stimulare intelectuala
Raspunsuri - Pagina 2
Sabina spune:
Sofia mea are o astfel de jucarie...muzicala, e un soare colorat care canta din Mozart, haendel etc., si raspunde la atingere( o atingi, canta).Te asigur ca i se par mai interesanti papucii mei, de piulda.In schimb, la plimbare creieruul e foarte stimulat, sunt imagini noi, se oxigeneaza...roaga pe Sibin sau pe mama tra, faceti cu randulIn plus, daca adoarme, poto sa inveti si afara.
Sabina & Sofia Galagia
Julie spune:
Bebelusul
Relatia dintre copil si parinte debuteaza o data cu prima reactie, miscare a copilului în burta mamei. Din acel moment puteti comunica cu el deoarece si el comunica cu voi. Multi parinti îsi rezerva în aceasta perioada un timp în care amândoi vorbesc cu copilul, îi citesc povesti, îi cânta. Înca din perioada intrauterina copilul simte starile parintilor de bucurie, tristete, furie.
Unele persoane spun ca pâna la trei ani copilul nu întelege ce i se spune si de aceea are nevoie doar de hrana si igiena. Aceste afirmatii sunt total eronate. Înca din primele saptamâni de viata copilul comunica cu mama si fiecare mama ar trebui sa învete sa comunice cu copilul sau si sa-l înteleaga. Chiar daca copilul nu raspunde cu cuvinte la cele spuse de dumneavoastra, este foarte important sa-i vorbiti, sa-l priviti în ochi, sa-l tineti în brate.
Nevoile de alimentatie, ingrijire fizica, sunt completate de nevoia de comunicare, toate fiind importante pentru buna dezvoltare a copilului. Nevoia de cunostere este de asemenea importanta înca din primele saptamâni de viata. Oferiti-i copilului dumneavoastra jucarii diverese, lasati-l sa se joace cu mânutele, cu piciorusele, toate acestea îl vor ajuta sa se cunoasca pe el si lumea din jurul lui. Jucati-va cu el, cântati-i pe un ton placut, linistit. Sugarului îi plac foarte mult atingerile pielii, mângâierile, masajul picioruselor sau al mâinilor.
Jocuri recomandate copiilor în functie de vârsta acestora
Primele trei luni de viata
Jocurile recomandate la aceasta vârsta sunt jocuri care-i dezvolta acuitatea auditiva. Oferiti-i diferite sunete din natura sau sunetele produse de diferite obiecte: ceasul, o lingurita de metal pe sticla, instrumente muzicale. Aceste sunete ar trebui sa aiba un ton placut, linistitor. Vorbe sau poezii spuse pe un ton calm, sunt foarte utile. O alta modalitate de joc este aceea de a stimula pielea copilului (masaj, mângâieri).Jucariile colorate si care produc un sunet placut ar trebui sa înfrumuseteze patul copilului.
Trei-sase luni
Este bine sa-i oferim jucarii sunatoare, animale din diverse materiale.
Atentie! Jucariile nu trebuie sa fie prea dure, ascutite, taioase, prea mici, din materiale prea pufoase sau paroase, pentru a nu fi înghitite sau aspirate. Atentie de asemenea la jucariile care au componente ce pot fi usor demontatate si înghitite (ochii papusilor, mîinile).
Sase - noua luni
Este monentul în care copilul se poate juca singur. Animale din diferite materiale, mingi, cutii, orice jucarie este acum intersanta pentru el. Obiceiul de a duce la gura jucariile nu a disparut asa ca atentie la jucariile ce prezinta acest pericol. Baia este un prilej de joc. Jucariile plutitoare sunt cele care-l vor însoti în baie.
Noua-douasprezece luni
Jocurile sunt foarte diverese la aceasta vârsta. Orice actiune poate fi tranformata în joc: îmbracatul bluzitei- ne prefacem ca jucam "cu-cu, bau", când îi punem pantalonul sau pantofiorul ne jucam "unde este piciorusul?".
