palmuirea copiilor

ariel_7000 spune:

Numai cand ii vedeam ochii si lacrimile si imi zicea trista:" Daca tu crezi ca asa e bine, atunci fa-o! si daca o sa vezi ca ai gresit sa vii la mine sa vorbim!". Preferam atunci "palmuta", orice, nu mai sa nu ma mai simt o groaznic ca am facut-o sa planga pe mama mea!
si da,alice, mama stie cand am fumat prima tigara, prima bere bauta cu prietenii, stie cand am ales sa iau pastile sau am ales sa folosesc prezervativ, si acum ii povestesc cum si cand imi vine ciclul, ce dureri de ovare am sau gargauni in cap! eu si mama vorbim de 2 ori pe zi la telefon, chiar daca stam la 10 minute una de alta.
am simtit efectiv ca pica lumea pe mine in urma cu 2 luni cand tata a fost suspect de LNH. pur si simplu am simtit ca s-a naruit o parte din existenta mea. Am stat zeci de ore pe net sa caut info despre boala asta, am zacut disperata gandid ca poate in cateva luni taticul meu nu va mai fi. Si noteaza ca am avut si noi urcusurile si prabusirile noastre, discutiile noastre (culmea, nu in copilarie, adolescenta, ci mai recent), insa NICIODATA nu m-a lovit.

anca, tu prin postarile tale reusesti sa ma lasi cu gura cascata. practic cataloghezi ca fiind niste ratati cei care nu se inscriu in tiparele tale. Poate ar fi cazul sa mai meditezi putin la faptul ca acei medici, ingineri, specialisti NASA, ar echivala cu 0, daca munca lor nu s-ar sprijini si pe truda prapaditilor de umanisti, celor fara inalte scoli "reale"...orice meserie isi are rolul ei in societatea asta. Daca ar fi lumea plina de ingineri si medici si "realisti", sunt curioasa daca ti-ar cadea rangul sa speli o toaleta publica, sa cari o pubela, sa vinzi paine la magazin, cu toate diplomele tale agatate de gat.
Oricum, pot sa dau din coada fericita ca nu sunt o ratata, caci pe cele 2 diplome ale mele scrie "inginer". Stii care e problema insa? ca nu o diploma, 10, 100, te fac OM. cunosc OAMENI fara scoli inalte, de la femei de serviciu la avocati...da, "nerealisti".
Psihologia aia de care iti vorbesc fetele aici e o materie umanista, probabil ca d-aia o iei tu in ras. Avocatura, la fel. Insa societatea este sprijinita de ele, chiar exista legi aparate de catre cei "nerealisti" impotriva "realistilor" abuzatori de copii. Nu ti-ar strica sa citesti macar din cand in cand ce e cu drepturile copiilor, chiar si in prapadita noastra de tara au drepturi. Din pacate nu si in alte locuri din lume...

Draga Alice, ca tot te legai de subiectul "alcoolul la copil", eu una m-am inflamat rau la acel topic si as face-o oricand. si m-as inflama la orice discutie despre ceva rau facut unui copil, pe care esti DATOARE sa-l protejezi. Poate ca in opinia ta nu te vezi un abuzator ca iti altoiesti copilul, insa vrei nu vrei asta esti! Citeste si tu ceva psihologie si ai sa vezi ca cei abuzati ajung sa se identifice cu abuzatorul si normal ca li se va parea normal. nu e decat un mecanism de aparare al mintii umane...mde, asta nu te invata la mate si la fizica, cu toate ca si fizica are si ea un pricipiu al "actiunii si reactiunii".
uite putin despre sindromul Stockholm, pe care il tot studiez de un timp incoace:
"Pentru a ilustra mai bine semnificatia acestui sindrom, va vom oferi un exemplu aparut la un moment dat in presa. In 1998, in Austria, o fetita de 10 ani a fost rapita. Ea a reaparut dupa o perioada de 8 ani, reusind sa fuga din casa rapitorului, profitand de absenta acestuia. La evaluarea psihiatrica post-traumatica, ea a declarat ca adolescenta sa a fost diferita, insa a fost norocoasa pt ca a fost ferita de multe ispite carora alti tineri de varsta sa le cad prada (alcool, droguri, sex). Aceasta declaratie a scos la iveala faptul ca fata ii multumea indirect agresorului sau pentru binele pe care i-l facuse. A fost diagnosticata cu sindromul Stockholm.
Desi la baza, acest mecanism de aparare a primit denumirea de “identificare cu agresorul”, in literatura psihanalitica, numele de “sindromul Stockholm” provine dintr-o intamplare petrecuta in capitala sudedeza Stockholm. In vara anului 1973, doi indivizi au organizat un atac la banca Sveriges Kreditbanken, din cartierul Norrmalmstorg. Patru functionari ai bancii, printre care si casiera, au fost luati ostatici, si au trait timp de 6 zile o situatie de cosmar, sub amenintarea armelor. Cand, in cele din urma, fortele de ordine au reusit sa patrunda in banca, spre marea lor surpriza, victimele li s-au impotrivit, luand partea agresorilor. Mai mult decat atat, dupa o perioada de timp, casiera s-a casatorit cu unul dintre jefuitori, aflat in acel moment la inchisoare. Trecand prin momente de maxima angoasa, din incapacitatea psihica de a face fata traumei, victimele preluasera perspectivea abuzatorilor, s-au identificat cu acestia, ajungand chiar sa le ia apararea.
In literatura psihanalitica, fenomenul identificarii cu agresorul a fost ilustrat sugestiv de catre Anna Freud, care ofera cateva exemple menite a ne lamuri.

