Nascuti din suflet, crescuti in inima *2*
Raspunsuri - Pagina 11
Bellaiza spune:
SoriLea, ia declaratie de la directie si de la procuror ca nu declara recurs, dati si voi, ca parinti, aceeasi declaratie la notar si hotararea ramane definitiva. Vei scoate pana de Craciun certifcatul, altfel intri in noul an...
Bellaiza
simona14 spune:
Sorilea primele sarbatori alaturi de puiul vostru 
Numai bine va doresc si sa fiti sanatosi.
simona14 spune:
Misha,Belaiza,Mariaa,Floare de colt mii de 
Eu am fost cea mai fericita cand Ana Maria mi-a zis,,mami,te bese[adica ma iubeste]".Nu spun vorbe mari dar atunci am simtit din nou ca traiesc dupa multi ani.
misha71 spune:
Sori felicitari! Sa fiti fericiti
Mariaa pai chiar asa! De ce te bagi? 
De parca voi nu aveti micile voastre secrete
N-o sa uit cit voi trai prima intilnire, cind pur si simplu, dupa o scurta tatonare s-a dus glontz la Adi si nu a mai vrut sa plece din bratele lui. Eu nici nu mai putem sa scot doua vorbe de emotie. Cind l-am luat in brate parca aveam un ou in miini asa de frica imi era. Ma mir ca n-am facut infarct la cit de tare imi batea inima de emotie si de fericire ca l-am gasit. Cind l-am adus acasa a inceput cosmarul pentru mine. Am trecut prin cea mai NEAGRA perioada din viata mea. Alex parca nici nu ma vedea prin casa. Citeodata cind se plictisea de buni sau de tati ma mai baga si pe mine in seama. M-am certat cu toti, eram extrem de iritata. Ma gindeam: cum? eu care mi l-am dorit cel mai mult, tocmai pe mine sa nu ma iubeasca? De parca stia copilul ca zuza de ma-sa bocea pina si la reclamele cu copii de la teveu.
Ce eram eu nebuna inainte, cind nu-l aveam, acum eram de camasa de forta si gratii la geamuri. Nu mai stiam ce sa fac sa-i intru in voie, cerseam un zimbet de la el, faceam orice sa ma bage si pe mine in seama. Cind se intorcea Adi de la serviciu se bucura foarte tare, ridea, alerga la el, il lua de pantaloni, striga continuu "tati, tati". Cind veneam eu, parca nu intra nimeni in casa, iar cind ma vedea, se uita la mine si atit. Ma duceam la el sa-l pup, ma respingea sau urla sa nu-l ating. Ma durea sufletul ca nu intelegeam cu ce-am gresit, plingeam aproape in fiecare noapte, nu cred ca apucam sa dorm 2-3 ore pe noapte pentru ca plingeam aproape continuu. Asta explica si absenta mea indelungata de pe forum si nu numai. Incepusem sa ma izolez de lume, de prieteni pentru ca mi-era teama ca ma va umfla plinsul si nu voiam sa dau explicatii. Oricum nu stiu daca cineva m-ar fi putut ajuta, poate un psiholog, insa unde sa ma duc aici, in coltul asta uitat de lume? Si asta a tinut fix pina pe 25 noiembrie, ziua cind am avut incuviintarea, cind brusc s-a schimbat. TOTAL. Nu stiu ce s-a intimplat. Nu-mi pot explica nimic, nici ce a fost nici ce este. Este ciudat ca tocmai in ziua in care s-a finalizat adoptia, s-a schimbat si el fata de mine, de parca pina atunci nu era sigur ca vom fi parintii lui toata viata. Stiu ca e o prostie ce gindesc, insa de ce tocmai in acea zi atitudinea lui fata de mine s-a schimbat la 180 de grade? Acum se bucura si cind intru eu in casa, vrea numai la mine, e umbra mea peste tot pe unde ma duc. Acum parca imi e teama sa ma bucur cu adevarat, sa nu cumva sa ma respinga iar desi nu ar da semne, dimpotriva, e din ce in ce mai atasat de mine. L-am iubit din prima clipa in care l-am vazut: un bondoc cu ochi mari si curiosi care urmarea pe toata lumea din fotoliul lui de presedinte si zimbea strengareste in coltul gurii. Si-l voi iubi pe vecie!
Cam asta este pe foarte scurt povestea noastra. De asta nu puteam sa scot nici 2 vorbe cind ma rugati sa va spun povestea intilnirii noastre. Si acum, cind va povestesc, imi amintesc clipele acelea cumplite prin care am trecut si nu ma pot abtine sa nu pling. Nu stiu cind imi voi reveni total, insa sint pe drumul cel bun.
Va cu mare drag.
****************************************************************
Drum bun, licurici iubit!