Începem tot prin joc sa-l învatam care sunt partile componente ale corpului. Putem folosi poezii care se refera la parti ale corpului, oglinda ne va fi de mare ajutor. Onomatopeele sunt foarte bine utilizate la aceasta vârsta "cum face albina, cum face masina". Alte jocuri utilizate sunt. Introducerea sau scoaterea unor obiecte din diverse cutii, însotite de întrebari "Unde este pisica?" si la apartie "Iata pisica" însotit de "Cum face pisica?" apoi raspunsul "Miau". Recomandate sunt la aceasta vârsta cuburile, incastrele.
Al doilea an de viata
Jucariile adecvate acestei vârste sunt cele care-I dezvolta copilului personalitatea si contribuie la dezvoltarea proceselor psihice (afective, de cunoastere, de relationare).
Jocurile care solicita deplasarea, manipularea obiectelor, auzul sunt foarte eficiente. Obiectele din gospodarie pot fi folosite ca jucarii: cutii, ladite, materiale textile si multe alte obiecte. Jocurile în aer liber: lada cu nisip, tarcul, gradina, toboganul, îi dezvolta copilului deprinderile manuale si motricitatea. La aceasta vârsta putem sa-I cumparam carti viu colorate, cu imagini bine conturate.
Imaginile vor contribui la dezvoltarea perceptiei, imaginatiei. De fiecare data vom asocia câte o povestioara acelor imagini, pentru a stimula dezvoltarea limbajului. Jucariile sonore sunt de asemenea foarte utile: animale care scot sunete, instrumente muzicale, cutii muzicale, minicasetofon. Auditiile acestor sunete vor fi însotite de misacre, dansuri care stmiuleaza dezvoltarea motricitatii si a cordonarii motorii. Aprope toate aceste jocuri se vor desfasura în compania adultului, sub supraveghere.
Este bine sa-I explicam tot ceea ce facem, sa-I povestim, sa-l întrebam, toate acestea îi vor da o siguranta. Luatul mesei de multe ori se transforma în joc, este bine sa-l lasati sa se joace cu mâncarea, farfuria, lingurile, se va murdarii probabil dar o va vafce din dorinta de cunoastere si nu din rautate.
Al treilea an de viata
Copilul poseda un limbaj format din cuvinte si propozitii, un bagaj de informatii despre lumea înconjuratoare astfel încât este în masura sa-si manifeste vointa si dorintele într-un mod personal. Jocurile preferate sunt: nisipul, apa, obiectele din bucatarie (va prefera tacâmurile si farfuriile din bucatarie si nu pe cele de jucarie cumparate zilele trecute ), obiecte din garderoba parintilor (pantofii cu toc vor fi cei mai cautati de fetite dar si de baieti).
Activitatile casnice ale parintilor vor fi interesante pentru ei si se vor implica de multe ori spre disperarea parintilor. Cartile, instrumentele muzicale sunt si la aceasta vârsta accesibile. Este periada în care putem introduce creioanele colorate, acuarelele, pensulele, cartile de colorat, plastilina.
Puzzlu-rile (acestea trebuie sa fie formate din putine elemente, sa contina imagini simple si usor de conturat), incastrele, jocul loto cu imaginii, jocuri legoo, cuburile care au diferite imagini pe ele, sunt indicate pentru aceasta vârsta, vor cotribuii la dezvoltarea perceptiei, moricitatii, la dezvoltarea abilitatilor de cunoastere si orientare temporo-spatiala.
Jocurile în aer liber cu mingea, galetuse pentru nisip, apa, bicicleta, tricicleta. Teatrul de papusi, animalele din plus sau plastic, desenele animate, filmele cu animale, sunt indicate la acesata vârsta.
Atentie însa la programele de desene animate si filme deoarece multe dintre ele contin violenta si imagini necorespunzatoare dezvoltarii copilului. Papusile, masinile, figurinele sunt de asemenea utilizate în diverse scenarii de joc.
Postat de Bebetica
Julie spune:
Cele de mai jos nu-mi apartin dar cred ca ne sunt utile. Imi cer scuze daca am incalcat ceva.
Despre copii
Rolul parintilor in dezvoltarea adecvata a copilului nu se limiteaza numai la asigurarea unor conditii confortabile de crestere, de organizare a jocului si a activitatilor educative.