Primul este exemplul unui copil care este dus la psiholog de catre profesorul sau, pe motiv ca de cate ori i se facea observatie, copilul se stramba, provocand rasul intregii clase. Pe parcursul consultatiei, terapeutul constata ca ceea ce profesorul interpretase drept strambaturi, erau de fapt o imitatie caricaturala a gesturilor sale. Pentru a face fata angoasei provocate de profesor, copilul preluase inconstient comportamentul acestuia, transformandu-se din victima in agresor.

Un alt exemplu este cel al unei fetite care se temea de fantome. De aceea, atunci cand traversa holul intunecos al casei ea imita intocmai gesturile fantomelor, iar in acest mod frica ii disparea. Ea preluase atributele entitatilor de care se temea, iar teama disparuse.

Un copil care trece printr-o situatie traumatica, pentru a putea integra trauma preia fie comportamentul, fie credintele, fie atributele agresorului sau.
Un indicator al identificarii cu cauza agresorului este sentimentul de vinovatie. Copilul da dreptate parintelui care l-a pedepsit, considerand ca este intradevar vinovat, si merita pedeapsa pe care a primit-o, motiv pentru care decide sa fie extrem de ascultator si cuminte, pentru a evita astfel pedeapsa, considerand, constient sau inconstient, ca parintele nu poate pedepsi un copil care i se supune intocmai. El gaseste astfel scuze parintelui abuzator, deoarece nu dispune de alte mijloace pentru a se apara. Mecanismul poate deveni atat de puternic, incat intalnim adulti, fosti copii-victime ale unor abuzuri destructurante, care inca gasesc scuze parintilor (“avea dreptate, eram un copil rau”, “da, dar daca nu ar fi fost parintii mei, nu ajungeam acum un adult responsabil”).La baza mecanismului sta intotdeauna incapacitatea de a face fata traumei, de a supravietui violentei si fricii provocate de aceasta."

Hmmmm, acum ce parere ai? oops, scuze, am uitat ca psihologii sunt niste ratati...


mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

Luna1 spune:

Apropos ca tot suntem la subiect si mi-am adus aminte:

Matusa mea avea o prietena foarte buna in ultimii ani inainte de revolutie, o prietena care era rebela pentru perioada aia, adica ii placeau baietii (un baiat normal insa mama-sa si tac'so zicea ca umbla dupa baieti) intra seara dupa 10 in casa si avea vreo 16 -17 ani cand manca bataie atat de des datorita razvratirii ei ca intarzia intentionat si cand intra in casa ii zicea lui taica-su "Hai bate-ma repede ca vreau sa ma culc!"

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

mihaela_s spune:

aici mie mi se pare misto, tie nu? Imi cer scuze daca te-am jignit, nu asta a fost intentia mea. A fost doar perceptia mea asupra trecerii tale pe aici.
Insa sincer, eu nu vad unde e exagerare in fraza pe care ai citat-o la prima ta postare aici. Ca unii tineri pleaca de acasa la 17 ani si se intretin singuri? Sau ca faptul ca iti bati copilul garanteaza ca el va sta langa tine pana va fi inginer/doctor/sau alta meserie dorita de parinti? sau ca un copil batut si tinut in palme nu va lua droguri niciodata? Eu asa am pus problema, nu vad nici o exagerare in asta. Nu mai tin minte subiectul cu alcoolul, cred ca l-am citit asa pe sarite si nu prea am avut timp de el, asadar nu stiu despre ce exagerari de acolo vorbesti.
Oricum, fetele au dat aici atatea exemple elocvente despre ce a insemnat violenta pentru ele sau cazuri concrete incat nici nu stiu de ce ma mai obosesc. Adica stiu, pentru ca nu mi se pare normal sa iti lovesti copilul. Indiferent din ce motive. Iar situatiile limita cele gen-cazut de la etaj, calcat masina pe strada...eu vad aici numai si numai vina parintilor. Fara suparare si fara sa jignesc pe nimeni. Nu ma adresez nimanui in mod direct, e parerea generala a mea.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

