Moldovence aspirante sau gravidute(14)
Raspunsuri - Pagina 7
pogonici1977 spune:
sophie..tu pe cat ai programarea la budapesta????
eu am pe 22 spetmebrie...
tatiana.....hai ca iti facem galerie..caci e rost de mamici de toamna
sophie76 spune:
pogonici , eu am programare vineri pe 25 sept, asa ca probabil am sa te astept pe tine cu sufletul la gura sa vii cu vesti de la Budapesta,dupa care schimbam impresii, sincer sper sa nu ma dezamageasca si Budapesta ca nu mai stiu incotro sa o iau 
sophie
pogonici1977 spune:
offfffffffff..suntem colege de suferinta....
dar nu uita ca exista minuni, iar Dezeu e mare si rugacunea ne va ajuta foarte mult sa trecem peste acest mare impas al vietii..
ce ma bucur ca suntem impreuna...moldovence...ammandoua..deo varsta apropriate...aceeasi durere sufleteasca...of doamne
noi deja am clacat...suntem debusolati...am obosit inainte de marea inatlnire....
sincer eu cu sotul de multe ori seara cand stam si discutam suntem atat de .......tristi incat imi vine 
....dar rugacunea ne ridica din nou si pornim la drum din nou
noi am vb in cazul in care nu va fi..voi adopta..caci singuri e pustie casa fara copiii
am o pritene care e graviduta in 4 luni...sincer sa va zic, o ocolesc sa ma vad cu ea...ma doare sufletul..nu pot vedea pe cineva apropriat graviduta....nu o invidiez.nici vb..dar nu pot sa vad pe nimeni...cand pe trec pe strada pe langa gravidute
stiti ce zis??
doamne eu cu ce am gresit de noua nu ne da domnul si noua un copil??? oare suntem atat de pacatosi??? de ce de ce............
sunt atat de trista sufleteste......este starea mea reala...la servici cand merg incerc sa uit..dar apoi imi aduc aminte iar...cand vad copiiiiiiiiiii...eu trec mereu cand ies de la servci prin parcul unde se plimba gravidutele si copii miciii...........
ANITA75 spune:
te inteleg perfect pogonici
sophie76 spune:
offff, draga pogonici, din pacate stiu prea bine prin ce treci, si stiu ca nu e nici o consolare in asta! Si in jurul meu mai toata lumea are copii cite unul, doi sau chiar trei copii si nu prea inteleg faza cum adica noi nu putem avea copii, mai ales ca suntem sanatosi amindoi.Si mie mi se rupe sufletul cind aud de gravidute si vad copii mici; si cind sunt pe strada imi vine sa iau toti copii si sa-i string la piept, sa simt si eu cum e sa tii un copil in brate.Eu deja m am invatat sa traiesc cu aceasta durere in suflet, ba chiar am inceput sa accept gindul ca poate nu voi avea niciodata copiii mei , incerc (nu inseamna ca si reusesc) , sa ma concentrez si pe celelalte aspecte ale vietii , sa ma bucur de viata, pentru ca acum sunt cei mai frumosi ani si trec pe linga mine pt ca eu nu am in minte decit COPIL COPIL COPIL, nu reusesc sa ma bucur de nimic altceva
Oricum, mai mult decit acest FIV nu voi mai putea face nimic, toate economiile noastre pe care le mai avem se vor duce pe FIV , asa ca daca Domane fereste rezultatul nu e cel asteptat , lupta noastra se cam incheie aici.Va mai trece mult timp pina sa mai punem ceva deoparte in actualul context economic (eu mi am pierdut job ul prin mai ,datorita crizei, acum am altul dar mai prost platit ), oricum nici ideea de a baga atitia hormoni in mine nu ma incinta f tare... Cind o vrea Dumnezeu sa am copii voi avea, daca nu, sper sa ma impac cu ideea si sa reusesc sa mi traiesc viata fara amaraciune in suflet, eu cel putin voi fi cu constiinta linistita ca am facut tot ce se putea in acest sens.Pina la urma, asa cum ai spus si tu pogonici , toata speranta tot spre Dumnezeu se ridica
Trebuie sa ne straduim sa scapam de aceasta tristete din suflet, sa reusim sa ne bucuram de viata asa cum e ea si sa privim cu optimism in viitor, numai asa putem iesi invingatoare, si stiu eu sigur vom fi
sophie
bitza20 spune:
Fetelor da ce ati patit, cum lipsesc putin cum da tristetea in voi (auzi cine vorbeste 
)
Pogo, sophie, toate trecem prin incercarile astea dar trebuie sa fim optimiste, trebuie sa vedem aceasta situatie ca pe o incercare de a lui Dumnezeu,nici o boala nu este fara leac in fata lui Dumnezeu. Indata mergeti la Budapesta si veti incepe procedurile pt FIv si totul va fi bine, la noi e mai greu dar nu imposibil.