Interactiunea si relatiile apropiate, calde cu parintii sunt esentiale prin ele insele pentru copii. Pentru a-si putea sprijini copii, in devenirea lor parintii trebuie sa fie apti si disponibili, atat din punct de vedere fizic cat si psihologic. Daca nevoile lor nu sunt indeplinite (implinite), capacitatea parintilor de a raspunde la nevoile copiilor va fi redusa si ca urmare, acestia nu vor primi atentia si afectiunea de care au nevoie pentru a creste si a se dezvolta.
Mamele sunt principalele persone care au grija de copii lor si, de aceea, starea lor psihica se rasfrange si asupra acestora din urma. Mamele confruntate cu situatii stresante, in absenta unui sprijin din partea altor membri din familia largita sau a altor personae abilitate in acest sens, pot deveni "psihologic indisponibile" pentru copil si nevoile acestuia.
Orice om are nevoie de un sentiment de siguranta pentru a putea trai. Aceasta siguranta, insa, - nu provine numai din posedarea a cat mai multor bunuri materiale ci mai ales din certitudinea ca - la nevoie - cineva iti va acorda ajutor, intelegere, simpatie. Cum ar putea un copil sa traiasca acest sentiment de siguranta, daca nu-si simte parintii aproape? Si cum ar putea fi o mama aproape de copilul ei atunci cand se simte singura, nesigura pe ea, coplesita de indatoriri si obligatii?
Pe de alta parte, copii respecta si, uneori, chiar isi protejeaza mama coplesita de probleme si nu îsi comunica nevoile psihologice. Astfel, ei sufera în tacere, iar stress-ul acumulat, consumul psihic si auto-neglijarea emotionala se vor concretiza mai devreme sau mai târziu într-o deviere comportamentala sau simptome nevrotice.
În alte cazuri, copiii pot functiona ca adevarate "paratraznete", mamele descarcând asupra lor tensiunile acumulate. Nu putine sunt cazurile în care mame depresive, obosite percep ca insuportabile si excesive solicitarile de atentie ale copiilor, reactionând prin penalizarea acestora.
De multe ori, simptome diverse ale copilului (euresis nocturn, esec scolar, etc) se dovedesc a fi - de fapt - metafore ale problemelor familiale. În aceste cazuri simptomul este un mod de comunicare interpersonala ce exprima în mod metaforic o problema, sugerând o solutie cu caracter dezadaptativ.
Iata doar câteva argumente din cele ce pot fi aduse în sprijinul recomandarii facute parintilor - de a apela la sprijin si ajutor calificat (prin consiliere si psihoterapie) - nu numai pentru copil, dar si pentru propria persoana, la primele semnale de alarma! Nu uitati: cheia stimularii intelectuale si a cresterii emotionale a copilului este propriul comportament al parintelui
Postat de Bebetica
Julie spune:
Am citit cele de mai jos undeva si m-am gandit sa le scriu si aici.
Sunt convinsa ca multe dintre cel spuse le cunostem foarte bine, dar o rapida trecere peste aceste randuri poate fi folositoare.
Cateva sfaturi pentru parinti
Parintii trebuie sa perceapa copilul asa cum este el, în mod realist.
Abilitatile noastre de a percepe copilul sunt influentate de starea (dispozitia) noastra si de felul în care atitudinile si comportamentul copilului ne afecteaza. Uneori puteti avea tendinta de a atribui copilului propriile dumneavoastra stari de agresivitate, ostilitate, anxietate sau de a-i atribui copilului calitati pe care le observati la persoane cu care ati avut relatii strânse si din partea carora ati avut dezamagiri si pierderi.
Atentie! Daca perceptia gresita asupra copilului dainuie o perioada lunga de timp, acesta îsi va însusi comportamentele pe care dumneavoastra i le atribuiti în mod gresit (eronat) si va începe sa creada ca este asa cum îl percepeti (rau, obraznic, urât, bun de nimic). Riscurile sunt mari.
Este bine sa acceptati faptul ca parintele trebuie sa satisfaca nevoile copilului si nu invers.