Qamar spune:

pai da, dar doare sa-ti dai palme singur, nu?asa ca mai bine JAP la ala micu'

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

mihaela_s spune:

M-ai facut sa rad, dar ai perfecta dreptate.

fii alaturi de Mihaita


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie

mina spune:

Asta era subiectul unde ne-am propus sa facem schimb de idei despre cum sa ne mentinem la stadiul "amiabil" cu copilul, care sa ne ajute si pe noi si pe ei sa nu ne pierdem cu firea? Asta, sau altul, ca eu, sincer, sunt pierduta ... ... ...

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

anca74 spune:

Maaaaaaaaaaaaaamaaaaaaaaaa, nici nu stiu cui sa-i mai raspund aici! Vad ca am devenit “vedeta” intr-un timp relativ scurt.

Hai s-o luam de la coada la capat:

ariel_7000, ai concluzionat corect : io cred ca, in societatea actuala, a toci bancile facultatilor pe bani munciti din greu sau pe ai parintilor, la programme aiuristice gen politica, filozofie, geografie, muzica, etc. este o maaaaaaaaaaaaare tampenie.

Te-ar shoca daca ti-as spune ca si eu am facut asta? Prima facultate pe care am terminat-o a fost in stiinte politice. Crezi ca am castigat un sfantz cu ea? Iti spun sincer ca nu.
Asa ca m-am inscris repede la a doua si cu asta am facut ceva mai multi bani.
Io vorbesc din experienta, dupa cum bine bagi de seama. Am stat prin scoli de m-am saturat, nu alta. … Deh, daca am fost tinuta din scurt cand a fost cazul?!....

Revenind, iti spun sincer ca nu, nu mi-ar cadea epoletii daca as spala bude sau as invarti hamburgeri la McDonald’s. Singura parte naspa ar fi ca aia nu platesc bine, in rest nu am nicio jena sa fac joburi mai "de jos". A munci nu-i rusine, nu?

Teoria cu "orice meserie isi are rolul ei in societatea asta" suna mirobolant, dar treaba naspa este ca daca nu faci bani destului cu joburile mai prost platite, apai nu ai cu ce-ti plati datoriile de scoala, de exemplu. Mai ales cand te-a pus naiba sa te mariti, sa faci copii, sa-ti iei o casa, masini, etc.
Capisci?


Let’s move on to Noe acum.
Draga mea, nu, nu mi-e rusine sa-i dau una la fundulet copilului meu. De ce mi-ar fi? Doar eu ma ocup de ea, o spal, ii dau sa manance, o ingrijesc cand e bolnava, sar din pat la prima tuse, planset, strigat, o tin in brate pana imi amortesc mainile, alerg dupa ea, ii sterg nasucul, o pieptan, o giugiulesc, la mine in brate adoarme noaptea… Ce mai, sunt muma-sa!
Ar trebui sa-mi fie rusine ca-mi mai pierd cumpatul uneori si-i dau o palmuta? Mai, dar ciudate relatii aveti unele dintre voi cu copiii vostri!
Iote ca io-s mai nesimtita asa, de felul meu! Si-mi asum nesimtirea asta.
Mai mult, i-am si spus copilei mele (si ii voi repeta, de e cazu') ca atunci cand oi fi eu hodoroaga rau de tot, o sa-i mananc nervii la fel de rau cum mi-i pune ea pe ai mei pe bigudiuri uneori : nu o sa mananc decat daca-mi spune o poveste, o sa arunc cu mancarea pe jos, o s-o improsc cu voma, o sa tzacan cu lingura in farfurie pana o s-o fac sa se suie pe pereti, etc. S-o vad atunci cum s-o purta cu mine!... Poate mi-o arde si ea mie una peste popou. I just can’t wait!

ladyJ spune mai jos :

Nu comentez afirmatiile ei, insa am cateva intrebari la randul meu :

1. Cum se numeste cand un copil mic exercita VIOLENTA PSIHICA asupra unui adult – urland intr-una fara motiv, refuzand orice fel de mancare, aruncand cu farfuria si paharul pe jos, facand mizerie unde cu 2 min inainte mama sa si-a rupt shalele spaland, tragand de tv plasma cu intentia evidenta de a-l face bucati, smucindu-se din mana ei si bagand-o in sperieti ca vrea sa traverseze singur o strada impanzita cu masini, etc.? Imbolnavind-o de nervi, intr-un cuvant...? Asta cum se numeste?

