a look at yourself and make a change!"
Michael Jackson
danielac spune:
"JACKSON'S SECRET EMAIL ADDRESSESPolice in Los Angeles are investigating reports MICHAEL JACKSON may have used two secret email addresses to help him buy prescription drugs.
The Thriller hitmaker passed away on 25 June (09) after suffering a cardiac arrest, and rumours of substance abuse problems have swirled in the wake of his death, with strong painkiller Demerol at the centre of the investigation.
Police officers have now discovered the late King of Pop operated two email addresses through internet sites gmail and AOL.
They are currently waiting for a search warrant to be issued so that they can look through the email accounts to see if he used them to contact doctors or illegal pharmaceutical websites to obtain medication, according to Britain's Daily Mirror newspaper.
A source tells the publication, "They could hold vital evidence with regard to Michael's death and the drugs he was using regularly. Not only did he get prescription drugs through a network of doctors, it's believed he may also have got them from illegal websites or drug cartels. The LAPD (Los Angeles Police Department) had to get a search warrant first and this takes a few days."
It also emerged last week (beg17Aug09) that Jackson had a private mobile cellphone line which investigators believe he used to source prescription drugs."
www.contactmusic.com
purple_blue spune:
Nu se mai termina? Numai stiri de "senzatie" auzim si citim. Incredibil. Bietul om nu isi poate gasi linistea?!!?? Auzi acolo..."adresa de e-mail pt. comanda", "nr de mobil anume pt. a-si comanda medicamentele". Asa..si? Eu propun sa se descopere in pivnita casei un laborator propriu unde isi facea amestecurile. La cate medicamente "i s-au gasit in organism" eu zic, ca numai asta e explicatia. Erau acolo niste chinezi mici care amestecau prafuri. Chinezii nu au aparut pana acum in "schema"..doar arabi, evrei, etc. De ce nu si chinezi?
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."
R. TAGORE
purple_blue spune:
Melodia zilei: - videoclipul
Regie: BOB GIRALDI, cel care a regizat si BEAT IT
Aparitii: Linda McCartney, La Toya Jackson si Mr. T.
Filamri: in Santa Ynez Valley, California.
Actiune: "Mac si Jack", inseala oamenii, prezentand o bautura magica, care te face mai puternic. Vanzatorul (McCartney) ii ofera lui Jackson bautura, pretinzand ca "iti da forta unui taur". Jackson bea, si apoi il provoaca pe un "tip" puternic. Dupa ce J. castiga, toata lumea se inghesuie sa cumpere bautura. Banii castigati din inselatorie sunt donati unui orfelinat. (- Asta am vrut sa scot in evidenta)
Costuri: 500.000 dolari.
Giraldi a spus despre cei doi "Michael nu a incercat sa iasa in evidenta prin dans fata de Paul, si Paul nu a incercat sa iasa in evidenta prin cantat fata de Michael". A mai adaugat ca filmarea a fost dificila, pt. ca "ego-urile umpleau incaperea"
- Dupa lansare, the National Coalition of Television Violence a clasificat videoclipul ca fiind prea violent pt a putea fi difuzat.
- The Manchester Evening News au descris videoclipul ca fiind ("anarchic caper") o "topaiala" anarhica.
- PopMatters a sustinut ca videoclipul "Say Say Say" si "Goodnight Tonight" au transformat "doua melodii care se uita usor in ceva ce merita vazut".
- Steven Greenlee de la The Boston Globe a opinat ca videoclipul a fost "inspaimantator si fortat", observand ridicolul faptului ca o bautura te poate face mai puternic. A mai adaugat "Este si mai greu de crezut ca nu au fost batuti amandoi in acel bar pt ca erau imbracati ca si angajatii de la Chess King" (Un lant de magazine cu imbracaminte pt. barbati).
- Videoclipul a fost adaugat mai tarziu pe DVD-ul lui McCartney, "The McCartney Years".
"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele."
R. TAGORE