Multi parinti au, din nefericire, perceptii eronate asupra acestui fapt, asteptând sa primeasca de la copil întelegere, liniste, ajutor, transformând copilul într-un mic adult. Astfel de comportamente/ atitudini conduc la neglijarea grava a nevoilor copilului si la maltratarea acestuia, atunci când el nu "raspunde" asteptarilor dumneavoastra, în acest caz gresite. Copilul dumneavoastra, la vârsta lui, nu poate sa va ofere întelegere, liniste sau ajutor, pentru simplul motiv ca el este cel care are nevoie de aceste lucruri. Iar dumneavoastra, ca parinti, sunteti primii care trebuie sa i le asigurati.
Copilul trebuie înteles în functie de vârsta lui cronologica si mentala.
Nu puteti sa pretindeti unui copil sa faca ceva ce nu este capabil sa faca la vârsta lui. Uneori asteptarile din partea parintilor sunt benefice pentru copil, stimulându-l si provocându-l.
Puteti interactiona în mod pozitiv cu copilul dumneavoasrtra jucându-va cu el, vorbindu-i, ascultându-i bucuriile si tristetile. Respingerile repetate, criticile frecvente la adresa lui, pedepsele aspre si frecvente, împiedica buna dezvoltare a copilului si duc la situatii de neglijare si maltratare a acestuia. Important este sa reusiti sa-l educati fara a recurge la masuri prea aspre, reusind sa va înfrânati propria durere si agresivitate, fara a o rasfrânge asupra copilului dumneavoastra.
Un bebelus nu plânge ca sa va enerveze, el va cere ceva sau doreste sa va transmita o nemultumire sau o bucurie. El are nevoie de voi pentru a se calma.
Pentru un nou nascut suptul degetului este o activitate relaxanta, linistitoare.
Copilul dumneavoastra nu este mofturos daca plânge, el însa nu are cuvinte pentru a se face înteles.
Sa te superi pe un copil care plânge nu face decât sa-l sperie.
Plânsul nocturn (în timpul noptii) nu este o boala, asa încât nu trebuie sa dati medicamente copilului.
El nu este coleric daca plânge, doar ca nu este capabil sa se opreasca singur.
Un bebelus nu-si consoleaza parintii cu privire la dificultatile vietii.
Dupa o perioada de timp îl puteti hrani cu biberonul si cu lingurita lasându-i un timp pentru a se obisnui cu acestea.
Puteti comunica cu micul copil jucându-va cu el si acordându-i atentia cuvenita, puteti chiar sa-i vorbiti (chiar trebuie) deoarece la aceasta vârsta el acumuleaza vocabularul pasiv, adica va ajunge sa va înteleaga.
Seara la culcare puteti sa-i spuneti "La revedere", aceasta îl va ajuta dimineata sa se trezeasca bine dispus.
Parintii tirani îi fac pe copii tirani.
Cunoasterea mediului înconjurator se face prin atingeri, el va explora bagând totul in gura, încercând sa atinga toate lucrurile, nu-l pedepsiti niciodata pentru asta, ci faceti mediul lui ambiant cât mai sigur.
Copilul nu stie ce este bine si ce este rau, asa ca interziceti-i ceea ce credeti ca trebuie interzis fara a-l pedepsi aspru si a-l bate.
În jocurile sale, copilul nu-si va împrumuta jucariile nu din egoism ci deoarece pentru el a împrumuta înseamna a pierde.
Un copil are nevoie de un spatiu destul de mare pentru a se juca, a merge.
El are nevoie de protectie deoarece el nu cunoaste pericolul. Are nevoie de limite, pe care trebuie sa i le stabiliti dumneavoastra.
Copilul nu arunca lucrurile, jucariile pe jos pentru ca dumneavoastra sa le adunati ci, în acest mod, va cheama sa va jucati cu el.
Puteti sa fiti mândri daca micul copil manânca cu mâinile, este pe drumul învatarii sa manânce ca un adult.
Postat de Bebetica
In Ed. Humanitas a aparut o carticica f.f.f. interesanta:
BEBELUSUL ESTE O PERSOANA de Bernard Martino (se poate comanda si prin internet!!!).
Si acolo gasiti o multime de sfaturi utile despre nou nascut.
Postat de ad rasnov