2. Ce inseamna cuvintele astea pe care le folositi haotic – abuz, violenta? O palma la fund, servita din an in pashte, intra la categoria violenta, abuz? Cine are dreptul sa defineasca ce inseamna pentru toti, ca societate, ce este violenta, abuzul?

Vreau si eu niste raspunsuri.


Let’s get back to Noe acum fiindca a indicat o chestie importanta mai devreme: ea ne descrie, din propria experienta, cum au marcat-o palmele primite de la parinti sai.

In primul rand, scumpa Noe, ar trebui sa nu treci in extreme si sa raportezi totul la ce ai trait tu. Este regretabil ca parintii tai te-au palmuit la 19 ani si inteleg perfect shocul pe care l-ai putut avea.

Daca-ti spun ca eu nu am trait asa ceva si, deci, din propria experienta, nu mi se pare traumatizant ca am primit palme la fund pana la 9-10 ani, tu ce parere ai?
Daca-ti spun ca desi daca am primit palme la fund copila fiind, imi iubesc parintii asa cum sunt, ii sun zilnic desi locuiesc la 250 km departare, mi-e dor de ei de nu mai pot si avem o relatie apropiata?
Poti sa te pui in shoshonii mei si sa vezi si unghiul meu de vedere? Ca daca nu, atunci zi-mi asa si nu mai incerc sa-ti explic nimic.

Uite, pot sa pricep ca sunt unii oameni mai sensibili decat altii, pe care anumite lucruri sau fapte ii marcheaza pe viata.

Tu poti sa pricepi ca sunt alte exemplare, ca mine asa , care nu le pun pe toate la suflet si-si vad de viata lor multumiti, satisfacuti si cu zambetul pe buze? Chiar daca au avut si ei parte de mizerii la viata lor, de imbecili care le-au intersectat drumul la un moment dat, de necazuri, etc…?

Ai auzit de conceptul de « jemenfoutisme »? (sunt o ferventa adepta ). Daca nu, cauta pe net ca-s destule subiecte despre asta. In cateva cuvinte, se refera la un anumit grad de egoism si de indiferenta pe care trebuie sa-l manifesti fata de problemele vietii. Consumi prea multa energie gandindu-te si framantandu-te pentru orice tanpenie care te agaseaza, in loc sa traiesti pur si simplu. Sa te bucuri de viata asa cum e. Ia lucrurile si oamenii asa cum sunt, nu-i mai intoarce pe toate partile si nu mai despica firul in 15. Vei fi muuuuuuuuult mai fericita!

O tiza a mea se intreaba :


M-as amuza, intr-un prim timp. As zice ca se verifica vorba aceea cu « like mother, like daughter”.
Dar m-as intrista mai apoi, nu pentru gest in sine, ci pentru faptul ca loveste in amarata aia care s-a chinuit 20 de ore sa o scoata din pantece, urland ca un animal injunghiat, care a plans la fiecare bubita a ei, si s-a bucurat de fiecare pas inainte pe care l-a facut, care i-a vegheat somnul si care se streseaza pentru orice lucru pe care-l face.
Consider ca un copil nu are niciun drept sa-si loveasca mama bazat pe vechiul principiu cu « oul si gaina », unde gaina a facut oul, si nu invers.

Bun, sa vedem daca mai e cineva pe care nu l-am mentionat…



Total de acord cu tine!
Mai ca as incerca sa fiu cat se poate de specifica si as spune ca « aia » sau « ala » dau din gura nonstop la TOATE subiectele posibile pe forum si sar cu coada de la matura pe oricine misca in front impotriva curentului... Dar cand e vorba de copii sunt, vezi doamne, niste sfinte.
Din fericire, cum am mai spus, mi-s adepta jemenfoutisme-ului, asa ca le las sa se dea in spectacol cum doresc dansele.