Misha mami fericita de 
Alexandru (14.03.2008)
excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)
puffy10 spune:
Foarte emotionanta povestea ta Misha ... bine ca s-au rezolvat toate si acum sunteti fericiti...chiar daca e greu incearca sa te bucuri de orice din partea copilului fara sa ai retineri.... el le simte si se comporta ca atare... asa ne-au pregatit pe noi la cursuri.
... adica vorbesc din teorie, nu din practica.
6IA, 2FIV-nereusite
prin adoptie vom aduce bucuria in casa...
Mariaa spune:
Mishule in mare suntem si noi pe acolo...n-am vreme sa scriu acuma pe indelete, ca-i zuza rau bolnavioara da' revin si eu pe subiect ca-i tare important si tare putin discutat aici.
inca un aspect de care se lovesc multe fete si nu prea e pomenit e depresia postadoptie cu care m-am confruntat si eu de ex.
Noroc cu Asi 
care m-a scos din butoi repede insa daca nu-ti dai seama ce se intampla sa iesi rapid de acolo poate fi nasol de tot.
foarte corect, teoria e una, practia insa e mult departe de teorie.
sanatate la toata pustimea mamica de Alexandra Ioana 
nascuta din inima, crescuta in suflet 
_
“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ****** un copil a crescut in inima mea 
****** am un inger pazitor 
Bellaiza spune:
Si Stefan s-a atasat instantaneu de Bogdan, dar asta nu a facut decat sa ma bucure. Macar il iubea pe unul... Dar, trebuie sa recunosc, si mie mi-a trebuit,ceva timp sa ma atasez de el... Poate copilul a simtit... Dar sa ma explic: nu imi plac situatiile confuze...decat daca ma avantajeaza, iar asta nu se poate spune ca era cazul...Vroiam sa ajungem acasa, sa il spal,mirosea a sulf... apa din zona miroase ingrozitor a sulf, abia o puteam bea, ar fi fost o impolitete sa cumpar apa plata- am locuit sambata si duminica la asistenta maternala-, sa il vad imbracat cu haine potrivite, sa il tund corespunzator, in fine, sa nu trebuiasca sa cer voie maternalei sa ies cu el pe poarta...sa fie al meu!
Nu am avut depresie postadoptie. Am luat lucrurile asa cum sunt. Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ajutat! De la bun inceput, Stefan a stiut sa implice fiecare dintre parinti in anumite actiuni...Si pe noi ne surprinde.Lucrurile au mers de la sine. Am avut noroc cu bona care este fosta educatoare. Dar si familia ne-a sustinut. Este minunat ce ni s-a intamplat! Si inca ceva: este singura implinire pentru care nu am facut altceva decat sa ne rugam la Dumnezeu!
Tuturor
Belaiza
Bellaiza spune:
Recitind ce am scris mai sus imi dau seama ca mai sunt multe de zis.
Deci, cred ca noi cele/cei ce ne-am dorit ani de zile sa avem un copil am avut timp in care am dat forma dorului in chipul celui mai drag copil chiar daca nu aveam neaparat o imagine clara a acestuia...nu stiu daca ma fac inteleasa...ma rog, in ziua in care ne-am intalnit puiul si nu am reusit sa suprapunem concretului irealul, cred ca am avut fiecare trairi diferite, ca am avut nevoie sa asimilam efectiv experienta...
Eu, personal, nu am realizat ca Stefan seamana cu mine, desi toata lumea imi spunea asta...Si ce mult imi dorisem un copilas blondut si subtirel!...Si nici asta nu am realizat...Deci se poate si asa...
Abia cand am ajuns acasa m-am simtit in largul meu, m-am simtit mama cu adevarat!
Azi cea mai mare bucurie pentru Stefan, dar si pentru noi, este cand ne pupam toti trei.In scurt timp eu si Stefan ne-am descoperit reciproc, iar sotul meu se amuza copios si ii spune ca de ceva vreme a sarit la mine in barca.
Daca ma mai viziteaza vreo idee va comunic.
Bellaiza
Bellaiza spune:
Poftiti la 
!
Sa aveti o zi frumoasa, cu de la puiuti!
Bellaiza
ioanaalice spune:
...ca trecura electoralele (si deci nu se poate zice ca fac campanie): Mihai de cate ori il vede pe Basescu sau pe Geoana intr-un afis electoral zice "Basescu e urat". Pana acum nu m-a preocupat simtul lui estetic, dar poate ca nu e vorba de asta, poate intuieste uratenia campaniei electorale?!
Si sunt de acord cu fetele care spun ca exista si o depresie post adoptie, pentru ca am avut-o si eu (asa vreo saptamana). Face parte din adaptarea initiala (griji multe, schimbare de program, asteptari mari). Si mi-a trecut destul de repede, pentru ca mi-am data seama ca, daca eu adult faca eforturi de adaptare, eforturile piciului asta care imi este in grija sunt si mai mari. AS mi-aspus ca la inceput o sa fie foarte greu (stia ea ce stia), dar ca se uita perioada de inceput. Adevarat.