La France (63)
Raspunsuri - Pagina 23
ralu-mada spune:
doruletz iti multumesc!
nu am invatat sa vorbesc in ch-ti, dar ceva, ceva inteleg
mai sunt oare mamicute prin N?
pupicei
Marox spune:
Ralu-mada, bine ai venit pe DC! Eu am locuit in 2001-2002 la Boulogne/Mer, pacat ca nu ne-am cunoscut pe vremea aia, am stat acolo 9 luni. Am profitat si am colindat toata Côte d'Opale. Iar de la Calais am o amintire speciala, un prieten englez ne-a invitat la el si ne-a servit un "saumon à la fraise", , delicios, fara misto!
Pentru mine, Pas de Calais a fost ca in filmul lui Dany Boon, "cine vine in Nord plinge cind ajunge si cind pleaca". Ultima data am fost la Berck si Wimereux in 2006 si tare ma bate gindul sa mai facem o escapada...
remiclea spune:
Multumesc tuturor de raspunsuri.
Acum am de unde alege, trebuie doar sa ne hotaram pe ce ruta sa mergem
gabyv spune:
Nord..., noi mergem in fiecare an la Berck, atunci cand este festivalul zmeelor...Daca ar fi dupa mine, as face o escapada in fiecare weekend
Ralu, frumoasa zona ati ales.
ralu-mada spune:
gaby,nu am ales zona, sotul meu e calaisian...dar sincer vorbind, mie chiar imi displace Nord-ul...
sunt venita de aproape 3 ani in Fr, dar inca nu m-am acomodat! momentan sunt in CIC (lucrez in Timisoara, intr-o firma frantuzeasca), vedem dupa unde ne stabilim
Marox spune:
Cind am vazut prima oara Berck-ul, chiar am zis Beurk, mi s-a parut tare nashpa. Era in septembrie, cer mohorit, pustiu...Insa dupa citeva saptamini, cind am revenit la prietenii pe care mi-i facusem, am gasit ca ma simteam bine acolo - plaja imensa, restaurantele cu fruits de mer, chiar atmosfera aia desueta, de oras care a cunoscut o anumita spendoare acum 80 ani.
Ralu-mada, de ce iti displace Nord-ul, cum adica nu te-ai acomodat? Cum spuneam, mie oamenii mi s-au parut foarte OK, mai deschisi si mai dornici de prietenii cu strainii decit francezii din alte parti. Singurul lucru care li-l reprosez e ca sint foarte (prea) atasati regiunii lor si desi acolo e greu sa gasesti un loc de munca, n-ar pleca in alta parte. La vremea respectiva rideam de o colega buloneza care avea aceeasi mentalitate (avant l'heure!)ca in "Bienvenue chez les Ch'tis", numai ca in sens invers, la sud de Etaples era deja Sudul, iar Parisul era "à l'étranger"
Corina spune:
Bine ai venit ralu!! Eu sint aproape de Amiens,nu chiar in nord dar pe aproape(de fapt stau intre Beauvais si Amiens ,la jumatatea distantei)!!
Mie imi place in Nord,oamenii sint calmi si draguti! cu cit te apropii de Paris ,cu atit lumea e mai agitata,mai nervoasa,mai stresata!!de ex prefer sa merg sa ma plimb sau sa fac cumparaturi la Amiens decit la Beauvais!!
Sint aici de 10 ani deja,deci am avut timp sa studiez
Pupici
ralu-mada spune:
corina, multumesc...da, cunosc Amiens-ul si Beauvais-ul!!!
nu suntem asa departe
marox, n-as vrea sa intru in polemici...insa nu este vorba de nord,ci de francezi in general!
Atat cat am ajuns sa interactionez cu ei si sa ii studiez, am impresia ca sunt snobi,aroganti, falsi si (in N) fff rasisti
evident, nu generalizez, fiecare padure cu uscaturile ei,insa prea m-am lovit de minciuna crasa, zambete gratuite si lacrimi false, intr-un cuvant ipocrizia lor!!!
sa nu mai vorbim de valori sau principii morale
nu ma intelegeti gresit, Franta are locul ei in inima mea, e o parte din mine...dar..(citez un prieten):
"Strain esti strain te simti toata viata. Este un nationalism pervers cel mai imputit din toata EU, daca ai gresit o silaba sau cel mai mic accent te-a catalogat. Chiar american sa fii si te-a luat cu ironii... esti roman nici sa nu te gindesti la ceva bun... o simti pe piela ta chiar daca ti-au zimbit in fata cu ironie... Au revoir! Te simti nasol in permanenta printre ei din aceste cauze, nu poti sa fii tu insuti si nu poti sa-i schimbi, tu te vei adapta la viata lor penibila....
Bineinteles, raman intelectualii si cultura franceza...."
va pup cu drag
ps: astept rosiile
Chuny spune:
Ralu, daca esti doar de 3 ani in Franta e normal sa fii in etapa asta. Peste cativa ani iti garantez ca iti vei schimba ochelarii .
Eu in primii ani ma simteam la fel, insa incet incet am ajuns sa ma simt acasa. Singura problema ramane soacra-mea, dar am invatat sa dau cu ea de pamant eficace atunci cand e prea nesimtita. Si se calmeaza cateva luni .