Acestea fiind spuse, ma duc sa-mi recuperez copila de la gradinita.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

ladyJ spune:

Anca 74, am citit cu atentie toate posturile tale si an ajuns la trista concluzie ca tu:
- consideri ca daca ai dat nastere unui copi(te-ai chinuit 20 de ore sa il duci pe lume) acel copil iti este DEDICAT pana la moarte, INFERIOR si FARA drept de replica in fata maretei tale filozofii de viata.

Paranteza: copilul NU este de vina ca tu te-ai chinuit sa-l nasti. Stai linistita, nu vroia sa-ti faca rau voit si sa te rupa dinadins in doua pe masa de nasteri. Cearta-te cu NATURA pe tema asta.

-Joci rolul de victima in fata copilei tale. Adica sari dintr-o extrema in alta: o data spui TU o cresti, tu o speli, tu, tu, tu, apoi te victimizezi si spui ´´COPILUL ABUZEAZA PSIHIC DE MINE´´-violenta psihica
Faci asta pentru a-ti justifica iesirile violente. Eu zic sa te hotarasti: ori esti the big strong mama, ori esti unealta a copilului.(daca e asa, tu singurica ti-ai acordat acest maret statut)

Retine: copilul nu are notiunea de abuz psihic. Copilul face ceea ce VEDE acasa.Daca copila ta da cu farfuriile de pamant unde tu, draga de tine ´´abia ai dat cu mopu´´´ inseamna ca copilul tau are niste nemultumiri pe care DOAR ASA SI LE STIE EXPRIMA.

Cum tu esti MAMA, tu ar trebui sa te prinzi de asta inainte ca copila ta sa inceapa sa-si puna intrebari cu privire la violenta pe care o manifesta.



- te intrebi ce inseamna abuz si violenta? Uita-te in dex.Desi fetele au explicat de cel putin 20 de ori, te rog sa citesti.

Haotic este modul tau de a te scuza, nicidecum a spune lucrurilor pe nume, mai exact ABUZ si VIOLENTA.

pepene spune:

am urmarit si eu acest subiect cu interes.

anca74, la inceput, ti-am gasit circumstante atenuante, si ceea ce faci nu mi s-a parut ingrijorator. nici ideal, dar nici ingrozitor. am crezut ca in rare circumstante, ai atins-o putin. dar acum aflu cata frustrare si cati nervi provoaca in tine joaca sau manifestarile unui copil ( mancarea, trasul de tv, etc ). chiar crezi ca un copil de 2 ani face asta cu rautate? sau pur si simplu, asa sunt copiii, diferiti de adulti ( de asta se numesc copii )

ultimul tau raspuns mi-a aratat insa ca "palmutele" sunt de fapt mai neimportante si mai putin probabile sa iti afecteze fetita decat filozofia ta de a creste un copil. te sfatuiesc sa iti revizuiesti ideea conform careia trebuie sa ii impui copilului cariera, viata, si conform careia copilul iti este dator cu ceva. a ta a fost decizia sa il aduci pe lume.

fii mai blanda cu fata ta - nu o rasfata in exces la unele lucruri, cum spui ca faci, dar fii mai blanda cu altele mai importante decat rasfaturi temporare.

viata ei pare sa fie o colivie de aur, cu toate poftele facute, atata timp cat se supune fara drept de apel mamei. si mi-e teama sa nu ii fie asa si copilaria tarzie si adolescenta, cand in loc sa fiti prietene, ii va fi frica de tine.

tocmai aceasta frica o va putea indrepta pe directii gresite, din pacate. din pacate, majoritatea celor care ajung cu adevarat sa isi rateze viata, o fac tocmai din cauza unei relatii deficitare cu parintii.

incearca sa te gandesti, mai mult decat la o palmuta, la atitudinea ta fata de cresterea unui copil in general.

Lolilo spune:

anca74; o singura inrebare; are you out of your f****ing mind!?
nu-mi vine sa cred ca citesc atata aberatie malitioasa si gratuita din partea unui presupus parinte online! nu pot sa cred ca mai sta cineva sa `dezbata` despre palmuirea copiilor pro si contra, cand firesc si legal ar fi sa nu existe dubiu si toleranta in privinta unui NU categoric.
nu am cuvinte sa descriu cat ma dezgusta felul in care te-ai descris mai sus si nu-ti imaginezi in deziluzia in care traiesti cata nevoie ai de terapie si cate clase de parenting care sa te aduca in punctul in care sa TI SE PERMITA a avea in grija un copil.
mai mult, atata lume iti spune in mod repetat ca viziunea ta este total gresita si tu nu gasesti nimic mai inspirat decat sa te declari `mai nesimtita`...ei bine macar aici ai nimerit-o. felicitari!