Delphinas 
felicitari, ma bucur pentru tine, chiar tigarile nu fac bine nimanui si e bine ca ai reusit sa te lasi de ele.
Amir, tare bine cred ca ti-a prins concediul asta, cred ca esti cea mai fericita mamica
Tay_ana, multa bafta la FIV ce mai....cand am vazut 35 foliculi..uaaaaaaauuuuuu....ai frate materie prima, sa speram ca sunt si de calitate
Acum sa va povestesc din experienta mea de miercuri.Am ajuns la Omini pe la ora 14, imediat sotul meu a intrat in camera de recoltare dupa care am asteptat pana la ora 16. Rezultatul spermogramei era super ok, eu aveam niste emotii de imi tremura si limba. In fine...totul a decurs normal, numai ca pe mine m-a durut atunci cand a introdus minunea aia lunga, mi-a zis dr ca trebuie sa ajunga pana in capat si m-a cam chinuit putin. Acum...nu stiu daca eu sunt mai sensibila din punctul asta de vedere sau dr nu a fost chiar finut. Oricum in 5 sec era lac de apa de durere. A trecut si asta, m-am linistit, am mers in rezerva unde am stat intinsa in pat 30 min dupa care am plecat incetisor spre casa, eu stand in spate in masina intinsa.Pe drum ma mai intepa putin prin burtica dar nu f tare. Cand am ajuns acasa eram chiar ok. Pe la ora 22 am luat progesteronul prescris de dr (arefam) si am incercat sa adorm. Nu stiu ce s-a intamplat, cred ca de la pastila aia, m-a luat un rau si toata noaptea am vomitat. La un moment dat am chemat-o pe soacra mea(este asistenta), era ceasul vreo 1 noaptea, am chemat-o sa-mi faca o injectie sa ma calmez. Imi era f f f rau, tremuram intr-una, vomitam non stop, nu ma puteam linisti. Pe la vreo 5 dimineata am reusit sa adorm.Eram epuizata si de stres si de oboseala.
Din cate am citit aici pe forum ma asteptam sa fie mai usoara aceasta interventie, dar pentru mine a fost un calvar(cel putin noaptea aia) A 2 zi l-am sunat pe dr si mi-a zis ca trebuie musai sa iau in continuare pastilele astea si sa incerc sa le introduc pe cale vaginala. Dar eu m-am incapatanat si am reusit sa fac in asa fel incat sa le suport cat de cat, macar 3-4 zile cat sa mai incercam si natural...poate, poate.
De miercuri mi-am luat concediu medical pana la sfarsitul lunii, nu fac nimic prin casa, doar stau in pat si ma mai plimb putin. Ma rog intr-una lui Dumnezeu, nu pot sa-mi iau gandul de la inseminare si ma rog sa fi reusit, sa nu trebuiasca sa mai trec inca 1 data prin asa ceva.Asteptarea ma termina, as vrea sa-mi fac teste din 5 in 5 min, dar stiu ca n-are nici un rost.Sper sa fie bine pana la urma, cu tot stresu din ziua inseminarii.
Va pup pe toate si aveti grija de voi
sophie76 spune:
bitza, bine te-am regasit, stai linistita , nu m-a apucat tristetea, sau cel putin nu acum , asa cum am spus eu deja am invatat sa traiesc cu ea
vai ca ai avut ceva aventuri la inseminare! Eu cred ca din cauza ca ai fost asa agitata si crispata a simtit acele dureri cind ti a introdus speculum ul (parca asa se cheama), dar depinde si de maiestria doctorului in acel moment,Oricum e greu sa fii relaxata cind faci o astfel de procedura.Eu aveam emotii mari si pentru sot, el nu a putut recolta niciodata la Omini, poate acum au o camera speciala, dar cind am fost noi era o improvizatie in camera unde se recolteaza singe, asa ca noi avem la activ i inseminare ratata din lipsa de "material de lucru", urmatoarele 2 inseminari cind le am facut am inchiriat camera la hotel Ramada linga clinica, nu ma dadeau banii afara din casa, dar decit sa ma intorc acasa asa cum am plecat mai bine asa.
Cred ca starea de rau ai avut o tot din cauza stresului desi e posibil sa fi contribuit si arefamul luat, eu am preferat sa iau utrogestanul vaginal din acest motiv.
Asa cum am mai spus e important ca de acum sa stai linistita, sa nu te stresezi, asta e perioada cea mai grea: asteptatul rezultatului
E bine ca ti ai luat liber ca sa te poti odihni si sa stai linistita ca sa se culcuseasca bine bebe, dar sper ca daca stai acasa ai ocupatii placute si nu stai doar sa te gindesti la teste ,la simptome reale sau inchipuite , trebuie sa gindesti pozitiv si sa ti ocupi mintea cu lucruri placute, de teste nici sa nu te atingi decit dupa vreo 14 zile, multa bafta, noi tinem pumnii si te asteptam sa dai tonul la gravidutele de toamna
sophie
pogonici1977 spune:
uf.............iar vb de inseminari..cand stiu si eu prin ce am trecut..o inseminare facuta la billa..ratata..ptr a fost facuta la misto..si dintro distractie de catre celebrul dct onofriescu si cu dct irina dumitrascu...
nu vreau sami aduc aminte..dar pe acolo nu calc nici batuta...desi nu stiu unde e omniclinic ca nu am fost niciodata..dar nui nevoie...
sa dea domnul ca tu bitza sa fii cea fericita si prima mamica de toamna.........
eu am mari retineri fata de dct onofri..si dct irina..
mia facut inseminare fara eco..pai si ce daca..poate nu sau spart foliculii..sau aveau nevoie de baniiii maei..
sa lasam deoparte totul..ma fac ca am uitat......si am invatat o lectie
azi mam apucat sami fac dosarul in engleza-tabelul special de analize ptr budapesta
sophie daca il vrei sami zici-......e super bun...si explicit
si eu lam primit de la laura garner.. mamica de anul asta de la budapesta cu bb la purtator
dana1980 spune:
bun#259; fetelor!
m#259; al#259;tur si eu acestui subiect si implicit al#259;turi de voi.
dup#259; o experient#259; de vreo 2 ani la diferiti doctori din iasi, o laparo si vreo 3 insemin#259;ri f#259;r#259; succes, am decis c#259; este timpul s#259; fac vreo 2 luni de pauz#259;, timp in care s#259; imi pun ordine in idei si s#259; vedem mai incolo ce s#259; facem.
Dumnezeu s#259; ne ajute pe toate
bitza20 spune:
sincer...sunt putin dezamagita de toate procedurile, dar trebuia sa trec prin asa ceva ca sa am de unde invata. Cand am intrat in cabinet pentru inseminare eu m am dus direct la eco, pt ca asa stiam ca se face, mai intai o eco sa vada daca s-au spart foliculii si apoi inseminarea, la care dr mi-a zis..."nu nu de data asta aici pe masa". Cu emotiile pe care le aveam va dati seama ca nu am mai indraznit sa intreb daca nu-mi face mai intai o eco.